8,779 matches
-
1.2. Clasamentul asocierilor făcute de subiecți 1.2.1. Evaluarea perechilor de cuvinte În scopul de a face să apară o structură de RS, subiectul poate fi stimulat să efectueze el însuși o muncă de analiză, de comparare și ierarhizare a ceea ce gîndește sau spune. Ca urmare a producerii unui corpus de asocieri de cuvinte, li se propune subiecților, într-o a doua fază, să construiască perechi de termeni care "par să meargă împreună". Acest tip de clasificare favorizează o
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
informației la un grup ierarhizat și informat (propagare); și ultimul implicînd asimilarea stereotipică a datelor pentru un grup de adepți, militanți sau soldați care caută resurse mintale pentru a combate un inamic real, imaginat sau imaginar (propagandă). Sisteme "central"/,,periferic": ierarhizare în două structuri complementare ale unei reprezentări. Sistemul central compus din cogniții non negociabile, din definiții ale obiectului, din prescripții și norme este calitativ generator și organizator de scheme ale sistemului periferic mai numeroase, condiționale, contextualizate și variabile. Thêmata: noțiune
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de acest tip supune obiectul său altfel spus, un domeniu semantic distinct la trei mișcări logice succesive, care fiecare agravează prejudiciile: comprimarea unui domeniu infinit de bogat dar și haotic la două centre; articularea acestor centre la poluri opuse; și ierarhizarea acestora într-un termen pozitiv și unul negativ. Dar aici, logica se întîlnește cu această structură a gîndirii pentru că logica opoziției impune ca acea negativitate să fie prin definiție vagă, dacă nu chiar golită de sens. Așadar, ea nu poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un mare scriitor, putem fi ceva mai liniștiți. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hărniciei, vor conduce la transformarea acestei însușiri într-o trăsătură stabilă de personalitate, cu influențe benefice asupra activității individului în întreaga sa viață. Din păcate, însă, nu toți copiii sunt educați în spiritul activismului, al hărniciei, din multiple cauze. O ierarhizare a acestora este o întreprindere dificilă datorită multitudinii lor, pe de o parte, și întrepătrunderii cu fel de fel de factori aleatori și perturbatori, pe de altă parte. Încercăm, totuși, să desprindem din hățișul interferențelor care se produc în procesul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
selectivă vizează trei aspecte importante care, de fapt, o diferențiază de celelalte funcții: optimizarea - se referă la calitatea execuției dar și la individualizarea ei; adaptarea - se referă la modul în care mijloacele selecționate corespund nivelului de pregătire și particularităților morfofuncționale; ierarhizarea - se referă la clasificarea valorică a celor implicați în procesul de pregătire. c) Funcția cumulativă - efectele utilizării sistematice și continue a exercițiilor fizice determină acumulări verificate în timp, care conduc la creșterea nivelului de pregătire pe multiple planuri (fizic, psihic
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
performanțe superioare determină periodizarea antrenamentului. Se deosebesc trei perioade fundamentale (Dragnea, 1996, p. 284): perioada pregătitoare, în care se concentrează atenția asupra formei sportive; perioada competițională, în care se urmărește obținerea rezultatelor maxime; perioada de tranziție sau a odihnei active. * Ierarhizarea gradului de pregătire în funcție de particularitățile morfofuncționale. Activitatea sportivă prezintă unele particularități atunci când sunt angrenați copii și juniori. În aceste condiții, accentul este pus pe: selecția copiilor cu reale aptitudini pentru activitatea sportivă; stabilirea vârstei optime de pregătire în funcție de specificul activității
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
în care se comunică [Stănciulescu, 1988]. 24 Încercările de sociobiologie ale lui Edward O. Wilson [1975] încearcă să acrediteze cu argumente științifice ipoteza că o serie de conduite umane (sociale inclusiv) cum ar fi instinctul de putere, de cooperare, de ierarhizare socială etc. sînt determinate (favorizate, am spune mai degrabă) de factori genetici. Să cuprindă cu adevărat structura noastră biologică și o "genă a minciunii"? Greu de argumentat cu alte mijloace decît cele speculative ale hermeneuticii. În termenii acesteia, să recunoaștem
