1,850 matches
-
n-are voie să se ducă la ea acasă când are chef? — Nu ești de găsit nici acolo! O fata n-are voie să scoată telefonul din priză din când în când? Prefăcuta, ai fost în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a făcut-o. Trebuie să-ți fac o mărturisire, și cu asta îmi iau o piatră de pe inimă. Nu pot să te mint. Adevărul e că eu... eu nu m-am comportat așa de bine cum am încercat să insinuez. Fără îndoială că ai bănuit că lucrurile au mers prea bine ca să fie adevărate. M-am întors pe Third Avenue, nu în Insula Fericirii, ci în locuri care îi seamănă, la Elysium, la Eden, la Arcadia - nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a crezut că e vorba de un fir de oțel. Veșnicele atacuri ale incapabililor. Mezinul compunea poezii. Numai sonete. Pe la cinci ani, avea publicată o plachetă. Criticii erau derutați și insinuau că versurile erau gândite de către altcineva. Pentru a se lămuri definitiv lucrurile, micul bard a fost încuiat într-o cameră, urmând a improviza pe trei teme date. Mezinul s-a speriat și a început să plângă, dar când i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
seama bine de asta, de a se număra printre Independenți. Inițial avuse-se de gând să se retragă undeva - nici el nu știa prea bine unde - undeva unde să nu mai simtă la fel de acut trecerea timpului care începuse să se insinueze în trupul altădată puternic, apăsându-l cu greutatea anilor. Ar fi vrut să ducă o viață tihnită, atât cât îi mai rămăsese, dar i se oferise oportunitatea de a face contrabandă cu tutun. Șansa de a purta o ultimă bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai întreb încă o dată: ești convins că faci o alegere bună? Că ne cunoaștem îndeajuns? Eu sunt, Alex, un pom neîmpodobit. S-ar putea ca, din ramurile mele, să nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu după multă vreme îmi vei arăta și mie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu după multă vreme îmi vei arăta și mie sclipirea pe care o ascunzi! - Nu vreau să insinuez nimic, dar prea a venit ca neașteptată această veste, nu crezi? Ina simți în declarația lui Alex cum pe orizontul vieții ei apăruse soarele pe un cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
citea, ce mai traducea... Îi plăceau mult Nabokov și D.H. Lawrence, citea în engleză postmodernii americani, făcuse o pasi une pentru Robert Coover. Avea fără-ndoială talent critic, observațiile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre sfârșitul scri sorilor insinua în ele un fel de tandrețe foarte curată. Le termina, invariabil, cu „Good night, sweet prince!“ Dar eu mă-ndrăgos tisem între timp de o colegă din București, și po vestea cu Irina își cam pierdea contururile. Ghi nion, însă. Și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sus. Ne citește de atâta vreme aceeași peltea. Ce, suntem aici la cenaclu sau la psiholog? Băi, tu să taci! Securistule! Și s-a făcut dintr-odată liniște, de parcă apoplexia tă cerii Îi lovise pe toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva, apoi a râs; hohotul lui sinistru accentua și mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate, măcar să-și fi dus În cârcă Himera, cum ar fi zis Baudelaire. Și această tristețe l-a cocârjat și pe el, Vasile Moare, l-a strivit și s-a insinuat În el ca o statuie de ciment, pentru câtă viață va mai avea el de trăit. „Mizeria materială este imaginară, și-a zis, iar dacă te simți nefericit pentru că ești sărac, asta vine din faptul că porți În tine o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
guvernate în numele său de un praefectus omnipotent. Acesta era ales, prin lege, dintre cavalerii obișnuiți; prin urmare, era un om care-i datora împăratului totul, iar supunerea sa era pe atât de servilă pe cât de absolută îi era puterea. Zadarnic insinuaseră populares: „Închiderea granițelor transformă Aegyptus, cel mai mare și mai puternic regat cunoscut, într-un bun privat imperial“. Dominația fusese nemiloasă, cu biruri grele, confiscări de bunuri, înrolări forțate; valoarea bogățiilor intrate în vistieriile imperiale era incalculabilă. Convoaie de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după moarte pe Caius Marius, mai-mare peste populares în vremea aceea, așa îl reabilitează el acum pe Marcus Antonius“. Se apropia luna septembrie; în zilele acelea cădea comemorarea bătăliei navale de la Actium, a victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locul unde Calpurnius Piso se întâlnea cu