75,302 matches
-
între atîtea alte scriitoare feministe, le discută și le deconstruiește - atunci cînd vom încerca să identificăm ce aduce nou perspectiva criticului literar Ion Bogdan Lefter în studiile despre proza scurtă a lui Liviu Rebreanu și, mai ales, a Hortensiei Papadat-Bengescu. Interpretările textelor de mici dimensiuni ale acestor doi scriitori români de primă linie le-au plasat întotdeauna pe o poziție evident inferioară romanelor semnate de aceiași (prejudecată literară de mare carieră la noi). Iar cînd nu le-au raportat explicit la
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
în spațiul său privat și nu lumea exterioară reprezintă "obiectul" analizei, este mai "naturală", mai facilă decît construcțiile epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea din urmă cu siguranță rodul unui efort conștient. Aceasta este, în general, temelia interpretărilor date acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
din casă și participarea la "toate acele primejdioase picnicuri, excursii și banchete care nu le erau îngăduite" înainte este sursa gravei decăderi morale contemporane. Cum spuneam, lucruri irezistibil de amuzante dacă n-ar semăna atît de tare cu clișee în interpretarea "femeii" și a "străinului" care au supraviețuit deopotrivă în filmul hollywoodian și în romanul românesc al secolului XX pînă în ziua de azi. Pierre de Coulevain - Triumful Evei, Editura Albatros, București, 2000, 208p., 36.000 lei
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Damascului, în care Sf. Pavel primi de la Domnul darul Grației și ordinul Apostolatului". Subiectul tezei de licență, știe dl Teodor Vârgolici, l-a preocupat, apoi, obsesiv, pe autor. Tot meditînd la tema sa, a ajuns la alte concluzii, oferind o interpretare nouă, cu totul personală, modalității cum s-a produs vestita convertire, care, pe alocuri, cam contrazicea textele canonice ale Bibliei, el, traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care ajunsese și, cu siguranță, contradicția în care se instala față de dogmatica
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
an II, ianuarie-martie 1942, p. 19-32). Apoi iar și iar în revistele teologice ca, de pildă, în Studii teologice, nr. 7-8, 1951). Pe lîngă toate acestea, atît la București, cît și la Sibiu, am citit în cercul cărturarilor noștri teologi, interpretarea mea cea nouă (pentru mulți uimitoare) a prigoanei lui Saul. Scumpe Dle Președinte, știu azi mult mai multe lucruri decît acum cincizeci de ani. Dar și azi, cînd vă scriu - 14 iulie 1953, știu mai mult, înțeleg mai mult decît
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
și a cîntecului. Ideea ar fi de a transporta eroii într-o altă realitate, lăsîndu-i să rămînă în continuare ei înșiși. Laitmotivul acestui film ce a cîștigat Marele premiu la Cannes (unde și protagonistei i s-a acordat premiul de interpretare) este furnizat de Sunetul muzicii, ce edulcora experiența tragică a prigoanei naziste. Acțiunea filmului lui Lars von Trier e plasată în anii '60, cînd musicalul lui Richard Rodges și Oscar Hammerstein II era transpus pe ecran de către Robert Wise, adjudecîndu-și
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Mălăncioiu o elogiază pe Dana Năstase, soția premierului, pe care o crede adevărata autoare a întîlnirii premierului cu președintele american George Bush, deoarece dna Năstase s-a întîlnit cu dna Bush mai întîi. Cronicarul ar fi de acord cu această interpretare dacă nu și-ar reaminti că pe vremea cînd nici George W. Bush, nici Adrian Năstase nu erau ceea ce sînt astăzi, au jucat o partidă de tenis la București. Și dacă Cronicarul ar fi uitat de această partidă de tenis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
Rodica Zafiu Sufixul moțional -că - mijloc prin care se formează feminine de la substantive masculine, mai ales de la nume de locuitori în -(e)an: româncă, italiancă; clujeancă, timișoreancă; orășeancă, săteancă - e unul dintre elementele derivative care pot provoca discuții lingvistice și interpretări contradictorii. Sufixul, de origine slavă, a părut la un moment dat să devină relativ neproductiv, suferind o tendință de eliminare în favoarea unui model derivativ mai regulat. La formele de tipul celor citate, adjectivele au desinența de feminin -ă, iar substantivele
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
însă vorbele sînt și ele prea adesea ucigașe: - Da, S-a început atunci o campanie pe cît de discretă, pe atît de regretabilă împotriva lui N. Iorga, pornită (asta e convingerea mea) nu din rea-credință, ci din rea înțelegere. Falsele interpretări ale unor noțiuni care interesează viața laolaltă a cetățenilor români, indiferent de originea și confesiunea lor, dau naștere unei uri ascunse și au ca trist rezultat înveninarea și discordia. Noțiunile trebuiesc deci limpezite... Iată - în continuare - opinia echilibrată a lui
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în rolul atît de dificil al lui Bruscon, în felul în care i-a pregătit monologul scris de Bernhardt și în care a mizat pe alte disponibilități ale actorului
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
mondial, la fel cum Carp, lipsit de vîna antisemitismului, tinde mai curînd către liberali decît către colegii săi junimiști-conservatori. Cel ale cărui idei politice aveau să se dovedească fundamentale pentru structurarea diverselor fețe ale conservatorismului autohton a fost Eminescu; supuse interpretării (a se vedea cu precădere capitolul Eminescu: mod de utilizare, în legătură cu lecturile diferite făcute de ultimii reprezentanți ai tradiționalismului - A.C. Cuza, Nicolae Iorga, A.C. Popovici și chiar "părintele" românismului, C-tin Rădulescu-Motru, unele cu puternice repercusiuni în anii '30), articolele
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
