3,529 matches
-
fericită", pp.195-6). Impresia de ansamblu ar fi aceea că naratorii se adresează unor instituții oficiale, în efortul lor de elucidare a enigmei. Faptul nu poate fi clarificat cu detaliile din text, iar Eugenides nu a comentat vreodată această posibilitate interpretativă. Cu siguranță, ei au funcția unui cor tragic, enunțînd învățături cu caracter generic, desprinse din drama familiei Lisbon. În vocea narativă a romanului, scriitorul include, subtil, ideea neputinței cognitive, idee legată, în fond, de capacitățile noastre fatalmente limitative de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său, drept "literatură despre Literatură". E o investigație postmodernă, hipnotizantă, a circuitelor fenomenologice din actul artistic, devenit, iată, subiect de roman. Entuzi asmul "încifrator" al lui Murakami reactualizează marile epopei alegorice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
diacronia literaturii, pe care apoi să le soluționeze. Și-a asumat un orizont ideatic cu numeroase implicații de natură teoretică, ce urma să funcționeze în desfășurarea unui scenariu critic deosebit de interesant, printr-o subtilă analiză a textelor, supuse propriului model interpretativ. Căci despre un asemenea model trebuie să vorbim, în primul rând, ce constituie axa ordonatoare a investigației, care face ca, prin chiar acest fapt, să ocupe un loc aparte în exegeza creației Anei Blandiana, cu care Alina-Iuliana comunică analitic profund
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu marea tradiție a scrisului românesc interbelic și, în special, cu poezia lui Blaga. Afinitățile stilistice cu creația blagiană, nu puține, au fost realizate de Alina-Iuliana Popescu, în textul ei. Multiplele aspecte de investigație sunt țesute cu atenție în complexul interpretativ, astfel încât să nu se distrugă coerența demersului. Acesta presupune un punct de vedere unitar, care, desigur, invită la discuții, deoarece se deschide generos, în același timp, spre ulterioare dezvoltări. Noutatea pe care autoarea a avut-o tot timpul în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarea a dobândit o experiență analitică importantă și plină de consecințe. Rețin deci această tentativă reușită de a descifra câteva elemente definitorii ale unei creații de mare forță artistică, printr-un unghi particular care a obligat-o la un efort interpretativ extrem de laborios ce a pus în valoare, în același timp, o prețioasă însușire: cea a capacității de construcție în plan teoretic. În interviul cu Ana Blandiana, aceasta încheie astfel, ca răspuns la întrebarea: ce este poezia?: încăpățânarea și iluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său. Propensiunea spre un nou fir interpretativ, impus de domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este respinsă de la bun început, ca rezultat al asocierii muncii critice cu rigoarea și cu conservatorismul, impus de studii de istorie literară și de dicționare de literatură. Considerat suficient privirii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din chiar corpul expunerii. Ele pot deveni supărătoare când termenii vizați fac parte dintr-un câmp lexical actualmente arhicunoscut. Popasurile explicative devin benefice și constructiviste, însă, când se constituie în articulații conceptuale, când redefinesc sau când unesc mai puternic secvențele interpretative între ele, facilitând lectura, adică accesul la sens. Ne alegem o temă și, pe parcurs, ajungem la felurite concluzii, altele decât cele intuite inițial, la idei care ajung să ne șocheze chiar și pe noi. E ceva firesc și ține
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
amănunt ne poate conduce magistral prin rețeaua poemelor blandiene. Sesizarea pertinentă a faptului că-n fiecare volum există câte-o artă poetică dezvăluie, și ea, conexiunea dintre părți, sudarea lor într-un tot unitar, situat dincolo de metaforicitate, dincolo de simbol. Textul interpretativ se coagulează, în această carte, în jurul unor constante ale liricii Anei Blandiana. Sunt detectate constantele poetice din primele volume, apoi se compară cu cele din următoarele volume de autor sau antologii. În final, se identifică punctele de tangență dintre toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare nouă lectură alte și alte căi interpretative ale unor opere ce se deschid mereu diferit cititorului