1,962 matches
-
mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele resurse, am Întrebat-o pe colega mea ce treabă avea Dora cu toată povestea asta. Și atunci mi-a povestit de filmuleț. Capitolul cincisprezece În seara aceea, rătăcindu-mă În labirintul incomod al Înțelegerii, am adormit târziu. Agitat cum sunt, m-am jucat cu firul amenințător pe care mi-l oferise Else Oloaga, Încercând să-mi dau seama dacă acesta era un laț sau un sprijin care să mă scoată de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Hatz, Froehlich reuși să cumpere echipament nou, inclusiv o cantitate importantă de literatură cenzurată, pentru scopuri „educative“. Acum vedeam Încotro se Îndreptau astea, nu-i așa? Wickert Își umezi dantura din nou. — Frăția, am oftat. Poșeta voluminoasă era destul de incomodă. Dar În loc să mă ajute, inspectorul declară că Felix Karp fusese mâna dreaptă a lui Froehlich. — Sunt prieteni vechi, domnule Knisch. Am descoperit că ambii au crescut la Kolberg. În primii ani de la Începutul noului secol, la puțin timp după ce Cancelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
muzica. Psihologic, acești copii sunt foarte complecși, adeseori singuratici, izolați de cei de seama lor și chiar de propriile familii, din cauza talentelor pe care le au și pentru care sunt deopotrivă admirați și detestați. Aptitudinile sociale sunt adeseori retardate, făcând incomode interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii, problemele erau amplificate. Odată Îi spusese lui Norman că pe vremea când Învăța despre transformatele Fourier, ceilalți abia Învățau să joace baschet. Era posibil deci ca Harry să nu se simtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aruncată Înapoi, aici, a ajuns cu câteva sute de ani Înainte de momentul plecării. — Și În timpul unuia dintre salturi a cules asta? Întrebă Beth, arătând spre monitor. Priviră spre ecran. Sfera era tot Închisă. Dar, În fața ei, culcat Într-o poziție incomodă, se afla Harry Adams. Pentru moment, Îl crezură mort. Apoi Harry Își săltă capul și gemu. SUBIECTUL Norman scrise În blocnotesul său: Subiectul este un matematician de treizeci de ani, negru, care a petrecut trei ore În interiorul unei sfere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat, publicistul petardier, criticul incomod, memorialistul înțelept...Regret și acum că primarul nostru de la Iași, prozatorul Constantin Simirad, generosul demnitar nu a găsit soluția, acum câțiva ani, de a-i oferi scriitorului o casă pe măsură, în dealul Copoului moldav, pentru travaliu asiduu, în spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o identitate bazată pe valori. Tot așteptăm să se schimbe ceva și această așteptare ne domină psihologic. Simțim dezamăgirea, dar continuăm să ne irosim viața așteptând. Autorul monumentalului volum de poeme La Baaad iradia forță, inteligență, era o personalitate complexă, incomodă. În același timp, era un intelectual rafinat, cu o cultură impresionantă. Citea enorm. Avea această pasiune încă din timpul Liceului. Profesorul său Hary Zuppermann, care deținea o bibliotecă fabuloasă, l-a ajutat foarte mult. A făcut ceea ce se poate numi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
foarte mult. A făcut ceea ce se poate numi instrucție culturală exemplară, oferindu-i cărți rare în limbile română și franceză. Mai ales că în acea perioadă, partidul comunist ordonase o epurare a tuturor bibliotecilor, de stat și particulare, de cărțile incomode, cu un conținut care contravenea ideologiei oficiale. Începea mancurtizarea poporului român. Don Cezar povestea cu un farmec aparte despre cum l-a tradus în limba română, împreună cu soția sa, Mary, pe Mircea Eliade, despre Mișcarea Legionară (nici o clipă nu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
darul îndrăznelii de a reacționa la absurditățile timpului său. Problema libertății la Cezar Ivănescu a fost una crucială, el admițând, cu vorbele lui Nicolas Grimaldi, că "viața este marele paradox al existenței". Așa cum am mai spus, Poetul era o persoană incomodă. Uneori era dur. Nu agrea prostia, minciuna, impostura. Pe mulți dintre contemporanii săi i-a pus la zid, aplicându-le eticheta pe care o meritau. În special după episodul CNSAS, din 28 ian. 2008, când a fost acuzat pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unui proiect depus la DPRRP și câștigat, grație căruia sperăm ca până la anul nou vom dota Centrul cu calculatoare și imprimante, cu microfoane și altă aparatură necesară pentru desfășurarea unei activități culturale intense. V.P.: Te consideri, ești considerat un scriitor incomod? Dacă da, de ce? V.T.: Eu aș vrea să fiu considerat un scriitor bun. Un scriitor căutat și citit, de scrisul căruia se ține cont. Dar la fel visează oricare dintre colegii noștri, dragă Vasile. Altfel la ce bun am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
