3,018 matches
-
este o mare de suferință pentru noi toți, iar singura cale de mântuire este căutarea libertății. Ce vrei de la mine cu toate poveștile astea înfricoșătoare ale tale, izbucnesc eu după un timp în care rămăsesem mută de încordare, așteptând cu inocență un final fericit, despre ce libertate este vorba, când copila mea este bolnavă, iar soțul meu ne-a părăsit, și ea spune, dar acestea sunt clipele cele mai importante din viață, clipele care ne deschid porțile către lumină, tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru că nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru, al tuturor, de dragul păstrării inocenței micului nostru regat, poate că tocmai aceasta a fost încercarea prin care trebuia să treacă, dar atunci, cum rămâne cu libertatea noastră închistată în frustrări, poate că logica se ascunde tocmai în evenimentele acestea care ne-au chinuit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi făcu niște semne de încurajare - le văzu și recepționista. Mă simțeam jenat, zgârieturile de pe spate mă usturau. Aveam senzația unui complot pus la cale împotriva mea. Dacă de fapt totul era o conspirație ca, după ce-mi fusese furată inocența, să mi se răpească și libertatea? Am luat-o prin centrul aglomerat și nu ne-am oprit decât la fotograful din fața poștei. Lângă el se învârteau plictisiți în lanț un pui de urs și altul de leu. Erau hazlii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar administratorul și cât avea de încasat pe meditații în săptămâna respectivă. Încrezătoare, studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a pleca la masă, căci ne strigă taică-tu, îți voi recita două poezii pe care aș vrea să le ții minte toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost abil Ne-ndurata vreme peste tine toarce. Sufletul și mintea nu îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
numele ei este prea cunoscut în Calcutta pentru a-l putea menționa aici) a intervenit. Discuții, explicații, scuze. ― Am făcut vreo greșeală de gramatică? întrebă Maitreyi. Aceasta mă făcu să râd cu poftă, deși mă întrebam dacă fata aceasta ascunde inocență ori un perfect rafinament, cultivând humorul și amuzîndu-se pe spinarea noastră. Gândul acesta îmi venea mereu în minte de câte ori, în urmă, o ascultam vorbind sau îi auzeam râsul din celelalte odăi. ― Nu știi că Maitreyi scrie versuri? mă întrebă, foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i maternă. Inginerul mă numește "copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cutremurat înțelegînd că nu senzualitatea și dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inconștientă cum era, s-ar fi putut dărui oricui, fără să se gândească o clipă la grozăvia acestui act, fără să fie responsabilă. În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată experiența mea din ultimele șapte-opt. luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și celelalte. Clătină cuminte din cap și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva. Dar dinții apăreau repede, unul după altul. Până la sfârșitul săptămânii răsăriseră toți. În fiecare dimineață venea un dentist și-l examina, lua note pentru articolul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-mi resimt în niciun fel vinovăția. De fapt, răul exista în alăturarea celor două doamne, pe care doar eu o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o, inocență !), mă uimeam descoperind că un fapt jenant și după toate normele reprobabil nu-mi trezise nicio remușcare (în afara spaimei lașe că s ar putea afla ceva). Și nici cerul nu-și arăta intenția de a mă pedepsi : zi după zi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani cărora le palpită sfincterele și care Își lasă pe scaunul lui căcărezele mici și tari ale inocenței, la fel ca șoarecii În rumegușul din acvariul laboratorului care are pe ușă acel semn indicînd pericol de radioactivitate. Cofrajul minții mi se sfărîmă și pentru cîteva clipe capul se Îneacă În amintiri vechi și noi, de-a valma, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra lumii, numai că la el era vorba de un panteism inocent, aparținând poate acelei inocențe primare care i-a determinat pe mulți gânditori să creadă în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât de incert. Avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pași pe nisipul timpului.