2,311 matches
-
O anume dezorientare, ambiguitate și inadaptare. Diagnosticul ideologic rămâne exact: după cum n-am reușit să definim bine comunismul, s-ar putea să nu reușim bine nici definirea democrației și a spiritului său specific. Se observă la noi și o evidentă inhibiție de a discuta, până la capăt, atât problema holocaustului, cât și a național-comunismului. La drept vorbind, nici integrarea în Europa nu trece de stadiul bunelor intenții și al declarațiilor de principii. De o deosebită insistență cu aspecte adesea polemice, uneori chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antropologică, de adevărate constante umane. Dar nu este cazul de a invoca citate celebre de tipul est modus in rebus și altele de același gen, pentru demonstrații mult mai simple. Să ni se dea voie, deci, să observăm fără nici o inhibiție că, într-o cultură, care are, să spunem, o mie de poeți, dar care n-a izbutit încă să realizeze un singur mare Dicționar al limbii române, o singură mare Enciclopedie românească (pe care alții, vecini, din aceeași zonă, le
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obținerea de către FDA a înregistrării, deși avantajul brut de supraviețuire este de numai 2 săptămâni ceea ce în raport cu prețul, nu este considerat cost-eficient. Doza recomandată pentru erlotinib este 100 mg/zi. În plus, alte studii care au utilizat aceeași filozofie a inhibiției EGFR nu au demonstrat nici un avantaj față de gemcitabina singură [49]. S-a încercat, ținând cont de particularitățile farmacologice ale gemcitabinei modificarea ritmului de administrare, dar fără rezultate semnificative statistic [50]. Folfirinox Administrarea chimioterapiei clasice nu a adus suficiente argumente în ceea ce privește
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92203_a_92698]
-
19]. - Agenții antilipidici reduc incidența evenimentelor cardiovasculare, - Inhibitorii de ACE au redus evenimentele cardiovasculare (1 studiu). Beta-blocante (BB): reduc frecvența cardiacă, presiunea sistolică și scad contractilitatea ca răspuns la durere anginoasă și efort. BB blochează efectul catecolaminelor asupra beta-receptorilor, iar inhibiția acestor receptori în miocard produc o reducere a contractilității, frevenței nodului sinusal și vitezei de conducere în nodulul atrioventricular. În angina stabilă efectele benefice sunt produse prin reducerea cererii de oxigen și scăderea travaliului cardiac [18]. - BB și alte intervenții
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
somnul anestezic. VPH este dependentă de mai mulți factori combinați care apar în cursul anesteziei inhalatorii cum sunt concentrația de anestezic, debitul cardiac sau valoarea saturației în sângele mixt venos (PvO2). Astfel, se explică de ce unele studii experimentale constată o inhibiție cu 21-50% a VPH de către agenții inhalatori halogenați și totuși, hipoxia nu este importantă. Scăderea debitului cardiac și consecutiv a PvO2, stimulează puternic HPV [1]. Anestezia modernă a actualizat conceptul de „anestezie balansată” în cursul căreia sunt utilizate proprietățile farmacologice
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
glicemice, pe care de cele mai multe ori le cresc (tabelul 1). Dintre cele mai frecvente medicamente utilizate, cu efect hiperglicemiant, menționăm: diureticele (in special tiazidicele), datorită depleției potasice; glucocorticosteroizii (prin acțiunea lor antiinsulinică); estrogenii de sinteză; difenilhidantoina (printr-un efect de inhibiție a celulelor β- pancreatice) (30). Ingestia cronică de salicilați și de inhibitori ai monoaminooxidazei (în special derivații de hidrazină) se însoțesc uneori de hipoglicemie. Pentru multe din medicamentele menționate (în special pentru corticosteroizi, estrogeni de sinteză și salicilați), tulburarea toleranței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
bine cunoscut, dar se presupune că este secundar deficitului de insulină endogenă (28) și se corelează cu scăderea secreției de peptid C (67) observată la acești pacienți. Se presupune că scăderea secreției de insulină, ca răspuns la scăderea glicemiei, scade inhibiția pe care insulina o exercită asupra celulelor α pancreatice, urmată de creșterea secreției de glucagon. La pacienții cu T1DM, ce prezintă un deficit sever al secreției de insulină, scăderea glicemiei nu este urmată de o scădere a secreției de insulină
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
Localizarea anatomică a senzorului primar al hipoglicemiei rămâne controversată. Mult timp s-a considerat că senzorul primar al hipoglicemiei este localizat la nivelul creierului, mai precis la nivelul hipotalamusului. În acest sens au fost aduse mai multe argumente, printre care: inhibiția răspunsului neuroendocrin contrareglator la hipoglicemia sistemică, dacă concentrația glucozei la nivel cerebral este menținută normală prin infuzia locală de glucoză (26); apariția hiperglicemiei după leziuni la nivelul hipotalamusului (4); reducerea răspunsului hormonal contrareglator la animalele euglicemice prin realizarea experimentală a
