KorAP: Find »[drukola/base=implora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...116 >

2,882 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

complet, transformându-se într-o crustă carbonizată. Nick a stins focul. Era absolut imposibil ca soția lui să fie atât de neglijentă. Ceva groaznic se întâmplase. —Caitlin? Nick s-a întors în hol, proiectându-și vocea pe scări, în sus, implorându-și, în gând, soția să răspundă. Dar, instinctiv, bărbatul știa că n-avea să primească nici un răspuns. Cu mintea rulând diverse posibile explicații pentru tăcerea terifiantă, Nick a urcat scările încet, treaptă după treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
surprinsă de cât de calmă i-a sunat vocea. —Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
care, finalmente, Michael avea să bage divorț, dându-și seama că n-ar putea să îndure pierderea ei. După trei ani, Julia renunțase însă la orice încercare în acest sens. —Nu înțeleg de ce nu putem să continuăm ca acum, o implorase el în timpul ultimei lor conversații pe această temă. Doar ne simțim bine. Nu, Michael, șuierase Julia înainte să-l părăsească pentru ultima dată. Tu te simți bine. Eu mă simt al dracului de mizerabil. În continuare, Julia petrecuse șase luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
schimonosea la față și-o asigura pe Julia că ea era femeia pe care o voia, dar că pur și simplu nu era în stare s-o facă pe Deborah să sufere. Nu putem să lăsăm lucrurile așa cum sunt? a implorat-o el într-o noapte, folosindu-se de același strigăt de luptă pe care Julia îl mai auzise de atâtea ori venind din partea lui Michael, adică de aceeași replică de rahat pe care femeia își promisese să n-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
frică și Jake a început să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote și cu sughițuri atât de zgomotoase încât o femeie din separeul alăturat a scos capul de după perdea ca să vadă ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți promit din suflet că n-o să-ți mai fac niciodată nici o problemă. Băiatul era atât de îngrozit, încât femeia abia dacă înțelegea ce spunea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
că Susan avea să-și revină și-atunci ea avea să fie cea care să ia decizia de a-i explica lui Nick că nu se simțea apreciată. Ea și nimeni altcineva. Nick s-a uitat, din nou, la Susan, implorând-o în gând să se trezească. Dar femeia nu s-a clintit. Bărbatul și-a șters lacrimile de sub ochi cu un deget. — Pe Caitlin am iubit-o profund, a murmurat el. Atunci când a murit, m-am gândit sincer că niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
fie. Tot eu o să-l port în pântece, tot eu o să-l nasc și tot noi o să-l creștem. Pentru mine era importanță, i-a răspuns el pe un ton scăzut. Are o importanță foarte mare. Dar de ce? l-a implorat femeia. În fond, știu că mă iubești, așa că de ce Dumnezeului nu vrei să ai un copil cu mine, indiferent de metodă?! Gara se vedea deja. Până la ea nu mai era decât semaforul de care se apropiau. Alison a tras mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prin păr. Instinctul meu inițial a fost să-ți spun totul imediat. De fapt, dacă-mi amintesc bine, ți-am și lăsat un mesaj pe mobil... Sigur, un mesaj destul de vag. Dar, când am ajuns la spital, Jake m-a implorat să nu-ți spun nimic. În clipa aia m-am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
furios pe tine! Fiona s-a uitat la el complet oripilată. Până atunci, David nici măcar nu ridicase tonul la ea, așa că izbucnirea aia atât de violentă îi era totalmente necaracteristică și a speriat-o teribil de tare. —Ascultă, l-a implorat ea, făcând un pas înspre el cu o expresie care voia să-i exprime dorința de conciliere. E limpede că am făcut o greșeală uriașă, dar tot ce pot să spun e că n-a fost făcută din răutate... cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și i-a aruncat Fionei o privire ucigătoare. Apoi a revenit la Jake. Hai să mergem! Numai că băiatul nu s-a clintit din loc. — Nu e vina ei. Eu am rugat-o să nu-ți spună. De fapt, am implorat-o. — Asta mi-a spus și ea, a răspuns David înțepat. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? Fiona abia s-a abținut să nu dea fuga ca să-l îmbrățișeze pe Jake pentru că pusese întrebarea corectă. —E complicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

