2,252 matches
-
în mine, m-a cuprins un fel de nepăsare. Bine, Petrică! Fă ce vrei!..." (Și atunci ai început să stai cu fundul spre ușă când intra el în dormitor, am gândit, nu e bine, Petrică, ai omis în relatările și indignările al căror martor am fost, acest aspect esențial al vieții tale cu Matilda.) "Și aceste plecări au continuat?" Da, zise Matilda, exact ca înainte... Războaiele nu schimbă nimic într-un om, sânt ca niște furtuni pe care, odată trecute, le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăi care hipnotiza. Putea o cotoroanță ascunsă să schimbe toate acestea? Nu într-o babă, firește, dar în ceva hidos, am văzut femei care, deși tinere și deloc urâte, sugerau ceva hidos, cum era fata aceea care mă întrebase cu indignare dacă eu știu ce este tandrețea... Tot uitîndu-mă la ea, deodată privirile noastre se întîlniră și nu se mai putură părăsi clipe lungi: poiana și brazii și bolta cerului parcă se clătinară și, dacă n-aș fi întors, cu un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ta privire și nici întunecatul ei revers, chiar dacă nu înțeleg nici una, nici alta. De astă dată însă își reveni imediat, se acoperi cu mișcări sigure și mă întrebă: Zici că mă iubești?" Bineînțeles!'' răspunsei. "Bineînțeles? Ce mincinos! Spuse cu o indignare resemnată în glas și sigură pe ea, semn că nu exista răspuns la revelația pe care o avusese și n-avea chef să audă și de la mine cuvinte. Nici nu le pronunțai. Mă dădui jos din pat și mă retrasei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a dat această dispoziție. L-am întrebat când a vorbit cu el? Chiar atunci, mi-a spus. Simptomatic! Asta însemna că I. C. nu-l chemase la ordine pe ministru, îl lăsase în pace, și asta, ridică ,vocea Vaintrub cu o indignare mai puțin dialectică, chiar după ce vorbise cu mine și îi explicasem și recunoscuse el însuși că avusesem dreptate. Avusesem eu, dar asta nu schimbă nimic, adică nu schimba lozinca, dispoziția, care venea chiar de la el, de la I. C. și care pesemne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în stare, la rude nu ține și asta n-ar fi nimic, că nu ține, dar le batjocorește... îl invită și pe el Tasia la o petrecere. Na, că nu vine. Cum să nu vii, dragă?! exclamă ea indignată, o indignare înaltă. Sânt rudele soției tale. Până la urmă îi explic eu că n-o să stăm mult, în fine intră pe ușă cu o falcă în cer și una în pământ, nu dă mâna cu nimeni, la mine se uită de sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bunicul, băț? Dacă e traistă, e și băț." Bunica îl înghioldi, Vasile făcu ha, ha, Tasiei îi conveni această interpretare și râse și ea. Tamara rămase cu masca ei care nu ascundea nimic, țeapănă, ca și când nu ea ar fi alimentat indignarea aceasta acumulată de-atîta vreme și care izbucnise acum cu violență. De ce tocmai acum? Din pricina Clarei? Disproporție! De unde răsărise această nouă Matilda cu care nu mai vedeam posibilă o conviețuire? Dacă țintea mai bine îmi spărgea capul, îmi scotea un ochi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și se ridică și începu să-mi răscolească biblioteca. Trântea cărțile pe jos, după ce le răsfoia, se mișca într-o parte, în alta, călca pe ele. Ce nevoie aveți de caietele mele de cursuri?" zisei, cu un glas din care indignarea și revolta pieriseră, fiindcă simțisem primejdia mortală. Dacă le lua și le citea pe-acolo un specialist de-al lor, în universitate n-aveam să mai pun piciorul niciodată, chiar dacă avea să mi se dea drumul imediat sau mai târziu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că ține la un om și omu-ăla dă în el să-l omoare... Dacă îl loveam peste ochi, nu-i crăpau ochii? Bacaloglu mirosea parcă o idee prin aer și după câteva clipe de tăcere îi dădu glas cu o indignare distilată, simulând o îngrijorare: "Domne, ăsta lovește oamenii..." " Da, bolborosi și Calistrat cu privirea turbure, în timp ce își umplea paharul gânditor, a venit aici să ne terorizeze..." "Ba a venit să facă cinste, strigă Vintilă, căruia i se făcuse iar foame