“ Dar în fața ei se așternea nisipul nemarcat de păși și această întindere o făcea pe Hattie să se simtă ostenită, ostenită, de parc-ar fi fost la capătul vieții. Singurul ei sentiment pozitiv era simțul propriei inocențe. Încă nu „devenise rea“, așa cum deveniseră atâția oameni, din câte știa ea. Răul făcea și el parte din golul alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne sunt aproape, care ne sunt accesibile și care fac încă parte din lumea noastră. Să iubim lucrurile apropiate nouă, lucrurile bune și clare și să nădăjduim că, în lumina lor, li se vor putea adăuga mereu altele. Să prețuim inocența. Copilul este inocent, omul matur, nu. Să prelungim cât putem și să îndrăgim inocența copilăriei, așa cum o aflăm la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită simplitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noastră. Să iubim lucrurile apropiate nouă, lucrurile bune și clare și să nădăjduim că, în lumina lor, li se vor putea adăuga mereu altele. Să prețuim inocența. Copilul este inocent, omul matur, nu. Să prelungim cât putem și să îndrăgim inocența copilăriei, așa cum o aflăm la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită simplitate, ceva ce nu e greu de înțeles, un bun nu îndepărtat, ci foarte apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie, cum credeam la început! Dar iubind-o pe Hattie... asta-i îngrozitor... și acum?“ Pearl se gândi că, în foarte scurt timp, Hattie avea să se schimbe. Fata se afla la acel prețios hotar cristalin de la capătul copilăriei, al inocenței. Chiar și ea avea acest simțământ, care se manifesta prin suferința confuză, prin lacrimile ei, prin strigătul „Vulpițo, oh, vulpițo...!“, prin dorința dureroasă ca ea și Pearl să rămână pe vecie în acea țară a lui „Niciodată - niciodată“1, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al unei vieți curate. Ei, vezi, spuse John Robert ca și cum acest din urmă lucru stabilea definitiv calificarea lui Tom și acceptarea planului său. Nu vreau ca fata să intre într-o lume de sexualitate vulgară. Vreau să i se respecte inocența. Vreau un aranjament simplu și clar, fără ...situații confuze sau falsă melodramă. Înțeleg, replică Tom, însușindu-și tonul măsurat al filozofului, că nu vreți să vă pierdeți timpul cu problema asta. Simt convins că aveți o mulțime de chestiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obiecte, substitutele copiilor ei, așa cum le numise cândva, cu răutate, un bărbat străin, erau ca niște amulete magice care supraviețuiseră într-o nouă ambianță, pentru a dovedi că cea precedentă nu fusese doar un vis; dovezi pentru subconștientul Dianei că inocența existase cu adevărat, inocența ei proprie și nu a altuia. George răspundea, inconștient, cam în același fel la prezența obiectelor miniaturale, vechi sau noi, care constituiau o extensie a sufletului Dianei. Le respecta. Acum, însă, se încruntă la vederea maimuțelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa cum le numise cândva, cu răutate, un bărbat străin, erau ca niște amulete magice care supraviețuiseră într-o nouă ambianță, pentru a dovedi că cea precedentă nu fusese doar un vis; dovezi pentru subconștientul Dianei că inocența existase cu adevărat, inocența ei proprie și nu a altuia. George răspundea, inconștient, cam în același fel la prezența obiectelor miniaturale, vechi sau noi, care constituiau o extensie a sufletului Dianei. Le respecta. Acum, însă, se încruntă la vederea maimuțelei, pentru că-i amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se poată bizui. Cineva care să fie tot timpul cu Hattie (când aceasta nu era întemnițată la școală), întrucât controlul asupra timpului lui Hattie ajunsese să facă parte din obsesia lui John Robert. Simțea efectiv nevoia de a-i izola inocența, dorea să poată ști întotdeauna unde se găsește și ce face, cu alte cuvinte, avea nevoie de un spion în viața ei. Și Pearl, fără să-și dea seama, îndeplinise acest rol într-un mod foarte adecvat. John Robert înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea rare și, chiar de la început, amândoi se blindaseră în atitudinile formale, autoprotectoare. Aceste „impresii“, aceste „instantanee“ din copilăria ei îi defilau lui John Robert prin minte odată cu un simț acut al farmecului ei aparte, ciudat, inefabil, imaculat, și al inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau cunoaștere a abisurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
norocul lui? El pe care toți îl iubeau și care, odinioară, îi iubise pe toți. Tom se gândise - un gând pueril - că ziua aceea petrecută la mare îl va vindeca. Vechea tradiție a excursiilor familiale la mare era asociată cu inocența și bucuria calmă. Se gândise că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]