ceru. Și pregătește-mi cămila. Pentru prima dată în viața lui, Suilem nu îndeplini porunca stăpânului său, și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele lui, încercând să-i sărute sandalele. — Nu face asta! îl imploră. N-o să obții nimic. Gacel își trase piciorul, nemulțumit. Crezi că trebuie să accept o asemenea jignire? întrebă cu voce răgușită. Crezi că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine se complică lucrurile? - dădu din cap. Pentru un targuí lucrurile încep să fie cu adevărat complicate în momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mor! — Nu te mai mișca. Trebuie să stai liniștit. Cum fac cămilele. Ca mine. Lasă-ți inima să se liniștească și să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își goli mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să admită că totul se sfârșise și că nu se va mai întoarce niciodată la fântâna și la palmierii lui sau alături de familia și animalele sale, pentru simplul fapt că invizibilului duh răufăcător îi era dragă tovărășia sa. „Pleacă! îl imploră încă o dată. Am obosit să te port cu mine și să ucid fără să știu de ce o fac.“ Știa însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu te uita la alea, am scâncit eu pe Înfundate. Am tot vrut să le duc de aici. Pe bune. — Iar asta are un aspect atât de original, remarcă ea. Serios! Ar trebui să faci cunoștiință cu fiul meu, Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și care Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era vorba. — Prietene d-ale lui Brian, strigă Cap-de-cartof. O fată aflată În spatele unui paravan de sticlă ne luă câte 7 lire de căciulă. Deasupra capului ei era lipit un afiș pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
cord? Homosexualul ăla bătrân de la parter se dă În vânt după chestii minimaliste. Ce frustrat! Când Începe să-și bage nasul și În viața ta personală, știi sigur că ai dat de bucluc. Dumnezeu mi-e martor că l-am implorat, dar degeaba. Dacă mă Întrebi pe mine, totul e din cauza nesiguranței lui. — Nesiguranță? am zis nedumerită. — În legătură cu gusturile lui, scumpo! exclamă el, ridicându-și ochii spre ceruri. Asta numesc eu minimalism: lipsa de siguranță. Sau lenea intelectuală. Dar nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
placi. A făcut o pauză și, pentru o clipă, tonul i se Îndulci. Mi-aș dori să poți privi lucrurile din perspectiva mea. Nu Înțelegi prin ce-am trecut, câtă suferință mi-a provocat? Ochii Îi erau ațintiți spre mine, implorându-mă, așteptând o reacție plină de compasiune. Când a devenit clar că nu aveam de gând să răspund, expresia i se preschimbă Într-una de furie. Insultată, ea explodă: — Dar faptul că ai aflat nu schimbă nimic. Bagă-ți asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A tăcut o clipă, dar iată-l că deja continuă: — Mi s-a Întâmplat să mă plimb prin Împrejurimile Samarkandului, am văzut acolo ruine cu inscripții pe care nimeni nu mai știe să le descifreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
felicită pentru asta, mă acoperă cu daruri, iar Cârmuitorul Dreptcredincioșilor Îmi spune: «Toate țările pe care mi l-a dăruit Dumnezeu ți le dau ție, toți dreptcredincioșii a căror soartă mi-a Încredințat-o Îi așez În mâinile tale». Mă imploră să iau palatul, persoana, haremul său sub aripa mea. Dar, dacă-i cer fiica, se răzvrătește și vrea să-și apere onoarea. Coapsele unei fecioare reprezintă unicul teritoriu pentru care este Încă gata să se lupte?“ Califul se Înăbușea, cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
povestește cu de-amănuntul și cu o Încântare vinovată decepțiile matrimoniale ale mai marilor acestei lumi; renunțând s-o mai dezaprobe, Omar se alătură acum din toată inima tuturor schimelor sale. Și când, poznașă, ea amenință să tacă, el o imploră, folosindu-se de mângâieri, să continue, deși știe foarte bine cum se sfârșește istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui Omar, ea Îl imploră s-o ierte, și hohotește. — Știam că aveam să plâng astă-seară, dar nu cu aceste lacrimi amare; știam că aveam să ne despărțim pentru multă vreme, poate pentru totdeauna, dar nu cu aceste cuvinte, nici cu aceste priviri. Nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fie orbit, atunci! Aduceți galena, puneți fierul la Înroșit! Hasan rămâne mut, Omar este cel care intervine din nou. Nu poate Îngădui ca un om căruia chiar el i-a mijlocit intrarea la curte să fie ucis sau orbit. — Stăpâne, imploră el, nu da o asemenea pedeapsă unui bărbat tânăr, care n-ar putea să se mângâie pentru căderea sa În dizgrație decât prin lectură și scris. Atunci Malik Șah spune: Pentru tine, khwaje Omar, cel mai Înțelept, cel mai curat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]