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi lipsit dacă ași fi surprins, în vocea lui o cât de vagă tresărire. Da, gândii, dar am petrecut totuși cu el frumoase clipe, ascultîndu-i cu o stranie delectare la începuturile carierei mele în învățămînt înaltele și nesfârșitele lui indignări. Și nu fusese tot el cel care, printr-o intuiție, ținuse pe loc doi ani căsătoria mea cu Matilda? Astăzi ași putea spune că vrusese astfel să mă ferească de marele eșec care mă aștepta. Judecăm oamenii nu numai prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seninătatea și gândirea fermă și liniștită. Se simțea din ce în ce mai jignit de aceste ațâțări la ură, mai ales când auzea la radio și citea și în presă că această ură ar fi fost sfântă... "Bine, mă întreba cu ochii lărgiți de indignare, dar se poate crea o lume nouă pe o astfel de morală?" "Tată, încercam să-l liniștesc, astea sânt vorbe, lumea nu se creează pe ceea ce e nefiresc, se creează prin voința noastră a tuturor și urmând numai legile pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alt răspuns, decât că a uneltit, a răspândit în facultate, printre colegi și colege, idei chiaburești, afirmând că la ea în sat cei săraci erau drojdia satului, fiindcă nu le plăcea să muncească, și ajungeau bețivi și hoți... Murmure de indignare, strigăte pline de ură și ranchiună, ai spus sau n-ai spus, mironosiță cu gheare chiaburești. Mă întrebam și eu, o fi spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea?... Da, pentru că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
carte pe care o începuse și se întoarse, ca de obicei în ultima vreme, cu spatele la mine. (Întorsul acesta al lor cu spatele se pare că e universal, cel puțin pe bietul Petrică îl arunca pe cele mai înalte culmi ale indignării neputincioase.) Mă apropiai, stinsei plafoniera și îi aprinsei veioza. Nu era bolnavă, venea la birou ca de obicei și la întrebarea mea îngrijorată îmi răspunsese printr-o tăcere pe care o făcu elocventă de astă dată cu o mișcare definită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a determinat să comită violența?! Cea pedepsită de lege, îndeobște cea fizică, fiindcă violența pe care o produce inteligența, și nu neapărat doar cea orgolioasă și care stârnește ura nevindecabilă, nu se pedepsește de lege. Dar de ce? protestează el cu indignare în instanță și începe să spună o istorie încîlcită, cu detalii pentru el decisive, și rămâne cu gura căscată de uluire când judecătorul i-o taie: bine, bine, și pentru asta trebuia să-i dai cu ciomagul în cap? Bineînțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Doamnelor? Domnilor? (Semne din cap aprobatoare. Van Leuwen își îndreptă atenția asupra persoanei care făcea obiectul acestei discuții. Al acestei disecții, se gândi ea cu amărăciune.) Binevoiți a ne scuza, master principal Ripley? ― Sigur că nu. Se întoarse tremurând de indignare, pentru a părăsi sala. Văzu în treacăt ecranul cu imaginea lui Dallas. Căpitanul Dallas. Dallas, prietenul ei. Dallas, iubitul ei. Dallas care murise. Ieși furioasă. Spusese, încercase totul, dar o declaraseră vinovată și făceau acum cele necesare pentru ca judecarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să mă-ntorc acolo? Nici pomeneală! Vocea-i tremura și Gorman se înșeală asupra cauzelor acestei reacții. Pentru el aceasta era pricinuită de furie și nu de o spaimă viscerală. Ripley era terorizată și încerca să-și ascundă sentimentele în spatele indignării. Burke trebuia să știe ce se petrecea cu ea, dar insistă. N-avea încotro. ― Ascultă, începu el pe un ton pe care și-l dorea conciliant. Nu știu ce se întâmplă acolo. Dacă le-a rămas în pană satelitul releu, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
