2,195 matches
-
extern pot avea reflexiv obiectiv: mă tai/tai un copac (complement extern); *mă produc/produc mărfuri (complement rezultativ); *mă cânt/cânt un cântec frumos (complement intern). 22 Exemplul nu este bine ales, pentru că verbul a ieși din acest context este impersonal, iar propoziția care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia și Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat-o "radical", arătând (cu date parțiale din română) că ergativele acceptă nominalizarea de tip infinitiv, iar inergativele, pe cea de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și destinal, cele care ne afundă, cu un fel de cinism impersonal, brutal, de fiecare dată Într-o altă și altă țesătură, fapte, evenimente care nu ne reprezintă, pe care nu le dorim și care ne Îneacă iremediabil, cu anii, Într-un labirint al stresului, al nevrozelor de tot felul, al depresiilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spiritul universului, care de altfel (zice el) se încearcă în fiecare om. Încercarea se face, între altele, și prin călătorie, Luceafărul fiind acela care, plecând spre începuturile lui, ajunge Hyperion: este drumul de la conștiința individuală (cu aprioriul "inimii") la conștiința impersonală (cu aprioriul "rațiunii"). Deci, participarea eminesciană înseamnă călătorie pură, salt sau cădere. Că Theodor Codreanu are dreptate în această demonstrație subtilă ne convingem printr-o consultare rapidă a lui Heidegger, care ne spune că depășirea este un lucru esențial pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reprezintă prețul pe care l-a încasat marele critic pentru livrarea în cămașa de forță a marelui ... gazetar M. Eminescu. Firește ca olimpianul "cu cap rece" nu uită conjunctura în care a fost repus în drepturi de către liberali și glosează impersonal pe aceeași pagină (79): "Față de atâta abnegare, cei ce vor scrie în viitor istoria acestei epoce se vor întreba de bună seamă dacă idealismul membrilor Junimei n-a avut în sine o latură prea contemplativă. Iar pentru a întări această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manualele școlare ale timpului. Este destinul eminescian ferit de sacrificări după moartea sa? Theodor Codreanu încearcă să demonstreze că nu, ci acest gen de continuă sacrificare se menține, deși ne-am așteptat ca după dispariția ființei fizice a poetului, timpul, impersonal și rece, să-și spună cuvântul. Ei bine, ne spune istoricul literar, lucrurile nu au stat așa și poetul prevăzuse acest lucru prin forța vizionarismului său. La doi ani după moartea sa, poetul avea să fie negat. Un canonic ardelean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Preluarea lui este argumentată printr-un fel de prioritate personală asupra unor imagini fetișizate de istoria literară, precum cele ale lui Maiorescu, Slavici și Caragiale despre Eminescu. Impunerea statutului rigid al poetului abstras din contingent și trăind exclusiv în lumea impersonală a ideilor i s-a părut falsă. Dimpotrivă, cea percepută de Caragiale și socotită convențională i-a trezit mai mult interes: " Ceva m-a determinat atunci să răstorn perspective impusă de Vianu și de alți mari eminescologi, că portretele făcute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vede chiar de acum, între om și operă sau, dacă vreți, avem de-a face cu entități complementare. Cu o acribie arheologică ori detectivistică, excelentul biograf contrazice, în modul cel mai convingător, teza disjuncției dintre eul empiric și eul poetic, impersonal, și prin aceste "eseuri" demonstrează interdeterminările omului și epoca prin care a trecut. Mai mult decât atât, a reușit o certificare a posibilității unei biografii interesante și în cazul unei existențe terne și chiar "vicioase" din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist) dă naștere unui hibrid extramodern în aparență, cu raportare la structura deja anchilozată, aproape intrată in rigor mortis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