modelele lirismului său spontan. Ceea ce era cândva instinct muzical, la mica pianistă nu și-a temperat ritmul de regenerare (în fond, acesta este problema devenirii copiilor-minune). Pianistica ei este atât de perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată a comprima două secole de succesive rafinări ale tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este acum mult mai vivace (repede, mai repede). Tempoul, fluența, timbralizările, lirismul instrumental au altă alură. Schubert nu și-ar fi putut asculta decât lăuntric
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
dogmă. Iar David... un simbol, viteazul luptător, cântăreț și poet. În această suită de 18 mici poeme, fantezii uneori criptice, alteori sentimentale sau jucăuș umoristice esteticul se ascunde după o fabuloasă registrație pianistică. Motiv pentru care ele se cântă rar. Interpretarea, așa cum a fost ea acum, unitară într-un lanț de discontinuități frapante? O operă de recreație. De aceea evocam la începutul acestei încercări de a o povesti pe Mihaela Ursuleasa la pian, originalitatea ei. A venit apoi Sonata în fa
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Internationale din care a comentat două texte în nr. 42, lăsînd alte cîteva, excepționale de asemenea, nesemnalate, din lipsa spațiului. În continuarea revelațiilor politice, iată, discuția dintre Wolfgang Kraushaar și Jörg Herrmann despre Fracțiunea Armata Roșie (RAF) aduce elemente și interpretări noi. Specialist în terorismul anilor '60-'70, Kraushaar a publicat de curînd o carte Fantomele stîngii în care vine cu ipoteza surprinzătoare că RAF, care își declara o ideologie antifascistă, a preluat moduri de gîndire și metode de tip nazist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
și la noi, după 1945 și, mai ales, după 1948, și cam peste tot în țările fostului lagăr răsăritean. În fine, din celebrul teatrolog polonez Jan Kott, autorul cărții Shakespeare, contemporanul nostru, tradusă în românește în 1969, cea mai radicală interpretare politică a operei marelui Will, revista publică un studiu despre raporturile (ce idee!) teatrului japonez Nô cu teatrul modernist european al lui Beckett și cu viziunile scenice ale lui Jerzy Grotowski. Un teatru în care nu se întîmplă nimic?, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
adevăr conține o astfel de supoziție nu contează. N-ar fi totuși rău dacă ar face asta, astfel, și alți scriitori aflați într-o situație similară. Pentru că Muntele din suflet este, mai înainte de orice și oricît de diferite ar fi interpretările care i s-ar putea atribui, un mijloc de cunoaștere a Chinei - sau mai bine zis, a Chinelor - profunde. Cum e posibil acest lucru, ne vom strădui să arătăm pe scurt și parțial (cum altfel?) în ceea ce urmează. Pare a
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și, implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea civilizată dintre un român, un evreu și un turc era un fapt obișnuit
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
unghiuri, veranda spiritualizată prin amplasarea, bizară oricum, a unei pianine - sau pian cu coadă, nu mai țin bine minte. Muzica, și ea, completează și susține, triumfal, incursiunea în viața satului, altfel un tîrg provincial: Hora Staccatto. Din păcate, nici una dintre interpretări nu va impune spectacolul în memoria, fie și subiectivă, a teatrului. În Spațiul gol, Brook spune undeva cam așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile". Sînt mari actori în distribuție, pe care
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
totuși, cîteva scrieri literare românești - epice, lirice, exegetice - satisfac definiția noțiunii de hipertext, așa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" și permit astfel atît o lectură în succesiune - orizontală, o lectură în ierarhie - verticală, și o lectură "în rețele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este de a oferi pretexte pentru constituirea unor rețele posibile, în care fiecare element al texturii, al pînzei țesută din fire interlockate, să devină nod real al unei alte rețele, care nu le neagă și nu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
real al unei alte rețele, care nu le neagă și nu le anulează pe celelalte, la fel de posibile". Cum poate fi aplicat un asemenea program al lecturii din punctul de vedere al hipertextului? E ceea ce se cunoaște deja ca lectură alternativă: interpretarea personală, punctul de vedere insolit asupra unui text. Dar și privire atentă asupra structurilor semnificante ale textului, asupra rețelelor de sens pe care el le dezvoltă. Așa este, de exemplu, lectura Soacrei cu trei nurori a lui Creangă prin grila
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
atentă asupra structurilor semnificante ale textului, asupra rețelelor de sens pe care el le dezvoltă. Așa este, de exemplu, lectura Soacrei cu trei nurori a lui Creangă prin grila teoriilor (cinice) despre revoluție. Nu originalitate cu orice preț și nici interpretare cu orice preț ruptă de cele anterioare. Mai curînd e vorba de o lectură care-și propune un ochi proaspăt și, mai ales, o lectură tridimensională, care încearcă să surprindă textul din interior, dintre nodurile și firele mecanismelor sale. Nenea
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
succesiune de sfere concentrice în care moartea, pandant al neființei primordial existente în prima și cea mai cuprinzătoare sferă, este condiția trecerii dintr-o sferă a lumii în alta. Floare albastră se eliberează de complexul lui Novalis și, într-o interpretare care ține cont mai ales de contextul poetic românesc al apariției sale (modelul retoric al poeziei de dragoste funcțional în secolul al XIX-lea), se explică, prin grila simbolică propusă de Jung, ca o imagine general-umană: simbol al regăsirii unității
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
după moartea ei sînt botezate Elena și toate "au moștenit darul de a primi mesaje din lumea de dincolo". Aceasta e povestea și e ușor de intuit că o asemenea întîmplare senzațională în sine dă naștere la o mulțime de interpretări. Interesant e cum sînt inserate aceste interpretări în narațiunea de bază, alături de considerații auctoriale, balade și descîntece. Montajul e simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]