1,831 matches
-
ce ne chemaseră că așa e cel mai bine. Cuprins de o stare de disconfort, doream să părăsesc cît mai repede incinta, dar n-am scăpat de obișnuita „potemkinadă” organizată pentru astfel de ocazii. Am fost plimbați prin dormitoare, cantină, infirmerie etc. pentru a ni se arăta că aci sînt „condiții corespunzătoare”. Dar cînd „documentarea” noastră era aproape de sfîrșit, ne-a ieșit în cale un băiat cu o figură prostatică și cu o rețea de cicatrice pe creștet. Stătea pe niște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am Îndurat În toamna anului 1951, la unitatea din Călărași. Am depus jurământul militar Într-o stare de mizerie fiziologică și morală apropiată de pragul de jos al rezistenței. De altfel, comandantul de pluton a dispus internarea mea imediată la infirmerie. După o săptămână de repaus și Îngrijiri medicale am revenit la pluton. Când citesc În ziare sau privesc la televizor repetatele sinucideri sau dezertări din serviciul militar, simt totdeauna gustul amar al acelor zile și aud sloganul de sorginte rusească
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
blenoragie, sifilis- problema familiei aproape că nu se punea), de alcoolism (delirium tremens, probleme cerebrale și cardiace) și de igiena precară (în afara băilor naturale în mare, marinarii se spălau rar și nu aveau schimburi de haine, iar depunerea răniților la infirmerii improvizate în locurile insalubre ale magaziei duceau la infecții și cangrene, tratate exclusiv prin amputări de membre). Ne putem imagina că un membru al unui echipaj de pirați nu arăta deloc atrăgător, dimpotrivă, scăpat de disciplina oficială obligatorie și de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
desfășurat o bogată activitate operatorie, salvând numeroase vieți și fiind un apropiat al unui mare număr de suferinzi. Omenia lui cucerea și blândețea sa stârnea simpatia pretutindeni. În relațiile cu studenții atinsese aproape perfecțiunea. A fost profesor la Școala de Infirmerie și secretar la Însemnări ieșene, fiind un factor activ al atmosferei literare ieșene. Despre activitatea sa în redacția și administrația revistei „Însemnări ieșene” distinsul scriitor Aurel Leon scria: „...și-a consacrat o bună parte din timpul său liber, scriind note
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
după-masă, ușa s-a deschis și mi s-a spus „Fă-ți bagajele“ și am fost trimis în altă secție a Jilavei, unde l-am regăsit pe Remus Niculescu, fostul soț al Ioanei Gărdescu. De acolo, m-au dus la infirmerie. Abia mai târziu am înțeles că trebuiau să-mi dea un alt aspect, înainte de a mă elibera. Pot spune că infirmeria era un adevărat paradis, față de restul Jilavei. În primul rând, era mai mult spațiu și apoi mai exista și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Jilavei, unde l-am regăsit pe Remus Niculescu, fostul soț al Ioanei Gărdescu. De acolo, m-au dus la infirmerie. Abia mai târziu am înțeles că trebuiau să-mi dea un alt aspect, înainte de a mă elibera. Pot spune că infirmeria era un adevărat paradis, față de restul Jilavei. În primul rând, era mai mult spațiu și apoi mai exista și o fereastră prin care intra un aer aproape plăcut. Eram scos la plimbare câte o jumătate de oră pe zi, într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
exista și o fereastră prin care intra un aer aproape plăcut. Eram scos la plimbare câte o jumătate de oră pe zi, într-o curte interioară în care se aflau chiar și niște flori. Îmi amintesc că, noaptea, intra în infirmerie un parfum de regina-nopții care era ceva miraculos. Aveam voie să stăm întinși toată ziua pe paturi și chiar să vorbim între noi. Gardianul nu urla la noi... Acolo, am găsit multe persoane interesante. Mai întâi, pe noul și bunul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prieten Nicu Steinhardt; apoi, pe Aurel Bentoiu, fost ministru și mare avocat, care era foarte bolnav. Probabil că avea cancer la căile urinare, căci avea tot felul de pansamente din care se scurgea un lichid infect. Era foarte neplăcut, căci infirmeria avea și unele mari părți neplăcute: pe cei foarte bolnavi trebuia să-i îngrijim și să-i spălăm noi; în cazul lui Bentoiu, trebuia să-i spălăm pansamentele. Mai era și un paralitic, Radu Lecca, cel care fusese, pe vremea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