haus/leasing", "Termoplast", "Porotherm", "Velux", coadă prea lungă a șopîrlei clujene, capul îl întinde pe dealuri, Apahida mișcă spațiul om în infinitezimal, doi miei ținuți la iesle, arătură pe lotul de lîngă casă, oprește tractorul, maneta la care umblu, detalii impersonale în pasta de factori mobilizatori, vezi Sadoveanu pentru cheia Sadoveanu în peisaj, cîrd de mașini, cioara singură o personalitate, casele rezerva în basme de familie, Fundătura deschisă la vest, total pe trei sferturi cuprinsul primăverii, Iclod 23 km, satul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
viteza văii între vagi coline, lumina largului a scăzut din cea interioară fără compensația strălucirii gărilor, nu vorbim, era plecarea, apoi vuietul mersului, două-trei siluete de călători, ai și complicitatea lor, ori cum se mai cheamă instanțele de decizie, totdeauna impersonale, garnitura pornind și cam pe ascuns, de la linia ultimă a grupului C, Iași Nord, nașul se sucește, chemat prin stația de emisie-recepție, are să șteargă memoria clipei în care este fixat, să o suprapună pe momentul de oprire în cîmp, degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și tu pe geam! Ora 16,07, în acceleratul Brașov Iași, în stația Miercurea-Ciuc, floare de colț Munții Harghitei, 1.800 de metri culmea, satul Archita prins în județul Mureș, restrîngeri locuitorii în depresiune și ochii care culeg text, Ciceu impersonal în sinteză, din partea ta ruj, călătorie cît pe ce să fie tăcută, tu adică eu, atrasă de un dublu, pe omul viu nu-l mai prinzi decît după moartea lui, pari o victimă pe lîngă Liliana, ți-am zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
minore". Tot pentru motive religioase, legate de influența monofizită și nu, așa cum s-a crezut un timp, de neîndemînarea artiștilor -, figura lui Hristos, în mod voit reprezentată ca Dumnezeu și nu ca personaj uman, iar în arta bizantină un aspect impersonal și hieratic, care rupe complet cu tradiția clasică. Replierea din secolul al VII-lea Heraclius, care moare în 641, și urmașii săi vor trebui să înfrunte de-a lungul întregului secol al VII-lea un asalt al popoarelor riverane ale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a cunoscut și ea un secol de profundă evoluție. Primele programe iconografice sînt încă asemănătoare tradiției romane. Puțin cîte puțin, însă, artiștii substituie multitudinii de flori și animale care definesc decorul roman, o artă centrată pe uman, la început reprezentat impersonal, într-o perspectivă mai degrabă didactică decît emoțională, apoi cu o grijă pentru emoțional, pentru exprimarea realității, respectînd regulile care dau operei de artă caracterul său clasic: decență în exprimarea sentimentelor, eleganță și claritate a trăsăturii, armonie a compoziției etc.
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu puterile exercitate în mod normal de orice autoritate publică. Nu există, printre specialiști, un acord cu privire la originea acestor drepturi (care nu figurează în documentele epocii înainte de secolele IX-X), mai precis, în legătură cu modul lor de transfer din sfera unică și impersonală a Statului în aceea privată și locală. O primă teorie aceea a suveranității consideră că aceste atribuții sînt consubstanțiale dreptului medieval de proprietate, derivînd automat din stăpînirea pămîntului. Potrivit altui punct de vedere, dreptul de comandă ar fi rezultatul unor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sclavii, țăranii liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă etnică, manifestându-se între romanii asupritori și dacii asupriți. Populația autohtonă, rămasă majoritară chiar și în ciuda pierderilor suferite în războaiele cu romanii, nu s-a putut acomoda
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rânduri mai jos, stă scris: "amestecul dacilor, al romanilor și al noilor veniți, spun istoricii români, s-a petrecut la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole" (p. 10, subl. n.). Nu mai avem o singură voce impersonală a istoriei care pretinde obiectivitate absolută, ci este prezentată varianta motivată politic și posibil distorsionată ideologic a istoricilor români. Implicit, discursul istoric este adus în zodia multi-perspectivalismului. Și mai controversat este pasajul prin care manualul pune sub semnul întrebării realitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