senatorul Junius Silanus și prefectul Sertorius Macro, cel iute la mânie. „Este intolerabil să fim obligați să-i spunem Augustus unui băiat de douăzeci și șase de ani“, izbucnise arogant Calpurnius. Iar ceilalți insinuaseră că „băiatul“ nu era foarte prudent: „Are o escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimb. Voia să spună că era urgent ca, prin căsătorie, cineva din grupul său să pătrundă în tainicele palatia imperiale. Astfel, Callistus, care vorbea cu toți - iar în prezența lui nimeni nu tăcea, dată fiind capacitatea sa de a se insinua peste tot și de a-i predispune pe ceilalți la confidențe, fără să-i întrebe nimic -, interpretă cuvintele lui Asiaticus și, într-un moment când îl găsi pe Împărat singur, îi spuse: — Cei mai importanți senatori mă imploră să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii să ne bruieze mesajele să ne astupe canalele luni nu ți-am spus niciodată că ți-am acoperit cerul cu o pătură de păsări mici că a prins rod fiecare pom din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
baricadei!... Tovarășul din Italia..., începu Ceaușescu. Rossi Fernando, îi reaminti Nando. Da, făcu Ceaușescu agasat. Tovarășul Roza Ferdinand spune că nu cunoaște situația de la noi, dar văd ca vrea să ne dea lecții de politică internă!... Dumneata, tovarășe, vrei să insinuezi ca noi am greșit în fața social-democraților lui Titel Petrescu, atunci când am luat măsuri împotriva lor?... Gheorghiu-Dej îi ceru din nou lui Ceaușescu să nu-l mai întrerupă pe oaspetele străin. Nu, deloc, răspunse Nando, eu doar am constatat situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dat vicepreședintele îi promise un "lot de folosință", care se dovedi că ar fi trebuit să fie chiar unul din loturile pe care le donase statului cu un an în urmă. Nu era mare lucru, dar unii binevoitori începură să insinueze că Girolteanu era pe cale să pactizeze cu dușmanul de clasă, fiindcă voia să-l "reîmproprietărească pe un fost chiabur", așa că lucrurile rămaseră baltă. Cu toate acestea, Stelian primi, prin grija vicepreședintelui, un sac cu gogoșari și altul cu știuleți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rog, eu așa îmi închipuiam... Dar știi că ai o imaginație de poet! râse iar Felicia. Își încheie un nasture la capot și-l privi drept în ochi. Poate vrei să spui că tu ai să vii cu prietena ta..., insinuă ea pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Tinerii nu mai au respect pentru nimic În zilele noastre. Lucas Își permise un scurt zîmbet ironic. - Lăsați-l măcar pe bietul funcționar să-și justifice salariul punîndu-și Întrebările mai Înainte de a răspunde la ele, doamnă Le Bihan. - Doar nu insinuați că Nicolas ar fi agresat-o pe mama și ar fi furat banii? exclamă Gwen. - Îmi spun doar că o evadare costă scump. - Dacă Nico ar fi venit la fabrică, l-am fi văzut, Îi ținu ea piept cu fermitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac rău? Cum poți gîndi așa ceva? - Duceți-o la SRPJ! le ordonă Lucas celor doi polițiști. Marie se ridică În capul oaselor. El Înțelese că voia să vorbească și o ajută să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de oră. - Cel care a pus fotografia asta aici a avut poate complici În interiorul castelului, sugeră Marie uitîndu-se cu atenție la Armelle, apoi la soțul acesteia. Unul dintre dumneavoastră a părăsit la un moment dat masa? - Dacă Încerci cumva să insinuezi... Începu PM. - Răspunde, se răsti Lucas. - Nimeni. Și nu bănuindu-ne pe noi veți găsi criminalul care a făcut lucrul ăsta. - Îți vine cumva În minte vreun nume? Întrebă sec Fersen. Armelle Îl Întrerupse scurt, cu febrilitate. - Cer protecție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca speranțele de carieră politică să nu-i fie periclitate. Avea să Înceapă cu celebrarea divinei libertăți; avea să citeze Etica Filosofului, iar apoi Politica sa. Însă, printre cuvintele discursului său, se insinuau trupul Antiliei și masca lui Ambrogio. Și răul i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rapid. — Ei, da, în noaptea asta Simon e cu inseminatorul numărul doi, mi-a răspuns ea cu o voce plictisită. Așa că nu m-am grăbit să fug la un apartament din mansardă gol. Eram surprinsă s-o aud pe Vivian insinuând că s-ar simți singură - sau că ar resimți orice fel de sentiment uman. M-am uitat la ea. Arăta teribil de mică în costumul ei de femeie puternică, costum care acum, după o zi lungă, se boțise. Cum ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]