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte, sunt inseparabile. E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pentru el, Supranaturalul nu a încetat niciodată să interacționeze cu omul [lit., comunitatea umană] și cosmosul.“ Mai precis, aplicarea etichetei de „monoteism“ unei tradiții religioase este de la bun început riscantă. în spațiul euro pean, această atribuire a dat naștere unei „ierarhizări“ a religiilor, „monoteismul“ devenind o calitate prin care se impune superioritatea celor trei religii abrahamice (iudaism, creștinism, islam) în defavoarea „celorlalte“ religii, considerate „politeiste“ ori, pur și simplu, „păgâne“. „Prevalența monoteismului astăzi dă seamă de una din cele mai mari diferențe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
câtva previzibili. Propun, prin urmare, o instrumentalizare a termenului „monoteism“, astfel încât utilizarea lui să devină legitimă, cel puțin în registrul academic al studiului religiei, dacă nu și, în timp, la nivel popular. Astfel, este evident nu numai faptul că o ierarhizare a religiilor denotă fie ignoranța (oricât de doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin raportare la „religia oficială“ sau la „religia de stat“, care deține puterea politică și față de care ele vor fi subordonate sau marginalizate, funcționând ca „periferie“ tolerată a centrului. La ce anume ne gândim când utilizăm formula „minoritate religioasă“? Principiul ierarhizării implicite constă fie în numărul mai mic aladepților, fără nici o altă judecată de valoare, fie în statutul precar din punctul de vedere al înzestrării cu autoritate politică, prin comparație cu religia favorizată oficial. Altfel, singura opțiune rămasă ca posibil criteriu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
altă judecată de valoare, fie în statutul precar din punctul de vedere al înzestrării cu autoritate politică, prin comparație cu religia favorizată oficial. Altfel, singura opțiune rămasă ca posibil criteriu de delimitare ar fi criteriul valoric și ar presupune o ierarhizare a religiilor însele dintr-un punct de vedere sau altul, perspectivă refuzată de drept în țările democratice, însă acceptată de fapt în țări care promovează principiile democrației fără să reușească să le pună în practică efectiv. Astfel, în țările ex-comuniste
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la reconstrucția materială a sistemului industrial, în altele (de exemplu, în unele țări din "fostul bloc comunist") administrația publică s-a pus (a fost pusă) în serviciul unor opțiuni ideologice ale politicienilor... Teoretic, birocrația weberiană (centralizarea deciziei, specializarea organizării muncii, ierarhizarea structurilor organizaționale etc.) a continuat să furnizeze idei tuturor sistemelor de guvernare. Practic, între acestea au rămas mari decalaje. Cele care au funcționat cu adevărat pe baza acestui model (cu toate criticile ce i s-au adus, legate de complexitate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în ce măsură acestea au capacitatea de a integra cartierele, de a face cât mai adecvat transportul urban, de a împărți sarcinile bănești între centru și periferii, de a face orașele cât mai competitive, nepoluante. Într-o altă carte 243 se propune ierarhizarea orașelor după criterii mai vechi și mai noi care să acopere toate aspectele devenirii urbane, inclusiv modul în care acestea știu să se prindă în rețele europene și să-și (re)construiască brand-ul. În Régulation et crises du capitalisme
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se realizeze un compromis realist între tradiția națională a învățământului și emergența comunităților locale. Dacă școlile nu mai sunt numerotate (școala nr.1, școala nr. 2 etc.) ci au nume, identitate, problema evaluării lor pune alte probleme. Dacă se face ierarhizarea școlilor, în fața celor "bune" se fac cozi, iar altele pot rămâne fără elevi (conform "logicii pieței"). "Autonomia" școlii nu înseamnă ca ea să renunțe la principiile educației naționale atât timp cât eliberează diplome ce se vor recunoscute, dar consiliul de administrație poate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
F. Guattari, L'Anti-Œdipe, Minuit, Paris, 1987. 432 Capitalul economic înseamnă să ai bani, să ai pământ, firme, loc de muncă etc. Acest tip de capital poate fi moștenit sau/și dobândit și este un criteriu important de diferențiere, de ierarhizare socială (de la cei mai bogați până la cei mai săraci, excluși). Capitalul cultural al unui individ poate fi materializat (să ai cărți, tablouri, aparatură audio-video etc.), instituționalizat (să ai certificate, titluri, diplome etc.) și incorporat (sub forma habitus-ului). Și acest
