2,162 matches
-
efortului de a transcende preferințele culturilor respective"36, scriu González și Willis-Rivera, propunând, astfel, o diadă de termeni operaționali cu care ne putem descurca în acest hățiș al poveștilor amestecate. Pentru că, datorită efortului de definire al celor doi critici, devine inteligibilă teza potrivit căreia interpreta de muzică tejana Selena Quintanilla Perez moștenește o tradiție muzicală care exprimă "o creație liminală (border creation, în limba engleză) ce revelează un moment istoric particular"37. Dacă, suprapus granițelor legale, se află "un spațiu simbolic
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
critico-retorice: cu alte cuvinte, scoate în evidență alegerea și dispunerea (aranjarea), de către Nixon, în cadrul discursului său, a factorilor persuasivi: logic, psihologic și caracteriologic. În ce privește dispoziția (dispositio, lat./taxis, gr.), Hill constată, imediat, că ordonarea și sistematizarea argumentelor într-o manieră inteligibilă și persuasivă urmează, în adresa președintelui american, cu sfințenie, modelul aristotelian. Astfel, Hill reușește să identifice introducerea (exordium, lat./prooimio, gr.), narațiunea (narratio, lat./diegesis, gr.), argumentarea (confirmatio, lat./apodeixis sau pistis, gr.) - implicând entimeme cu caracter atât demonstrativ, cât
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
moral, a discursului, oferind, în același timp, criteriile necesare în demersul apreciativ. Fisher, de pildă, evidențiază forma particulară a raționamentelor morale, materializare a impulsului înspre moralitate caracteristic paradigmei narative. Natura formei narative, remarcă Lewis, este morală "întrucât poveștile fac evenimentele inteligibile prin impunerea unei ordini temporale care conduce la un scop ce definește cadrul moral al poveștii"596, în timp ce natura personajelor și evenimentelor din poveste vor fi definite în raport cu scopul respectiv. În ce privește modalitatea în care impulsul narativității se manifestă în discursul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor ajunge prea curând la o adevărată sinteză culturală. Realizarea sa presupune alte două condiții esențiale: o clarificare ideologică, în termeni cât mai limpezi și inteligibili posibil (ceea ce și încercăm să facem în această carte), pe de o parte, și evoluția spre o nouă societate, care va crea, cu certitudine, noi deprinderi și noi mentalități sociale și culturale, pe de alta. Procesul cere însă o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe intuiție, impresie și improvizația scrisă (sau pretins bine scrisă). în această fază intelectuală imediată, rigoarea raționalistă, abstractă, rece și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
omul participă la sacru; creatorul de personaje repetă gestul arhetipal al numirii, nomothetul atașează personajului-arhetip numele care îi redă esența, ousia. Povestirea mitică relatând despre întâmplări sacre și semne cosmice camuflate în profan și creatoare a unor personaje - mit este inteligibilă printr-o lectură a semnelor 2 - numele 3 personajului fiind un astfel de semn - care să releve simbolurile și miturile. În cele ce urmează am avut în vedere caracterul de semn lingvistic motivat al numelui propriu, "potrivirea" sensului cu natura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comunicării cu aborigenii din Noua Zeelendă a trebuit să deprindă un limbaj bazat pe un sistem mitologic. Pentru cercetătorul trăind în afara spațiului mitic, comunicarea cu cel dinăuntrul mitului presupune înțelegerea mitului, adică introducerea în acel spațiu", un sistem intraductibil și inteligibil pentru cei care "trăiesc" miturile 103. Genul de narațiune pe care îl cultivă Eliade se raportează la funcția mitului de a revela "cum ceva a luat ființă" ("Atracția omului modern pentru mituri trădează dorința lui ascunsă de a asculta povești
