1,810 matches
-
semicerc în jurul celor doi, cum se formase în jurul dirigintelui în clasă, zilele trecute. Și pare atât de îndepărtată ziua aceea de momentul de acum... Nu aveți permisiunea lui George Govar să intrați în cancelarie, zise unul din ei timid, vizibil intimidat de prezența atâtor oameni în jurul lor. Cu sau fără permisiunea lui Govar, noi vom intra în cancelarie! Chiar vreți să stați în calea noastră? Se uitară încurcați unul la altul, neștiind ce să facă. Ce-ar fi să vizitați parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la capătul îndepărtat al culoarului. PIEDICA SE ȚINE ÎN SUS! DA? UITE! AȘA! CE NAIBA E AȘA DE GREU? ÎN SUS, LA SFÂNTUL SATELIT! CLAR, CE MAMA NAIBII? Sergiu era, clar, la capătul răbdării sale. Elevul din fața sa, în mod vizibil intimidat de izbucnirea lui Sergheiov, se făcea, parcă, din ce în mai mic cu fiecare cuvânt pe care-l auzea. Primind arma neagră înapoi, țâșni într-o clasă apropiată, făcându-se nevăzut. Sergiu bombănea pentru sine ceva ce nu puteam auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă împotrivesc cererii unui tovarăș membru de partid? Am scos cuviincios din portmoneu legitimația și fără s-o las din mână, iam împins-o în fața ochilor: - Io-te uăi Vasile! Eeee, acu ce zici? Citește! Citește uăi, ce stai? Vasile, intimidat dintr-odată, începu să silabisească „Ins-ti-tu-tul de ...” - Eeee, cum îi uăi Vasile? - îl iau eu la rost. - îi bine, cum să fie. De data asta ai avut noroc, ai scăpat, că dacă nu munceai, dădeai de dracu cu mine! - Hai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la 1 august, contesa Fanny Gyulay se adresa din Cluj unui cunoscut în termenii: "Dragă prietene! Am primit cu mare groază vestea că a izbucnit holera în Rapolt și Turdaș [...] Spune-i și lui Stánczi; cred că și ea e intimidată și neliniștită [...] Mă aflu într-o teamă extraordinară din cauza voastră, de aceea gîndiți-vă că e mai bine pentru noi să fim împreună [...] Eu era chiar să plec la voi în zilele acestea..., însă acum rămân aici [la Cluj]; îmi procur
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care...? — Nu... De văzut nu pot spune... Sau poate că... Nu știu, n-am de fapt nici o dovadă... E vorba mai degrabă de atmosfera crispată... Dar și pentru ei tu erai cineva nou, necunoscut! Și renumele tău putea să-i intimideze! Putea fi așa la Început, de acord. Pe urmă, relația ar fi trebuit să se normalizeze, dar nu. Chiar și atunci când am mers cu toții În orășelul nostru, prea tăceau. Nu mă pierdeau o clipă din ochi, dar tăceau. Erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai dau cu ochii de el În fiecare dimineață, În stradă... —În stradă? De ce?... Nici până la sfârșit n-am Înțeles de ce... Poate Îl intimidau recepționerii, care depășeau măsura și În privința slugărniciei, și În privința obrăzniciei. Depinde doar cu cine vorbeau. Poate era obsesia paranoică, pe care o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lumina nopților mele de singurătate, izvorul de apă vie la care-mi potolesc setea de dragoste și tandre mângâieri, raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Nu te supăra dacă aștern pe hârtie prea-plinul inimii mele. Rezerva ta mă intimidează de atâtea ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că nu voi cuteza poate, să ți-o spun. Ai venit Într-un moment când nu mai speram și nu mai așteptam pe nimeni și nimic care să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se împrietenească Geraldine cu una ca mine? Nu e vorba că aș disprețui-o (până la urmă e una dintre puținele persoane care m-au tratat întotdeauna ca pe o ființă umană) doar că nu mă pot abține să nu fiu intimidată de perfecțiunea ei. ― Sigur că nu, a spus Geraldine. Prostia aia nu începe mai devreme de 10.30, așa că o să trec să te iau pe la 10. Ce zici? Zic că e fantastic, așa că iată cum stau acum în sufragerie, răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o rup în bucăți și apoi o refac așa încât să aibă sens. Sincer, nu mă deranjează, și poate că într-un fel mai ciudat, tocmai ăsta e motivul; stând așa în mașina ei, mă simt mai puțin rea, mai puțin intimidată de ea, și încep chiar s-o plac. Și poate că este și pentru că știu, fără urmă de îndoială, că atunci când vine vorba de cuvinte, sunt infinit mai talentată decât Geraldine, oricât ar fi ea de slabă și frumoasă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