existențială care nu mai admite nici un fel de rest între Dasein și ființă (propria ființă?). Dacă această veritabilă suprasituație existențială ființa-în-lume nu ar participa la constituirea (de sine a) Dasein-ului, atunci nu ar fi cu putință nici trecerea de la "noi" (impersonalul "se", Das Man) la "eu" (Dasein-ul însuși), cu totul semnificativă în scenariul analiticii existențiale; iar timpul, chiar activ în sens constitutiv, ca extază (timporizatoare, spune Heidegger), ar fi întărit pe dimensiunea sa a trecutului (esențial), fără putința unei deschideri intenționale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de asemenea simbolurile ortodoxiei: „semnele crucii”, „moaște cinstite” „potirul”, „jertfă pe cruce”, „must sângeros”. Tot în această poezie observăm o caracteristică specifică credinței românești, și anume familiaritatea în relația cu persoanele divine. Această familiaritate face dintrun Dumnezeu îndepărtat, intangibil și impersonal un membru al familiei, fără de care românul nu poate concepe existența. Și iată potirul la gură te-aduce, Iisuse Hristoase, Tu, Jertfă pe cruce; Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice și mustu-n ciorchine Ești totul în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
omul. Etalonul fiind În același timp și unealta de măsură, Întru Început fiecare l’a folosit pe al lui. Dar, pe măsura consolidării vieții sociale, pe măsura extinderii ei, pe al șefului hoardei, pe al regelui, În sfârșit un etalon impersonal, dar tot deget, cot, picior. Impersonalizarea a mai făcut un pas, când s’a luat ca etalon nu omul, ci planeta: metrul și prin el, litrul și kilogramul, dar și secunda; mai târziu etaloanele aveau să capete alte definiții, precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sistemului de relații în evoluție care cuprinde universul 4. Partea a doua a volumului (Ipostaze ale sublimării) urmărește să reconstituie procesul prin care s-a ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei 6; este tocmai lumea de sensuri ale operei, rezultatul procesului de sublimare ce a încorporat realitatea înconjurătoare într-o nouă lume cu sensuri proprii. Deși este integrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Vl. Străinu, Nichifor Crainic, Marietta Sadova, I. Omescu, Crin Teodorescu etc. etc.), condamnate, de cele mai multe ori, în baza acuzațiilor de "agitație", "instigare", "uneltire" de fapt, pentru ceea ce am numi acum "delict de opinie". E-un tabel sec, redactat în stilul impersonal al grefierilor, care, acum, se citește cu o anume detașare: după scurgerea atâtor ani și prin invocarea a sute și sute de nume, tragediile umane par a se de-personaliza, tinzând să devină simple statistici. Însă fiecare literă ori cifră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor de mirosul fumului de cărbune, de țăcănitul pompei de aer, de "bătaia" sănătoasă a pistoanelor, de vagoanele pe două osii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale veghii, acele lucruri care sunt vertijuri onirice poetice, și ca să ascundă, sub termenii „societate” și „istorie”, tot ceea ce s-ar vrea perceput ca exterior și impersonal. L’Indice, 01. 02. 1998 Luciano Morandini Marin Mincu - de la Jurnalul lui Dracula la Jurnalul lui Ovidiu Marin Mincu e poet, scriitor, italienist în România și difuzor al culturii române în Italia. Ca romancier s-a făcut cunoscut în patrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
practicii religioase, alături de credința în existența unei ființe supreme. Un exemplu de axiomă pentru această dimensiune este: "Există o ființă superioară care controlează universul". Ultima dimensiune, controlul destinului, se referă la credința că evenimentele sociale sînt influențate de forțe externe, impersonale, și că ceea ce se întîmplă în viață este predeterminat, existînd anumite metode prin care oamenii pot influența rezultatele predeterminării. Subiecții care înregistrează scoruri ridicate la această dimensiune acceptă contradicția logică dintre predeterminare și abilitatea lor de a modifica evenimentele predeterminate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]