învăța întreaga noastră viață, vorbea cu atâta admirație despre înaintașii săi. Ți-aduci aminte neuitatele rânduri din Epigonii: Voi credeați în scrisul vostru [...] sfinte fire vizionare". Noi în ce să mai credem? Dacă mă consider sau sunt considerat un scriitor incomod?! Da, sunt într-un anumit fel, dar cred că nu pentru cititorul român, ci pentru cel ucrainean, căruia nu-i convine într-o anumită măsură ceea ce vreau eu să sugerez, să promovez, ideile sau mesajele unor poeme. Or, eu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mediu odată cu invazia sovietică. Mulți și-au părăsit țara, motivele fiind multiple: ura contra cotropito 70 rului, neputința de a colabora cu dușmanul la distrugerea propriei națiuni, simpla și fireasca dorință de libertate. Au fost nevoiți să plece cei mai incomozi, cei „primejdioși”. Alții au sperat, au rezistat, au plătit cu izolarea socială sau chiar cu viața. Se poate vorbi, pentru ultima jumătate de secol, de un exil exterior și de un exil interior. Primul n a fost aventură, al doilea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ani de când a fost executată în stil mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
exclude astfel de întâmplări dramatice. Urmând această logică, s-ar putea spune că nici nu mai este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop „eliminarea” incomodului jurnalist de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala cărțile pe masă, un independent care nu făcuse târgul cu diavolul devenea prea incomod și trebuia eliminat. Aceasta cu atât mai mult cu cât se opusese pe față carierismului academic pe bază de dosar și de bună colaborare cu „organele”. Momentul 1989 le oferea ocazia nesperată a „reparației”. Invidia și ura i-au dus
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt scris
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informatorii și activiștii comuniști din Facultatea de Filologie. Cel care fusese izgonit din liceu pe motiv de origine socială trebuia eliminat acum din învățământ și chiar din viață, mai cu seamă că se dovedea în continuare un combatant curajos și incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mediu odată cu invazia sovietică. Mulți și-au părăsit țara, motivele fiind multiple: ura contra cotropito 70 rului, neputința de a colabora cu dușmanul la distrugerea propriei națiuni, simpla și fireasca dorință de libertate. Au fost nevoiți să plece cei mai incomozi, cei „primejdioși”. Alții au sperat, au rezistat, au plătit cu izolarea socială sau chiar cu viața. Se poate vorbi, pentru ultima jumătate de secol, de un exil exterior și de un exil interior. Primul n a fost aventură, al doilea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ani de când a fost executată în stil mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
exclude astfel de întâmplări dramatice. Urmând această logică, s-ar putea spune că nici nu mai este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop „eliminarea” incomodului jurnalist de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala cărțile pe masă, un independent care nu făcuse târgul cu diavolul devenea prea incomod și trebuia eliminat. Aceasta cu atât mai mult cu cât se opusese pe față carierismului academic pe bază de dosar și de bună colaborare cu „organele”. Momentul 1989 le oferea ocazia nesperată a „reparației”. Invidia și ura i-au dus
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind, de fantomele incomode ale trecutului, nu-i rămâne decât să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt scris
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informatorii și activiștii comuniști din Facultatea de Filologie. Cel care fusese izgonit din liceu pe motiv de origine socială trebuia eliminat acum din învățământ și chiar din viață, mai cu seamă că se dovedea în continuare un combatant curajos și incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tată atât de bun pentru că își dedicase viața efortului de a-i ajuta pe alții, dar era oare posibil ca lui Laurence să-i pese de omenire doar la scară mare în detrimentul capacității de a accepta slăbiciunile individuale, concrete și incomode? Își aminti de celălalt lucru pe care-l spusese Jack, cum că rolul familiei era ca oamenii să aibă grijă unii de ceilalți. Dar, pe de altă parte, oare Jack avusese într-adevăr grijă de propria sa familie? Să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la acest nivel. În această îndârji- tă confruntare, sportivii din Brive la Gaillarde au reușit să-i satisfacă, în primul rând, pe cei 10.132 de spectatori prezenți în tribune pe sta- dionul Municipal, ignorând deopotrivă temperatura scăzută și ploaia incomodă. O victorie clară, cu scorul de 25 la 15, obținută în urma unui joc frumos, în ciuda condițiilor nefavorabile. Toate cele potrivni- ce, însă, între care și contestațiile adversarilor, din rândurile cărora făcea parte și românul Leonte, au fost trecute în plan
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]