suferisem de plămâni. Radu Lecca fusese dus la operație la Văcărești și, în timpul operației, i se secționase un nerv, așa că rămăsese paralizat de ambele picioare. După o vreme, i se oferise o soartă mai omenească și stătea în permanență la infirmeria Jilavei. Dar să vorbesc și despre profesorul Tomescu. Acesta era un om mai în vârstă, care, în tinerețe, fusese un simplu copil de trupă la marină, în Dobrogea. Sârguincios, energic, făcuse studii de teologie, dar, neavând harul, nu devenise preot
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui soseau veșnic la Banca Națională și, fiindcă era vorba de Maniu, erau amânate la plată, sub orice guvernare. Totuși, sumele erau destul de mari. În urma contractului cu Skoda, toate polițele au fost plătite, de către rudele lui Maniu. Am stat la infirmerie cam o lună de zile. La un moment dat - fie din pricina mâncării, fie a unui virus - am avut cu toții o dizenterie cumplită. Doctorii au luat măsuri mai serioase și - să vezi și să nu crezi! - ni s-a făcut chiar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
înnebunise în urma medicamentului. A fost un moment teribil. Când transportam tinetele strigam: „Am fost grațiat! Am fost grațiat!“ și auzeam: „Care grațiat? Ce-s basmele astea?“ După vreo două săptămâni, am fost scos de acolo și dus înapoi, în celula infirmeriei, unde mi am regăsit prietenii care mi-au înapoiat zestrea lăsată, în măsura în care nu fusese încă transformată. Lui Bentoiu îi lăsasem, printre altele, o pereche de ciorapi pe care-i transformase în fular. Am mai stat o săptămână la infirmerie, apoi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
celula infirmeriei, unde mi am regăsit prietenii care mi-au înapoiat zestrea lăsată, în măsura în care nu fusese încă transformată. Lui Bentoiu îi lăsasem, printre altele, o pereche de ciorapi pe care-i transformase în fular. Am mai stat o săptămână la infirmerie, apoi m au dus... în vechea mea celulă din reduit, unde am regăsit atmosfera cea cumplită. După o altă săptămână, a venit iar gardianul, mi-a zis „Fă-ți bagajele!“ și m-a scos doar pe mine. Nici nu mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Marmației, au fost luați toți foștii miniștri, subsecretari de stat sau secretari generali, toți necondamnați vreodată, cum au fost Maniu, Brătianu, Argetoianu sau George Brătianu, care a fost lovit cu bara în cap, după cum mi-a povestit profesorul Tomescu, la infirmeria de la Jilava. El mi-a povestit toate cumplitele batjocuri la care au fost supuși la Sighet. Alți demnitari, cum ar fi Micescu - din partidul cuzist - sau Ata Constantinescu - din guvernul Antonescu - și amiralul Paiș, au fost la Aiud. Ata Constantinescu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ani. Am fost sănătos în clasa I-a până la Patronul Școalei Normale: "Sfinții Trei Erarhi", 30 ianuarie, când am dansat și eu cu elevii din clasele mai mari, dar am răcit și m-am îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă n-am stat degeaba, am învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
toată puterea, că toți căprarii și sergenții erau bolnavi, și cari parcă ar fi vrut să mă mănânce pe mine, nu pricep de ce, am simțit o mare durere în partea dreaptă în pântece. Am amețit și m-am dus la infirmerie unde era un doctor cu gradul de căpitan și-l chema Rizescu, și cu suflet de înger. Foarte de treabă și foarte omănos. Și mi-a spus: "Dragă camarade, ai apendicită". Și m-a trimis la Iași la spitalul corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a prins directorul Școalei I.Mitru, fumând pe un coridor și l-a bătut cu palma peste cap. Și de atunci băiatul cel frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de Țurcanu vorbește în anchetă și Maximilan Sobolevschi. El pretinde că, în vara lui 1949, Țurcanu și colegii săi de cameră, Gebac, Negură și Onișor, primeau supliment de mâncare. Țurcanu era nu doar planton, ci mergea și la bucătărie, la infirmerie și în alte părți, având practic libertate maximă de mișcare în cadrul închisorii, lucru de neînchipuit pentru un simplu deținut. De asemenea, era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere, probabil pentru a obține informații