atent. Literatura stă sub semnul heteronomiei, psihologia, sociologia, imagologia dialogând în aceste cărți despre epoci de altădată, când nu scrisul frumos, ci scrisul util, "furat" uneori de intenții expresive definea cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în care noțiunea de autor este asumată în câteva dintre cărțile de critică și istorie literară ale doamnei profesoare Elvira Sorohan 1 în încercarea de a schița liniile unei poetici implicite a autorului, înțeleasă ca o coordonată fundamentală a demersului interpretativ de care ne ocupăm, coordonată care ilustrează și justifică în același timp calitățile discursului critic al autoarei, coerența și consistența unei perspective exemplare ca metodă și ca rezultate. Ipoteza de la care pornim este că, urmărind firele expresive prin care Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lasă să se întrezărească "sub faldurile" (G. Călinescu..., p. 117) operei sale. Stabilirea contactului și menținerea legăturii se realizează deci în acest plan al deschiderii și căutării reciproce a celor doi "parteneri", stabilindu-se, pe nesimțite, acea relație de "cooperare interpretativă" despre care Eco spune că ar fi definitorie pentru funcționarea eficientă a comunicării literare, dar care, la nivelul lecturii/criticii rămâne de multe ori un deziderat sau o pretenție neonorată. De pildă, "încercarea de a-l citi pe Călinescu prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe care Eco o face procesului de elaborare a "strategiei textuale", cea care îl leagă pe autor de "Cititorul Model, capabil să coopereze la actualizarea textuală la fel cum gândea el, autorul, și să se manifeste din punct de vedere interpretativ la fel cum el însuși s-a manifestat din punct de vedere generativ"4. Dacă pentru semioticianul italian acest joc proiectiv și deductiv între autor și cititor reprezintă o dimensiune intrinsecă a receptării textelor literare, explicabilă și justificabilă prin nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
autor și cititor reprezintă o dimensiune intrinsecă a receptării textelor literare, explicabilă și justificabilă prin nivelul de generalitate și de abstractizare pe care se situează teoreticianul, pentru Elvira Sorohan, care se plasează la nivelul lecturii concrete, același joc complementar între interpretativ și generativ nu se desfășoară de la sine, ci presupune un efort cognitiv responsabil și lucid din partea cititorului. Nu întâmplător, deseori Elvira Sorohan descrie propriul demers receptiv și analitic în termeni circumscriși responsabilității, onestității și profunzimii: Ipostaze... Amintirile reclamă o ingenioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pasul mari surprize în domeniul semanticii lexicale și, pe această bază, al simbolisticii biblice. Pentru interpretări corecte, de natură lexicologică, a termenilor obscuri din textele biblice, trebuie să avem în vedere în mod constant și implicațiile traductologice ale demersului nostru interpretativ. Câteva dintre delimitările de ordin traductologic pe care trebuie să le avem constant în vedere ar fi următoarele: Hipertextul biblic într-o limbă dată (în cazul nostru, româna) se prezintă ca un un imens edificiu verbal, alcătuit din texte produse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de finalizare 117. Cum se va putea vedea și din cele exemplul de hapax legomenon biblic pe care îl voi prezenta și comenta în detaliu, în foarte multe cazuri, doar o parcurgere atentă a întregii tradiții textuale ne oferă soluția interpretativă corectă sau cel puțin satisfăcătoare și adecvată. O sferă de desemnare prezentă în hipertextul biblic este configurată de numele de vietăți, animale, păsări, reptile, insecte etc. Relativ bogată, zoonimia biblică reprezintă o materie de studiu dificilă, reclamând nu doar competențe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ediție îngrijită cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 32: "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru alții și o face pentru el". 4 Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalaș, prefață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers, 1991, p. 87. 