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu douăzeci și cinci de ani înainte"662. Microromanul continuă ideile despre spectacol (ca anamneză, tehnică a mântuirii și libertate absolută, funcție mitică, metanoia, "instrument al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim Thanase) din "ciclul criptografiei și al spectacolului". Din seria prozelor cu protagoniști amnezici începută cu La țigănci, Nouăsprezece trandafiri prezintă aventura maestrului Pandele, "cel mai mare scriitor în viață", candidat la Premiul Nobel, care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace (timpul abolit, ieșirea din timp), căderea în istorie, moartea, și devine inteligibilă și prin prisma conținuturilor mitofore ale numelor. Dacă literatura lui Eliade, privită ca fiică a mitologiei, tinde să recupereze beatitudinea din illo tempore, numele face parte din acest plan de recucerire a condiției paradisiace. Darul tinereții (fără de tinerețe, căci, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine inteligibilă prin prisma conținuturilor mitofore ale numelor personajelor care o pun în act. În felul acesta, devine evident felul în care țesuturile limbajului generează lumea prozei lui Eliade. Țesuturi în structura cărora unul dintre firele recurente este acela al miturilor nominale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o provoacă intelectului. Acest lucru este explicat altfel, într-un alt loc73: o formulă antinomică nu se poate susține decât dacă este posibilă o sinteză a termenilor aflați în opoziție. În dogme, însă, o astfel de sinteză nu e nici inteligibilă, nici intuitivă. Atât intelectul obișnuit cât și intuiția refuză o sinteză a termenilor antinomici din dogmă. Aceasta nu poate fi realizată nici conceptual, nici pe planul concretului. Prin afirmarea intenționată a antinomiei dogmei, sinteza devine una postulată în transcendent, depășind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
realizare în concret. Însă, nu depășește funcțiile intelectului în sensul alunecării în afara logicului. Dogma, spre deosebire de acestea, postulează o sinteză imposibilă atât logic, cât și concret. 3. Metoda erorilor contrarii este o altă situație de același gen. Pentru a o face inteligibilă, Blaga pleacă de la un exemplu. În matematică sunt frecvente afirmații de genul "Cercul este o elipsă cu distanța dintre focare egală cu zero". Aici avem două contradicții: "cercul este o elipsă" și "distanță egală cu zero". Care este secretul unei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, de formula dogmatică. Cripticul acestui mister al entelehiei e conceput în zona minus a cunoașterii luciferice. Însă autorul lor nu a avut îndrăzneala de a face pasul dincolo de logic. El va susține că, deși entelehia este neintuibilă, ea este inteligibilă logic. Alte două exemple de înaintare în direcția minus a cunoașterii aflăm în cuprinsul celui de-al doilea studiu al Trilogiei cunoașterii. Unul este luat din psihologia lui Wundt, care, studiind anumite fenomene psihice, precum senzația tonurilor, a acordurilor, ajunge
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principiului divin: totul divin are puterea de a se reproduce integral la infinit, însă se reproduce doar diferențiat. Paradoxul este doar aparent, pentru că această etică paradoxală are o fundamentare clară și serioasă. De aceea, el se dizolvă logic, este perfect inteligibil. Celălalt paradox este cuprins în chiar axioma centrală a sistemului și privește structura sau natura principiului metafizic: acesta este un Tot divin unitar, dar care are posibilitatea unei reproduceri totale nelimitate, din sine și prin sine însuși. Deci, fără a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
342. Altfel spus, dogmaticul nu operează cu acategorialul, ci e categorial, dar antilogic sau metalogic. În al doilea rând, dogmele nu se pot traduce prin determinări precum "indiferența între realități polare" sau "coincidența antitetică în acategorial" pentru că acestea sunt perfect inteligibile, logice, pe când dogmele se vor expresia unor realități care depășesc înțelegerea logică, chiar dacă se exprimă în concepte. În al treilea rând, "coincidența antitetică în acategorial nu cere să fie rezolvată prin ceea ce am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă... un sens mai curând neproblematic, neteoretic, sens ale cărui dificultăți sunt... imense. Aporia, în accepțiunea greacă a termenului, ca și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asta, sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să fie absurde într-o logică întemeiată pe postulatul "și asta, și cealaltă"..."631. O astfel de logică, cum este și aceea a terțului inclus, propusă de Ștefan Lupașcu, nu poate fi însă inteligibilă, în opinia lui Basarab Nicolescu, decât printr-o nouă înțelegere a ideii de realitate, printr-o nouă ontologie. Ideea ontologică prin care încearcă el să interpreteze logica terțului inclus este aceea a nivelurilor de realitate. Ideea aceasta este legată genetic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intuiționist-iraționalistă se sprijină pe un alt tip de experiență decât metafizica inductivă, pe "o experiență particulară suprasensibilă, pe "intuiție", care posedă o certitudine nemijlocită, superioară intuiției sensibile și gândirii și are drept obiect o realitate care, departe de a fi inteligibilă, ca realitatea vechii metafizici, este irațională sau suprarațională, dincolo de lumina intelectului, având totuși o lumină proprie. Această realitate metafizică, prezentă nemijlocit într-o experiență superioară, e Viața, Devenirea, Temporalitatea, Istorcitatea"702. Reprezentantul cel mai important al acestei metafizici este Henri