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital, cea mai mare din penitenciar, care servise drept infirmerie. Sobolevschi a mers direct la moldovenii Gheorghe Roșca, Vasile Pușcașu, Constantin (probabil Adrian) Prisăcaru și Vasile Badale cu instrucțiuni din partea lui Țurcanu, în timp ce restul s-au amestecat printre ceilalți deținuți pentru a obține informații. În primele zile, Pătrășcanu a stat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
noi pentru a fi torturate, dintre victime fiind menționate Mihai Jianu, Cornel Popovici și Ion Gheorghiu. Pentru a menține secretul asupra acțiunii, victimele care erau torturate peste măsură și, din cauza aceasta, își degradau sănătatea deja precară, nu erau trimise la infirmerie, ci tratate superficial de Coriolan Gherman, care era student la Medicină. Pătrășcanu dezvăluie că, pe 21 ianuarie 1950, lotul din camera 4-spital a fost informat de către cei din camerele vecine despre acțiune, astfel că au refuzat să vorbească cu iscoadele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întâmplă în Pitești, amintind că la camera 4-spital a fost internat grupul celor care au activat bine (e vorba de școala de cadre din aprilie-mai 1950). Sobolevschi și Prisăcaru au fost mutați în camera 5, dar Octavian Corneliu era la infirmerie, așa încât cei doi au fost nevoiți să se descurce pe cont propriu, Prisăcaru cerându-i gardianului să fie mutat și el la infirmerie. Peste o săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din aprilie-mai 1950). Sobolevschi și Prisăcaru au fost mutați în camera 5, dar Octavian Corneliu era la infirmerie, așa încât cei doi au fost nevoiți să se descurce pe cont propriu, Prisăcaru cerându-i gardianului să fie mutat și el la infirmerie. Peste o săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi: Sobolevschi a relatat în scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru a făcut același lucru în sala de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți. În ajunul Crăciunului lui 1950, Sobolevschi a fost pus de planton în locul lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta să dea informații despre activitatea sa. De la ieșirea din infirmerie a lui Prisăcaru, în ianuarie 1951, și până pe 13-14 februarie 1951, când au fost duși la Canal, cei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta să dea informații despre activitatea sa. De la ieșirea din infirmerie a lui Prisăcaru, în ianuarie 1951, și până pe 13-14 februarie 1951, când au fost duși la Canal, cei doi au stau în camera 5, fără a întreprinde nimic. Această primă încercare de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o condamnare mai mică decât ceilalți implicați. Comportamentul lui Bărbosu pe parcursul acțiunii de la Gherla este contradictoriu. Cu toate că, împreună cu cei din echipa sanitară (majoritatea trecuți cu arme și bagaje de partea agresorilor), a fost complice la moartea mai multor pacienți din infirmerie, este posibil ca el să fi fost prins într-o horă din care nu avea cum să iasă, asemenea multor gardieni și chiar directori de penitenciare. Ion Pangrate, torturat în camera 103, a fost salvat de doctorul Bărbosu, care îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îngrijiri medicale. Chirică Balanișcu Balanișcu era originar din Pomârla, județul Botoșani, și urma cursurile Facultății de Matematică din Cluj-Napoca. A fost arestat împreună cu lotul mare de studenți din localitate în 1948. Una dintre victime s-a întâlnit cu Balanișcu în infirmerie, după ce acesta fusese torturat. Neculai Popa l-a primit în patul său, după ce fusese bătut în cap și făcuse meningită TBC. Cei doi se știau încă din 1946, așa încât, la baie, Popa l-a întrebat dacă îl recunoaște, pentru a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]