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
mod radical fondul dismetabolic comun și efectele lui vasculare. 9. Insulinorezistența ca defect secundar Principalele efecte periferice ale insulinei sunt captarea glucozei și utilizarea ei; limitarea intensității lipolizei și prevenirea folosirii excesive a AGL în celule pentru acoperirea necesarului energetic; inhibiția controlată a proteolizei și evitarea hiperaminoacidemiei plasmatice stimulatoare a neoglucogenezei hepatice. Existența unei insulinorezistențe periferice față de aceste acțiuni conduce în mod automat la creșterea glicemiei, creșterea AGL și a aminoacizilor plasmatici. Aceasta poate fi prima spirală a diabetogenezei, operantă, în funcție de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
adipocitară intră în acțiune chiar de la începutul postului, fiind stimulată de scăderea insulinei și creșterea glucagonului plasmatic. Lipoliza eliberează AGL în sânge, aceștia fiind utilizați în ficat și în mușchi pentru asigurarea nevoilor energetice. Creșterea oxidării AGL conduce la o inhibiție a oxidării glucozei (prin inhibarea piruvat dehidrogenazei), precum și a glicolizei (prin inhibarea fosfofructokinazei). La nivelul mușchiului, utilizarea preferențială a AGL conduce la apariția unui grad de insulinorezistență (scade captarea și utilizarea glucozei). Finalitatea acestui proces ar fi prezervarea glucozei disponibile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
se introduc în computer și se foloseste programul MINMOD (care este proprietatea R.N. Bergman). Index-ul sensibilității la insulină determinat prin utilizarea modelului minimal, spre deosebire de cel obținut prin euglicemic clamp, cuprinde informații privind efectul global al insulinei încorporând efectul de inhibiție a producției hepatice de glucoză și cel de stimulare a utilizării periferice a glucozei fără posibilitatea de a le separa, în timp ce metoda clamp furnizează informații separate privind efectul insulinei asupra PHG și asupra sensibilității țesuturilor periferice. Cu toate acestea, în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
de insulină. Deoarece durata testului este de 15 minute nu există inconvenientul creșterii nivelului hormonilor de contrareglare care survine la aproximativ 30 minute după administrarea insulinei iv (9). Scăderea nivelului glucozei în plasmă se datorează captării tisulare a glucozei și inhibiției producției hepatice de glucoză. Pericolul de hipoglicemie este inconvenientul major al testului. Totuși hipoglicemia survine rareori mai devreme de 20 minute de la injectarea insulinei (9) și poate fi prevenită prin administrarea de glucoză iv la sfârșitul testului și alimentarea subiectului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
expresie scăzută a miR-21 au nu numai o supraviețuire globală și liberă de boală crescută, dar și o sensibilitate crescută la chimioterapie, în timp ce pacienții cu expresie crescută plasmatică a miR -21 au rezistență la agenții chimioterapeutici pe bază de platină. Inhibiția antisens a miR-21 ar crește sensibilitatea la agenții chimioterapeutici [126]. Determinarea profilului miR celular are de asemenea valoare predictivă pentru identificarea pacienților responsivi la gemcitabină. O expresie crescută a miR 142-5p și miR-204 se corelează cu o supraviețuire mai lungă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
și Ang-1 s-au corelat cu prognostic mai bun [186]. Citokinele proinflamatoare Interleukina-6 (IL-6) IL-6, produsă de către celulele mononucleare periferice sau chiar de către celulele tumorale joacă un rol important în configurația tabloului clinic, în principal privind cașexia. IL-6 acționează prin inhibiția apoptozei celulelor neoplazice și inducerea proceselor de angiogeneză. Creșterea concentrației serice a IL-6 se asociază cu stadiile avansate ale CP, agresivitatea tumorală și semnifică un prognostic defavorabil privind durata de supraviețuire [187, 188]. În analiză multivariată, nivele înalte de IL-6
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii antilipolitice a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei. Se consideră că efectul direct al insulinei asupra producției hepatice de glucoză este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
a insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei. Se consideră că efectul direct al insulinei asupra producției hepatice de glucoză este mai important decât efectul indirect, care este secundar cantitativ. Legendă: OA - oxalacetat; PDH - piruvat dehidrogenaza; GS - glicogensintetaza; GF - glicogen fosfataza; FFK - fosfofructokinaza; PK - piruvat kinaza; PEPCK
