4,097 matches
-
el este virtutea unei lipse! Precum unealta este în sine însăși un simplu surogat al unei evoluții organice insuficiente și s-a format, înainte de toate, ca urmare a unei întreruperi și a unei destabilizări a dezvoltării pur vitale, la fel intelectul, care asumă diferitele «cazuri» în reguli generale prin calcul, se grăbește să prevină viața, este un surogat al instinctului care a slăbit sau care oricum a devenit nesigur”. Scheler admite o cale de ieșire care este în măsură să justifice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
asumă diferitele «cazuri» în reguli generale prin calcul, se grăbește să prevină viața, este un surogat al instinctului care a slăbit sau care oricum a devenit nesigur”. Scheler admite o cale de ieșire care este în măsură să justifice opera intelectului, adică civilizația. Se observă că filosoful din Monaco di Baviera întreprinde o adevărată și rigidă cercetare științifică în care examinează științele biologiei și ale psihologiei pentru a proba legitimitatea unui concept esențial despre om. Apoi, coborând în profunzimea psihicului uman
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-l privește pe cel mai nobil, sau reprezentantul celor mai înalte valori, excluzându-l pe sclav. În concepția sa, legătura strânsă dintre filosofia greacă și filosofia medievală a diminuat emfaza iubirii realizată de Cristos. De aici Scheler conchide că proprietatea intelectului asupra iubirii și asupra voinței este motivul care demonstrează de ce filosofia creștină nu este autentică. Concluzie Tema persoanei din perspectiva antropologiei fenomenologice a evidențiat complexitatea conceptelor utilizate și profunzimea lor în reflecția lui Scheler. Este evident influxul pe care l-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu doar unicul izvor al cunoașterii obiective, dar și criteriul suprem al adevărului. I. Kant a căutat o cale de mijloc prin judecățile sale sintetice și apriorice. Cunoașterea este rodul experienței sensibile și al elementelor a priori, deja prezente în intelect. Mintea umană reușește să atingă doar lumea fenomenelor și nu noumenul. Potrivit lui Kant, soluția este atribuită concepției despre om, ca spirit întrupat. Experiența sensibilă este o componentă insostituibilă pentru cunoașterea umană. Se trece de la o concepție naturală a rațiunii (H.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de la întuneric la lumină. Descriu primele amintiri din viața întrauterină. ”Eul” este partea din noi care observă tot ce-i în jur. Latura cea mai lucidă. El stabilește echilibrul dintre universul interior și cel exterior, între logică și intuiție, între intelect și imaginație... ”Eul” este arhetipul din noi. Este spirit divin. Este latura nerecunoscută, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi. Spiritul uman apare în una din vieți ca o repetare a sa, împreună cu trăirile sale din trecut, din cursul vieților anterioare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Antonio de' Rinaldeschi îl numim un "anume", cuvânt ce se potrivește persoanelor care sunt necunoscute, si nu lui, care era nobil, pentru ca oricine ajunge să-și permită să se lase purtat de viciu și de acele pătimi capabile să întunece intelectul nu merită să fie cunoscut drept cine este părăsind taverna Smochinul, care era aproape și care și astăzi lucrează sub același nume, înfuriat de pierderea la jocuri de noroc pe care o suferise acolo, a aruncat cu o mână de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
moartea, și nimic mai nesigur decât ceasul ei, pentru acest motiv prudentul bărbat Iohannes, fiul al regretatului Antonius Iohannis de Rinaldeschi, cetățean florentin, din parohia Santa Maria Maggiore din Florența, fiind prin milă lui Dumnezeu sănătos cu mintea, simțurile, vederea, intelectul și trupul, nedorind să moară fără testament, și în primul și mai înainte de toate primind și acceptând moștenirea de la doamna Antonia, regretată să mama și față regretatului Antonius..., potcovar din Empoli, si regretată soție a numitului Antonius Iohannis Rinaldeschi, pe