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al căror caracter specific are rol practic, indică faptul că ideologia comportă o anumită ierarhizare a elementelor sale. În același timp, pentru a fi influentă în plan social, ideologia trebuie să dețină o anumită stabilitate în timp și să ofere condiții pentru cunoașterea realității de către cei care o împărtășesc. Date fiind coerența, caracterul abstract și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
doar în privința mediului și a intelectului, pentru organul de simt fiind necesare date suplimentare. Din cele spuse mai sus deduc că formele au un mod de a fi complet în natură, imperfect și incomplet în mediu, perfect în intelect. Această ierarhizare se petrece deoarece în natură for mele sunt individuate și inteligibile doar în potenta, pentru că inteligibilitatea ține de forma unui lucru, nu și de materia să; or în natură lucrurile au un mod material de a fi, ceea ce le face
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțurilor externe?“, este nevoie să mai ridicăm încă un set de întreba ri: Cum sunt ierarhizate simțurile? Cum sunt ierarhizate mediile care fac posibil procesul percepției? În câte feluri poate fi receptata o formă? Până în acest moment am realizat o ierarhizare formală, în care obiectele simțurilor externe au fost clasificate în func ție de calitatea lor de a fi obiecte proprii sau accidentale. Astfel, am putut distinge între obiecte esențiale per se, care sunt obiecte proprii unui singur simt extern, obiecte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cerești, conform opiniei lui Aristotel. În felul acesta [rezultă], din natură însăși a obiectului, ca văzul este cel mai înalt dintre simțuri și auzul îi este cel mai apropiat, iar cele lalte simțuri [sunt] mai îndepărtate. Dar acest criteriu de ierarhizare nu este singurul la care recurge Toma din Aquino. Chiar în urmă torul paragraf din comentariul la De anima a lui Aristotel el introduce un alt criteriu și o altă strategie argumentativa. Elementul central în jurul căruia este organizat întregul paragraf
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atent atât felul în care este utilizat termenul, cât și contextele în care apare. Să urmărim așadar, pas cu pas, tipurile de schimbări care apar în cazul actelor senzoriale manifestate de simțurile externe și rolul jucat de aceste schimbari în ierarhizarea simțurilor. În pasajul citat, Toma din Aquino menționează două tipuri de immutatio: naturală și spirituală. Schimbarea naturală are loc atunci când calitatea obiectului sensibil este înregistrată de receptor în acord cu modul ei natural de a fi, adică în acord cu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai multor simțuri ex terne, cum sunt numărul, mișcarea, dimensiunea sau formă a sau sensibile accidentale a cele care depășesc puterea de percepere a unui singur simt. În funcție de gradul de „demnitate“ al celor percepute, Toma din Aquino realizează o primă ierarhizare a simțurilor, în care văzul ocupă primul loc, deoarece atributele vizibile ale obiectelor extramentale au ceva în comun cu corpurile cerești, fiind urmat de auz, al cărui obiect, sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune corpurilor cerești și corpurilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mediana a acestei ierarhii, deoarece percep proprietăți care aparțin corpurilor compuse, si, în final, la polul opus văzului, de simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietăți ale elementelor, cum sunt caldul sau recele, udul sau uscatul. O a doua ierarhizare a simțurilor este cea al carei criteriu este schimbarea pe care o produc speciile sensibile atât în organele de simt, cât și în mediul intermediar care face posibilă senzația ca atare. La fel ca în cazul primei or do nări
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Structura oricărei CTN, În calitate de sistem complex de activități, este constituită prin suprapunerea a trei structuri: ierarhică, funcțională și participativă. Relația ierarhică Între două unități le situează În termenii puterii lor relative, a gradului de dependență și control una față de cealaltă ierarhizarea unităților nefiind Însă independentă de poziția funcțională a acestora. Relația funcțională permite situarea a două unități În termenii specializării lor relative, precum identificarea tipurilor de procese În care unitățile sunt implicate. Iar, relația participativă Între două unități indică capacitatea mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]