folosim aceste linkuri până când găsim ceea ce căutăm; și e ca și cum se deschide o lume complet nouă pentru mine. Și pe măsură ce ziua continuă, cu cât învățăm mai mult, cu atât încep să mă simt mai relaxată față de Ben: pare să mă intimideze din ce în ce mai puțin, poate pentru că acum avem ceva în comun și nu trebuie să mă străduiesc să spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
turna încetișor ulei pe sânii goi. Sfârcurile tale ar fi deja întărite, tânjind să le prind între degete și să le frec cu delicatețe. Eu și cu Geraldine râdem strident, și pentru prima oară în viață nu mă mai simt intimidată de ea, și încep să cred că de fapt este foarte drăguță. Ben nu zice nimic. Zâmbește, dar e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm seama că vrea să vadă mai multe. Din păcate, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la întrebări, numai prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă, farmecul lui a învins, și Ben a reușit să plece de acolo cu o poveste. Ar fi putut să se întoarcă la birou, dar din fericire a ales să transmită totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e? Trebuie să fiu sinceră cu tine, chiar sunt impresionată. Brad e pur și simplu perfect Știți ce este ciudat? Dacă Lauren n-ar fi fost atât de deschisă, atât de prietenoasă și de naturală, probabil că m-ar fi intimidat și aproape sigur aș fi luat franchețea ei drept o ofensă. Dar eu m-am simțit așa de ușurată că am găsit un aliat, pe cineva care, în ciuda părului lung și închis la culoare și a accentului de britanic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-a dat seama pe deplin că cei doi n-au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu avea nici cap nici coadă. „Păiii... cuuu...” - a lungit vorba, intimidată de privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eram foarte concentrată fiindcă și mie îmi plăcea să joc Scrabble. Dar când, la un moment dat, am ridicat ochii, am văzut că Luke mă privea cu subînțeles cu ochii ăia întunecați ai lui. Ceva din expresia lui m-a intimidat. Mi-am mutat privirea, dar n-am mai putut să mă concentrez și singurul cuvânt pe care-am mai reușit să-l formez a fost „căciulă“. în timp ce Brigit a scris „bucuros“, Shake a pus cap la cap cuvântul „prădat“. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți. Puteau să stea cu spatele, dacă nu le plăcea ceva. Puteau să facă pe proștii. Puteau să râdă tare, sardonic, ha-ha-ho. Puteau să intimideze doar ridicându-se în picioare. Puteau să rămână mai mult în oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i clincănesc din când în când. Îmi dădeam seama că inspectorul voia să mă intimideze și eram hotărâtă să-l ignor. Dar, imediat ce-a sunat clopoțelul, omul s-a ridicat ca un arc, a trecut la catedră și a-nceput să le vorbească elevilor, ca și cum n-aș fi fost de față: — Lecția aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că fața dnei Strickland e umflată de plâns. Pielea ei - de obicei cam palidă - era acum pământie. — Ți-l amintești pe cumnatul meu, nu? L-ai cunoscut aici la noi chiar înainte de vacanță. Ne-am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de-a face față situației. Tăcerea care creștea mă înnebunea și nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă intimida acum, ca o augustă față. Apoi... (și aici vine o ciudățenie) mi se păru că tăcerea mea e poate mai... elocventă decât vorbirea însăși. Ce aș fi putut să-i spun mai mult decât îi spusesem de rândul trecut? M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inaccesibilă. Ce vrei, asta mi-e firea, nu pot ieși din mine. Poate se va ivi cândva un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am ajuns să detest chiar zăpada proaspătă, curată), mă voi gândi la diminețile acestea în care trebuie să fac un efort ca să rămân în cameră. E ceva sfâșietor de frumos în spectacolul unei mări incendiate de soare, în stare să intimideze luciditățile cele mai rele. Poate că melancoliile mele seamănă cu bălțile tulburi formate după ploaie. Intru în ele fără să mă înec. Mă roade, doar, tristețea că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor americani să fie indispuși de Babelul new-yorkez. Dar New York-ul e vitrina Americii. Statuia Libertății se profilează pe zgârie-norii din New York. Și e ceva hiperreal, excesiv, care mă intimidează aici, mă provoacă, mă împinge să exagerez, să privesc, din această pivniță, New York-ul ca pe un oraș în continuă fierbere, incapabil să se relaxeze, grosolan și obscen, unde, cu excepția eroilor și a sfinților, e loc pentru oricine. Sunt destule
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]