liniștiți. Făcu cu ochiul. Burke se albi la față și făcu un pas în direcția militarului. Până să-și dea seama că nu avea sorți de izbândă să realizeze ce-și pusese în gând, se mulțumi să-și exprime verbal indignarea. ― Este absurd! Doar n-ai de gând să arunci o bombă nucleară peste colonie! ― Una mică de tot, fii liniștit. Dar destul de puternică pentru a distruge tot, firește. (Împreună mâinile, zâmbi, dezlipi palmele.) Bum! ― Îți repet că nu ești abilitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă ai fi format o echipă de oameni în cunoștință de cauză. Dar a fost autorizat un prospector independent să se ducă până la navă. De ce n-ai spus nimic, Burke? ― Ce să spun? protestă el. Îi preluase vorbele, nu și indignarea. Și asta explica multe. Ripley avea impresia că-l cunoștea mai bine pe Carter J. Burke. ― Nu puteam fi sigur că aceste lucruri existau într-adevăr, recunoaște. Poate că de fapt nu era nimic. Nu dispuneam decât de raportul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scrisori...“ „Nu-i prietenul meu. De fapt, ți-am zis, nici nu știu cine e. Speram să m-ajuți tu...“ „Să te scot din rahat, adică. Să-ți lămuresc algebric ceea ce tu încurci filologic.“ „Du-te-n babardeli!“, l-am imitat, simulând indignarea. „Mă descurc și singur.“ „Nu, n-o să te descurci. Da’ să-ți mai zic o chestie: ce fac ăștia cu noi se cheamă terorism intelectual. Când linșezi public un om, nerecunoscându-i meritele. Când îl calci în picioare, fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apar cifre cu victimele: 4000-7000 de morți. Extinderea revoluției a adus creșterea numărului de victime: 72000. O lună mai târziu, cifrele reale se situau între 700 și 1000 de victime. Informațiile vehiculate atunci au avut însă efectul așteptat: au stârnit indignarea ce a legitimat chiar uciderea președintelui României, Nicolae Ceaușescu. În ceea ce privește regula esențială, dacă propoziția p nu reprezintă o situație reală și este formulată, ne aflăm într-una din următoarele două situații: sau autorul proferează falsități, caz în care el folosește
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția cu acesta, în pofida faptului că prințul îi plăcea, desigur, în felul său. Însă, din alt punct de vedere, vizitatorul îi provoca o indignare categorică și brutală. — Generăleasa când primește? întrebă prințul, așezându-se iar pe scaunul pe care stătuse până atunci. — Asta, rogu-vă, nu-i treaba mea. Primește la ceasuri diferite, depinde de persoană. Modistei i se permite să intre și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai ales că nu au absolut nimic scump pe lume, așa încât e chiar imposibil să le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
minute, acesta, cu mina cea mai triumfală, perora în hohotele de râs ale celor prezenți. Kolea îl trase pe prinț de haină. — Măcar dumneavoastră scoateți-l de aici! Nu s-ar putea? Vă rog! Bietul băiat avea chiar lacrimi de indignare în ochi. Blestematul de Ganka! adăugă el încet. — Cu Ivan Feodorovici Epancin am fost într-adevăr foarte bun prieten, turuia dulce generalul, la întrebările Nastasiei Filippovna. Eu, el și răposatul prinț Lev Nikolaevici Mâșkin, pe al cărui fiu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea, nici la comandă nu ți-l face nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg! strigă Ivan Feodorovici, ajuns la cel mai înalt grad de indignare. — Încetează, Kolea! strigă prințul pe ton implorator. Din toate părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i dați chiar acum afară, așa că eu, în calitate de proprietar al casei, chiar cu cea mai mare plăcere posibilă... Absolut corect! tună deodată, din profunzimea camerei, generalul Ivolghin. — Ajunge, Lebedev, ajunge, ajunge... dădu prințul să înceapă, dar o explozie de indignare îi acoperi vorbele. Nu, scuzați-ne, prințe, scuzați-ne, acum nu mai e de ajuns! aproape că-i acoperea pe toți, strigând, nepotul lui Lebedev. Acum problema trebuie pusă clar și ferm, pentru că se vede că nu e înțeleasă. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe urmă mai vedem noi! — Stați puțin, domnule Mâșkin! strigă strident Ippolit. Pricepeți odată că nu suntem niște proști, niște proști triviali, cum ne cred probabil toți oaspeții dumneavoastră și aceste doamne, care râd spre noi cu atâta ironie și indignare, mai ales acest domn din înalta societate (arătă spre Evgheni Pavlovici), pe care, desigur, nu am onoarea să-l cunosc, dar despre care, mi se pare, am auzit câte ceva... — Dați-mi voie, dați-mi voie, domnilor, iarăși nu m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]