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inteligibilitate în real, inaccesibile logicii. Există breșe în sistemele noologice cele mai coerente. Există breșe și derapaje logice în deducție și există carențe în logica identitară", afirmă Morin, iar acest lucru îl determină să conchidă că " Ceea ce constituie realitatea noastră inteligibilă nu este decât o bandă, un strat, un fragment al unei realități în care natura este indecidabilă" și că această problemă a realului "nu poate fi tratată decât la modul nu doar metafizic, ci de asemenea metalogic (înglobând/depășind logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conform universalului abstract sau a unității. Dualitudinea deschide o cale nouă, ce se înrudește, după cum pe bună dreptate distinge Gaston Bachelard, mai puțin cu o oarecare știință a irealului, cât cu o știință a suprarealului; ea încearcă să facă lucrurile inteligibile, nu numai în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imposibilitatea apariției, constituindu-se ca posibilul inaparent al unui semnificabil originar. Pe de altă parte, ceea ce arată și face vizibil spune ceva, semnifică indirect, într-un mod ascuns. Înseamnă că ceea ce ea ne spune se dă înțelegerii, este un conținut inteligibil, necesitând o abordare interpretativă. În același timp, conținutul acesta de sens abia emergent se arată într-o formă vizibilă, sensul și imaginea alcătuind un tot unitar, o singură apariție semnificantă. Dacă trupul poetal apare ca imagine acoperită, aceasta este imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putință vizibilul, iar în fața unei astfel de imagini disimulate, hermeneutica are de a face cu un alt tip de inevident, nu cu cel al unui sens latent pe care să-l aducă la suprafață, în conștiința care îl discerne ca inteligibil. Este inevidentul unui sens posibil, netematizabil căci pretematic, nu-încă-vizibil, ca fenomen originar nemanifestat sau ca figură a absenței, care se dă intuiției eidetice sub forma diafană a trecerii prin transparență. Figură a absenței, ea nu e interpretabilă decât în momentul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imediat accesibil, adică a unui sens înscris în opere, inteligibil - dincolo de conștiința intuitivă - pe căile cunoașterii reflexive, imaginea transparentă pune inaparentul în condiția manifestării, dar a unei manifestări de pasaj, fără față ontică. Ea nu este ca atare accesibilă, adică inteligibilă în modul în care sunt stratificările de sens ale imaginii poetice. Fulguranța sa nu reprezintă decât donația invizibilă a unui sens care își marchează dispariția, darul luminos al absenței. Faptul că trecerea ei prin fondul de spațiu care o face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ajutorul simțurilor, printr-un fel de raționament hibrid (...). El este de bună seamă cel pe care îl vedem ca într-un vis"14. Acest al treilea gen este locul ca receptacol (khôra) - sau doica devenirii - care nu este nici ființare inteligibilă, nici sensibilă; fără formă proprie ("lipsit de oricare dintre formele pe care urmează să le primească de undeva dinafară")15, el oferă loc de întipărire și de manifestare còpiilor, căci "tot ceea ce există trebuie neapărat să se afle într-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
loc de întipărire și de manifestare còpiilor, căci "tot ceea ce există trebuie neapărat să se afle într-un anume loc și să ocupe un anumit spațiu". Important e însă, în cadrul discuției noastre, faptul că receptacolul, fiind locul în care formele inteligibile (invizibile) sunt primite drept forme- còpii (vizibile), e tocmai mediul de apariție a imaginilor: În cazul unei imagini, de vreme ce nici lucrul în virtutea căruia a luat ființă nu-i aparține ei însăși, ea - fiind doar năluca veșnic schimbătoare a unei alte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]