5 Vezi intrarea Colombe, în Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iar protagoniștii ei, acei "oameni ai începutului de drum", prin conduita și faptele lor, îndeamnă la răbdare și prudență pe cei grăbiți a le surprinde și a le cuprinde întreg ansamblul manifestărilor, în speranța deșartă a epuizării resurselor informative și interpretative. Prin lucrarea de față, punem la dispoziția celor interesați rodul unor preocupări științifice mai vechi, reluate și actualizate cu sporită atenție și înțelegere a faptelor, proceselor sau fenomenelor circumscrise, pe de o parte, unei perioadei istorice extrem de bogată în evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu aproape 100 mai puține decît în 2012 (646) și oricum, de mai bine de 12 ani, nu s-a mai coborît sub bara lui 600. Amatorii de statistici și sociologii literaturii se vor delecta cu felurite analize și finețuri interpretative, în schimb, remarcăm faptul că, deși pe ansamblu se publică mai puțin, cifra romanelor de debut se află într-o progresie semnificativă: 86 anul acesta, față de 69 anul trecut, dintre care 4 numai la Gallimard. E perioada în care editorii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să afli că, de fapt, nu a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un singur personaj, că acel "noi" desemna un "eu"). Aluziile și frazele echivoce abundă, copiii, epocile, locurile se amestecă rupînd orice armonie livrescă sau pact interpretativ, descurajînd orice lectură lineară și monocordă. Ajungem aproape de graniță. Îi spunem Tatei să se întindă în spatele copacului cel înalt și să nu se miște. În curînd, la cîțiva metri de noi, trece o patrulă de doi bărbați. Îi auzim vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unificator indispensabil conștiinței de sine, nu mai e acolo unde ar trebui să fie, sau așa cum am vrea să fie, nu mai e întreg, proporționat, consistent. Fluiditatea și metamorfozele sale maladive sunt urmărite și decorticate cu mare inteligență și generozitate interpretativă de Lidia Cotea, stăpînă pe arsenalul analitic constituit, ca și pe o vastă și dificilă bibliografie. Eleganța stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea poetică, dar perfect adaptată demonstrației nu fac decît să adauge un plus de atractivitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de decodare, desigur, ci este un participant activ la deznodămînt, la tentativa de reducere la un adevăr monologic al unui vertij polifonic. Cioran joacă adesea cartea scrimerului care multiplică piruete și paradoxuri pentru a-l încolți pe cititor în impasul interpretativ: "E o adevărată nenorocire pentru un autor să fie înțeles" (EA), precizează el în mai multe rînduri. Maxime Roussy merge încă și mai departe, împingînd interactivitatea într-o extremă neatinsă încă, obligîndu-l practic pe cititor să îmbrace una din identitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fractal al simulacrului / 289 5.2.4. Primatul simulacrelor / 291 5.3. Simulacrul final America / 297 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său / 297 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? / 303 5.4. Radicalitatea gândirii și violența interpretativă / 307 Capitolul 6. O strategie neconvențională seducția / 313 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? / 313 6.2. Etapele seducției / 317 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial / 318 6.2.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de postmodernism. Este vorba de două motive pentru care interesul față de acesta a rămas "cel puțin" constant: 1) tendința de a deveni postmodernitate, de vreme ce trăsăturile lui caracterizează viața cotidiană, "condiția globală în care trăim"; 2) transformarea postmodernismului "într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic", pe care îl vedem "la lucru" în studiul de caz consacrat lui Baudrillard. Dincolo de dispute, controverse interioare sau venind din exterior -, de exaltări encomiastice sau atacuri devastatoare, autoarea este interesată într-adevăr de capacitatea caracteristică postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a fost ales din motivele pe care tocmai le-am amintit, la care se pot adăuga eclectismul, violența interpretativă, refuzul configurării raționale a lumii, nihilismul nuanțat și, de bună seamă, multe altele care însoțesc un personaj caracterizat prin hiperactivitate, schimbarea continuă a cuiva care, acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea lui a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]