8,706 matches
-
calcă, fiind ajutat de lumina de la lanternă, a atacat panta dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci așa ceva? Te văd om în toată firea! Speriat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care și‑a pierdut credința și nu Îndrăznește să nu creadă, care s‑a răzvrătit Împotriva autorităților și se teme de ele. Se consolează cu gîndul că n‑are ce face și de aceea va fi o critică aspră la adresa inșilor care‑i cheamă din Rusia pe rușii ce se stabilesc În străinătate. Dar nu pot povesti totul. E un personaj viu (parcă Îl văd În fața ochilor) și trebuie citit după ce Îl voi fi scris. Cel mai important aspect e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
același nivel. 294 Păstrăm o rezervă vis-à-vis de existența /lipsa relațiilor de rudenie între frați, după tată, ca urmare a faptului că, majoritatea acestor copii nu au paternitate recunoscută. În cele mai multe cazuri această relație este declarată de mamă. 295 Datele INS arată o creștere ușoară, dar continuă a ratei recăsătoririlor persoanelor divorțate sau văduve în totalul căsătoriilor înregistrate: de la 11,4% în rândul bărbaților și 10,69 în rândul femeilor, în 1990, la 15,7% în rândul bărbaților și 14,97
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
spus de o femeie, că această casă este "Crematoriul", adică o casă unde se ard morții. Am stat până la sfârșit și am văzut cum au ars pe un mort, care făcea parte din Socialiștii, care nu cred în Dumnezeu. Patru inși au adus pe o targă de lemn, coșciugul (tronul) în care se afla mortul. Lumea sta de o parte și de alta în niște bănci. În fundul sălii se afla o perdea groasă, iar după perdea era săpat un puț adânc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În câte cete se-mpart ei și ce fel de atribuții au pe lângă divinitate și om? Sufletul se dă în om în momentul concepției, ori e preexistent? Se trece din om în om, se creează un suflet aparte pentru fiecare ins, pe care și-l păstrează în eternitate? Ce se-ntâmplă cu sufletele oamenilor după moarte? Trec ele prin vreun purgatoriu spre a se purifica de păcatele veniale, ori stau înghemuite în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a luat câte o bucățică din hlamida ciobanului sfânt, spre a o păstra ca pe niște moaște sfinte. Au trecut câteva luni. Împăratul întrebă pe Premier: "Ți-am spus să-mi rezolvi o problemă, dar până astăzi n-am primit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții" (Ioan XIV 6; VIII 12). De sus din cerul neprihănit de nimic, ne vine îndemnul acesta, ca să-nvieze pe pământ mințile moarte-n întuneric și prejudecăți ale atâtor inși cari poartă chip omenesc și cu trufie trâmbițează pretutindeni, că sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu însă este Lumina neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se va ierta nici de Dumnezeu și nici de oameni. Mulțimea acestui secol cere: "Credință lămurită și cercetată, să dispară minciuna, care de veacuri a-ntunecat spiritul popoarelor și să se arate că Dumnezeu este unul și același, pentru tot insul care poartă chip de om". De aceia!... Eu am milă și compătimire pentru acești frați ai mei, cari îmi fac tot felul de întrebări, de care ei nu sunt responsabili, ci responsabili sunt aceia care nu le au dat nici un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Omului Dumnezeu Isus, schimbă pe de-a-ntregul cugetarea omenească și deschise sufletelor un orizont nemărginit de milă și bunătate; de caritate și credință; de dragoste și speranță. Ca să dea pildă de înălțimea morală la care trebuie să se ridice tot insul ce năzuiește cârmuirea sufletească a altora sau pe cea pământească, El își pecetlui viața cu cele // mai desăvârșite virtuți, între care umilința fu piatra unghiulară a întregului Său edificiu moral. "Cel ce vrea să fie mai mare, să fie sluga
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înaintea jucăriilor, mai mult sau mai puțin potrivite înțelegerii lor și s-or fi mirând unii de risipa șampaniei băută de părinții lor în această noapte, iar alții de sărăcia ce li stăpânește masa de atâta amar de vreme. Puțini inși numai, o mână de gânditori, poate, închiși în ei înșiși, vor cugeta în noaptea aceasta la surda frământare și vor exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ultima dorință este în contrazicere flagrantă cu legile poruncite de societate, urmașii celui mort nu i-o va îndeplini, căci ei sunt cei responsabili în fața justiției, nu mortul. Revenim acum la punctul care ne interesează pe noi, la incinerare. Un ins oarecare dorește să fie incinerat; să nu i se facă slujbă religioasă și cenușa să-i fie aruncată în vânt sau în apă. Contravine această dorință aliniatului 1 de mai sus? NU, vom spune noi, pentru că incinerarea deși o noutate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pe pagina cealaltă, care era și ea îndreptată spre mine, Samson dărâma stâlpii templului. Toți încercau să fugă. Dar, fără îndoială, au fost toți zdrobiți. Să zdrobești un om ia cel mult câteva secunde. Numai că e de ajuns ca insul zdrobit să poată gândi: Acum sunt zdrobit. Dar nu înțelegeam nimic, i-am spus. Și nimic nu mă ferea de acele imagini. Nu puteam să mă apăr acolo, în leagăn. Eram pârjolit de ele. Nu erai în leagăn, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