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mai teribil gânditor contemporan? Felix trebui cu ciudă să mărturisească că nu citise nici pe Weininger și fu umilit de puținele lui cunoștințe și uimit de informația colegului. - N-ai citit? Te-ai privat de cel mai delicios festin al intelectului. Îți fac eu rost de cartea lui; știu eu de unde să ți-o cumperi cu un rabat inimaginabil. Când ai ceva de cumpărat în materie de cărți, spune-mi mie, și-ți cumpăr mai ieftin ca oriunde. - Cine este acest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colectivitățile nu gîndesc deloc"13. Aceste texte arată clar că există un anume consens în jurul unei idei esențiale: masele și grupurile trăiesc sub imperiul emoțiilor puternice, a mișcărilor afective extreme. Cu atît mai mult cu cît le lipsesc și mijloacele intelectului, singurele în măsură să stăpînească afectele. Un individ singular ce participă la o mulțime își vede personalitatea profund modificată în acest sens. El devine altul, fără a fi întotdeauna conștient. Prin "eul" său vorbește de fapt "noi". Am insistat asupra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că mi-ar fi fost posibil să le stăpînesc, căci aș fi putut, cum spunea Chateaubriand, să-i conduc pe francezi pînă și prin vis"37. Experiența popoarelor confirmă această certitudine: de la o idee vastă la o acțiune concretă, de la intelectul unui individ la mișcarea unei mase, calea cea mai scurtă trece prin vise. Cînd iluziile se sting ori sînt absente, colectivitățile și credințele lor decad, ele sînt devitalizate și golite de substanță ca un trup din care sîngele s-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scoate din cutia în care erau așezate una peste alta. Se poate vedea cum într-o mulțime se succed cele mai contradictorii idei, în funcție doar de conjunctura momentului. Mulțimea se va afla sub influența uneia dintre ideile înmagazinate în intelectul ei și va comite cele mai neașteptate acte. Absența completă a spiritului critic nu-i permite să sesizeze propriile contradicții"147. Aceasta ne explică de ce, din punct de vedere social, membrii și alegătorii unui partid îi rămîn fideli, în ciuda frecventelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este intoleranța. Ea este cu atît mai intransigentă, cu cît credința este mai puternică. Oamenii dominați de o certitudine nu îi pot tolera pe cei care nu o acceptă"180. Orice credință colectivă este radicală, intransigentă și puristă. În planul intelectului, ea înlătură ambiguitatea, iar în cel al sentimentelor moderația. Partizanii săi află în ea o senzație de exaltare și atotputernicie care hrănește convingerea de a aparține unui grup care "are dreptate". Ea le justifică zelul scoțîndu-i din apatie, din această
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se întemeieze. Această exigență corespunde unei tendințe a spiritului pe care Bacon, în Novum Organum, o descria în felul următor: "O dată ce o propoziție a fost pronunțată (fie prin consens și credință generală, fie pentru plăcerea pe care o poate procura), intelectul uman le obligă pe toate celelalte să îi adauge o nouă susținere și confirmare". Cu cît enunțul este mai concis și mai ferm, cu atît mai multă autoritate are o afirmație, căci oamenii văd în ea o dovadă a convingerii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cît mai multor oameni, într-o comunitate, pentru ca cît mai multă lume să îl afle și să se simtă datoare să îl repete, la rîndu-i"266. A fi un nume și a-și face un nume nu înseamnă nimic pentru intelect, dar înseamnă totul pentru emoție. Este o poliță de asigurare în ceea ce privește menținerea pe culmi gloria sau nemurirea și cel mai palpabil semn că liderul deține puterea, că acționează asupra celorlalți. Că a devenit modelul, ținta lor. Pe scurt, că a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi acoperită decît după o lungă muncă de doliu și de redivinizare, muncă ce într-un anumit sens nu se sfîrșește niciodată, nici chiar în societățile ținute cel mai bine sub control. Iată o întreagă serie de fapte ce scandalizează intelectul, ofensează conștiința și sfidează știința. În schimb, pentru psihologia mulțimilor care, de altfel, le-a și prevăzut cu mult înainte ca ele să devină masive, nu există aici nimic excepțional sau smintit. Uimitor e mai curînd contrariul: anume că natura
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