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
în primul rând de insulinemie care inhibă producția hepatică de glucoză dar stimulează captarea și utilizarea ei în țesuturile extrahepatice și în primul rând în mușchi (1, 18). Supresia producției hepatice de glucoză se pare că nu s-ar datora inhibiției directe exercitate de insulină asupra glicogenolizei și gluconeogenezei hepatice ci mai degrabă inhibării lipolizei adipocitare și scăderii afluxului de acizi grași la nivel hepatic (1, 17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de glucoză in vivo este destul de lentă, ținând cont că insulina este eliberată direct în circulația portală iar hepatocitul nu prezintă o barieră endotelială (17, 27); - inhibiția debitului hepatic de glucoză nu se mai produce sub influența insulinei în cursul unei perfuzii de lipide și heparină care păstrează constant un flux de acizi grași către ficat (17, 28). Autoreglarea hepatică a producției de glucoză în condiții de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
bogate în Ca+2 (acesta din urmă fiind legat de nucleotide și de unele proteine), fără ca ele să joace un rol major în controlul pe termen scurt al Ca+2 citoplasmatic. Câteva mecanisme pot participa în creșterea Ca+2 citoplasmatic: inhibiția extruziei Ca+2 din celule; mobilizarea Ca+2 sechestrat în organitele celulare și stimularea influxului de Ca+2 prin canalele de Ca+2 (fig.11). Este interesant de notat că oscilațiile Ca+2 intracelular apar sincron în toate regiunile insulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
scade aportul alimentar și inhibă procesul complex al prelucrării alimentare în stomac, reducând creșterea glicemică postprandială. Creșterea răspunsului IAPP după alimentare limitează ascensiunea glicemică postprandială, inhibând secreția de glucagon și întârziind golirea gastrică. Aceste efecte (la care se adaugă și inhibiția senzației de foame) sunt înregistrate și după administrarea unui analog de IAPP denumit Pramlintide. Acest analog se obține prin înlocuirea prolinei din moleculă în pozițiile 25, 28, 29, regiune aminoacidică implicată în transformarea fibrilară a moleculei. Valoarea terapeutică a acestui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
citokina Il-1β, în timp ce al doilea factor nuclear (STAT) ar media calea declanșată de INF . În condiții obișnuite acești factori sunt prezenți în nucleul celular sub formă inactivă (sub influența unui factor de inactivare). Activarea lor operează în paralel și o inhibiție a factorilor anti-apoptotici, de regenerare celulară, ca, de exemplu, PDX1 sau NGT (162). De notat că unii factori clasici de transcripție, precum Bcl2, Ccl-x și Bad, nu par a fi implicați în apoptoza β-celulară mediată citokinic. Principalele căi efectoare prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în funcție de specie și de seturi celulare) este stimulată de prezența zincului (155, 156). Recent, Tabatabaie și col. (196) au demonstrat printr-o tehnică ultrasensibilă că generarea de radicali liberi în celula β pancreatică este mediată citokinic via calea ciclooxigenazei 2. Inhibiția ciclooxigenazei 2 și a factorului de transcripție NF-kB scade semnificativ producția de radicali liberi și intensitatea reacției distructive β-celulare. În plus, se știe că citokinele proinflamatorii (TNF?, Il 1β și INF ) își exercită efectele lor patogene prin activarea NFkB. Sintetizând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
6.2 (substituția unei lizine cu acidul glutamic în poziția 23). Acest ultim defect modifică răspunsul canalului KATP la variațiile fiziologice ale nucleotidelor citozolice (raportul ATP/ADP în speță), conducând la o hiperactivitate a canalelor KATP, însoțită de o discretă inhibiție a eliberării de insulină (90, 152, 182). 4.4. Teoria glucotoxicității Glucotoxicitatea este un termen introdus de Rosetti și col. în 1990 (176) pentru a desemna efectele adverse acute și cronice ale hiperglicemiei asupra structurilor și funcțiilor celulare. Termenul a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
interacțiunile celulă-celulă și celulă-matrice, în transmiterea unor mesaje extracelulare spre citoplasmă și nucleu, în controlul apoptozei (15). Se crede că policistinele acționează în diferite puncte ale unei căi de semnalizare, esențială pentru tubulogeneză; ea determină diferențierea celulelor epiteliale și, implicit, inhibiția proliferării lor. Mutațiile genelor PKD perturbă sinteza/structura policistinelor, ducând la diferențierea anormală a celulelor epiteliale și perturbarea tubulogenezei (8) (fig. 4.1). Treptat, au început să fie elucidate unele din mecanismele formării și creșterii chiștilor (1, 11). Desigur, patogenia
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]