invitația, ca să mai scrie un capitol la cartea lui demascatoare dedicată marelui mogul de presă Sorin Lumânărescu și „băieților isteți” cu care lucra frățește cot la cot, în spiritul iubirii de adevăr și de arginți, însă risca să pară un ins înfumurat sau lipsit de gentilețe față de o doamnă atât de inimoasă și nu se cădea. Așa că, deși ideea de a se expune în fața camerelor de luat vederi într-o emisiune care i se păruse destul de cenușie nu-i surâdea în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu înseamnă cine știe ce. Dar mai rămâne cugetul, fiindcă ideea că o perioadă nedeterminată voi fi claustrat, mort aproape - fără a ști cu adevărat ce se petrece la numai câțiva pași de mine - nu e prea lesne de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care să mă onoreze, dar nici unul care să-mi aducă mai mult de trei ani de temniță, pedeapsă nu prea greu de suportat de un ins ca mine, obișnuit cu izolarea și cu privațiunile. Numai că toți cei care se aflau de față - sau aproape toți, ținând seama că printre ei se aflau și cei patru fii ai mei - au cerut, răcnind furioși, mâna mea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Că mai Exist. Nu le va rămâne decât să-mi reteze și mâna cealaltă. Dar nu va fi așa. Cetatea noastră e săracă; fiecare locuitor trebuie, cât de cât, să o sprijine. Să se ajute pe sine, măcar. Or, un ins fără brațe devine o povară, fapt pentru care, totdeauna, după „osânda mâinii drepte”, în caz de recidivă, cel în cauză este descăpățânat. „Horresco referens.” ∗ PAGINĂ NOUĂ VÂNĂTORUL DE LUPI ALBI Donna Iulia l-a urât pe Tim de la început; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-a spus câteva vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat scurt, ivit nu de mult prin partea locului. Avea ochii cenușii. Întâi i se păruseră albaștri. A doua zi, Donna Iulia l-a întâlnit iar pe străin. Se spunea despre el că venise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
alb. Până ceața s-a lăsat la loc. Donna Iulia s-a smiorcăit nițel, și-a scuturat zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
eu nu voi mai fi. Douăzeci și trei sunt deja scrise și puse în plicuri. Peste cel mult o jumătate de ceas, o voi așeza pe aceasta într-unul. Toate îți vor fi trimise de către cei trei frați Wright, niște inși de treabă la care stau de când doctorul m-a dat acasă. Nu vor pieri ei toți trei în douăzeci și ceva de ani. Fiindcă așa le-am zis, câte una pe an să trimită, și mereu din alt loc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vorbise; va trece o oră, mai puțin de-acum, și se va dovedi asta! De aceea și mergeau, destui, într-acolo: să aștepte împreună, să-i asculte el, pe urmă; n-o să-i cadă bine deloc! Peste o sută de inși stăteau, ciorchine, în dreptul orologiului. Poate s-ar fi strâns mai mulți, dar era dimineață, un sfert din populația adultă a târgului se afla la lucru în cele câteva manufacturi; și la câmp se găseau destui oameni. Cei adunați așteptau nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Bancă. Mulți dintre ei aveau depuși aici bani și cambii; valori mici, mai toți erau săraci. Uneori obțineau împrumuturi. Dovedeau pentru acest așezământ un respect aparte, pornit dintr-o nevinovată manie a grandorii. Erau în relații cu o Bancă! Niște inși rostuiți, nu chiar fitecine. De câte ori se ivea prilejul - mai ales în discuțiile cu străinii -, aduceau vorba despre Bancă; despre dobânzi, despre polițe și scadențe. Despre Bancă, îndeosebi. Le suna frumos cuvântul, chiar dacă făloșenia - ținând seama de creditele greu de întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
furioși. Orologiul vestise, de data asta, o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere, poate mai mulți: zăvoarele fuseseră smulse c-un drug de fier. Dar Oase-Strâmbe - nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un străin, intrat in atelier pentru a-și repara ceasul. Povestea cu Banca îl acuză cel mai tare. O asemenea spargere este făcută de cel puțin doi inși. Ceasornicarul nu a participat, sigur; era nevoie de oameni în putere... Ditai lacătele și grilajele nu puteau fi tăiate de un bătrân slăbănog. Și nici cățăratul pe acoperiș nu era la îndemâna lui. Se pare însă că a știut, măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]