francez în privința funcției ierarhiei, a tradiției și disciplinei. "E vorba de a crea, la nivelul mulțimii, acele facultăți care erau caracteristice individului și pe care acesta, în urma contopirii în mulțime, și le-a pierdut"380. Are, desigur, în vedere facultățile intelectului. Iată cum se rezolvă dificultatea noastră. Putem spune că mulțimile spontane, naturale vor rămîne veșnic sterile. În schimb, cele artificiale, disciplinate un sat, un partid etc. se vor dovedi mereu fecunde și producătoare de cultură. Acolo unde unele regresează, altele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Aaron: "De negîndit pentru că-i nevăzut, veșnic același, nemărginit, atotputernic". Și de-ar fi fost doar atît. Dar cînd o învățătură se află în faza ei de revelație, adică vine din afară pentru o grupare de indivizi, ea atinge doar intelectul acestora. Li se impune într-un mod coercitiv, dar nu-i convinge într-adevăr în profunzime. Nu numai că i se-mpotrivesc, dar o resping fără greutate, azvîrlind-o sub presiunea simțămintelor și credințele contrare acesteia. Or, Moise, "urmaș al școlii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Stagiritului nu primește rugăciunile muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune că pentru creștini măsura tuturor lucrurilor nu este intelectul creat, ci Cuvântul întrupat, Cel întru care „au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute, și cele nevăzute”. Revelația exprimată în Scripturi conține deja anumite presupoziții ontologice despre condiția umanității, posibilitățile cunoașterii și vocația ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevărații moderni, privită autarhic, lumea ta nu poate fi întotdeauna decât „cea mai bună dintre lumile posibile”); drept urmare, se declanșează procesul de evaluare critică prin separații orizontale a diferitelor culturi plecând de la ideea că b) prin operațiile silogistice ale unui intelect asociat experienței se poate obține o imagine acurată a lumii, lipsită de prejudecăți sau preconcepții, obiectivă 1. În noul climat de euforie și optimism amplificat de noile descoperiri ale geografilor sau medicilor europeni, modernitatea a gestat anumite patologii, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și ireductibil - că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți...” 1 Când asumă acest exercițiu de umilință, omul poate fi înțeles ca mister apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că teologia creștină vede
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți...” 1 Când asumă acest exercițiu de umilință, omul poate fi înțeles ca mister apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că teologia creștină vede în om un inel mediator între Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care a continuat până târziu în secolul XX. Conceptul modern de subiectivitate este indisolubil legat de concepția carteziană despre rațiune ca instanță ultimă a tuturor certitudinilor. Cogito, ergo sum definește concepția dualistă despre persoana umană, înțeleasă ca o sinteză între intelect (res cogitans) și corporalitate (res extensa). În alcătuirea conștiinței de sine, trupul joacă pentru Descartes un loc secundar și chiar neglijabil 1. Sinele emerge printr-un proces de abstracție, în care intelectul practică îndoiala metodică cu privire la orice fenomen sau idee
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
despre persoana umană, înțeleasă ca o sinteză între intelect (res cogitans) și corporalitate (res extensa). În alcătuirea conștiinței de sine, trupul joacă pentru Descartes un loc secundar și chiar neglijabil 1. Sinele emerge printr-un proces de abstracție, în care intelectul practică îndoiala metodică cu privire la orice fenomen sau idee schimbătoare, pentru a se opri în pragul gândirii capabile de autoreflecție. Pentru Descartes, gândirea este principiul de individuare al umanității. Fără cogito nu putem vorbi despre o subiectivitate reală; fără trup, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a durerii 2. Știm deja de la Aristotel 3 că plăcerea și durerea sunt experiențe imediate pe care intelectul tinde să le judece nu în termeni de adevăr sau fals (pentru că trupul nu minte), ci de bine sau rău. Plăcerea exercită o presiune asupra minții spre a fi recunoscută ca un fapt bun în mod intrinsec, în timp ce durerea reclamă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bine înrădăcinată în perspectiva noastră asupra lumii de la Iluminism încoace, ipoteză care este combătută de conceptul de reflexivitate. Iluminiștii considerau rațiunea ca fiind separată de realitate. Deși creierul este evident o parte a corpului, se presupunea că mintea constituie un intelect imaterial, capabil să raționeze, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa unei scindări între minte și creier. Felul cum funcționează creierul influențează modul în care gândurile sunt transpuse în limbaj. Suntem capabili să construim enunțuri care corespund faptelor. Dar această calitate
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]