2,961 matches
-
spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
diversă, uniformitatea aparentă ni se pare și mai mare. Mai departe, când ieșim din omenire, această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele. 25. E de invidiat optimismul contemporanilor noștri, care credcă am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea și inteligența sunt atât de complet tovarășele noastre de orice moment, încît, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a accepta slăbiciunile tale și pe ale celorlalți. Sunt de acord cu el, dar numai în teorie. O să apăr până-n pânzele albe darul nediscriminării, pentru că duce la sănătate mentală și la un fel de fericire reală și demnă de invidiat. Urmează cu puritate este calea indicată de taoism și, fără îndoială, calea cea mai înaltă. Dar pentru un om înzestrat cu simțul discriminării, îndeplinirea acestui deziderat ar însemna să se priveze de poezie, să treacă dincolo de poezie. Nu spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a venerat criticii profesioniști, ba chiar, de regulă, i-a detestat, în bolnăvicioasa lui concepție asupra societății, laolaltă cu editorii ei echt, cu neguțătorii de artă și cu toți ceilalți, un clan de prosperi manevranți ai artelor, poate demni de invidiat, despre care se spune însă că ar prefera, pare-se, să obțină de la el ceva diferit și mult mai curat. Dar, cel puțin în timpurile moderne, am auzit în mod repetat vorbindu-se despre poetul sau pictorul în-mod-ciudat-productiv-deși-suferind că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fratelui meu. L-am văzut apropiindu-se încă de la bun început. Dar aș dori din toată inima ca, mai întâi, cititorul să aibă ceva teribil a-mi spune. (Ah, tu, cel de colo, cu tăcerea ta de aur, demnă de invidiat!) Am o premoniție recurentă și, în 1959, a devenit aproape cronică, anume că atunci când poemele lui Seymour vor fi recunoscute oficial și pe scară largă ca fiind de prima mână (strivite în rafturile bibliotecilor universitare, incluse în cursurile de Poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
făcu ochii mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony Pavone Îi șopti: „Puțină răbdare, În curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un apetit de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură câte un pahar cu vin, iar Tony Pavone care nu mâncase decât foarte puțin, Îi oferi și porția sa, argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apariția un individ ce propulsa În jurul său repulsie, datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii cunoscuți Împărțindu-le țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și țâța care te-a alăptat...! Și asta cât de curând,fi-i sigur...!” Nu se știe cum Maiorul Enache dispăru iar Tony Pavone rămase singur În continuare cu anchetatorul său, suportând mai departe injuriile acestuia cu un stoicism de invidiat. Cuvinte ar fi avut suficiente să-l turbeze definitiv Însă, arestul miliției se afla la subsolul clădirii. Îl lăsă pe nebun să abuzeze cât dorește de parada lui oratorică părăsind curtea miliției, făurind În imaginația sa cele mai teribile schinjuiri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
geroasă și chiar mai mică decât precedenta, la intrare un Liber le distribuia haine de pușcărie specifice noi - nouțe, aproape scoase dela naftalină, pentru a arăta opiniei publice eleganta costumație a deținuților și care presupunea aplicarea arestaților un tratament de invidiat...! Apoi Într-un tempo foarte rapid, arestații fură nevoiți să Îmbrace noua costumație aproape În poziție de drepți datorită Liberilor care țipau, aplicând pedepse, apoi Îi orândui câte doi În linie unde un alt Liber le fixa cătușele dirijându-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru a sta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puterii. Sammler se legă la șireturi - continuă să se Îmbrace. Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de sinele de pe sticlă, față În față cu el. Iar În partea de mijloc a societății era invidia și slăvirea acestei puteri de a ucide. Cum o adorau acei Soreli și Maurassi de clasă de mijloc - mâna ce strângea cuțitul cu autoritate. Cât Îl iubeau pe omul destul de tare pentru a lua asupra-și vina de sânge. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de organism. Fură stăpânite, convertite În tonuri. Erau prezente În voce, În culoarea pielii, În luminile ochilor. — Trebuie să plec, Elya. Îl iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că sunt hotărâtă să nu fac absolut nimic. — O, dar asta e grozav, am zis eu. Chiar că părea grozav - să ai o viață așa de plină încât să-ți dorești să nu faci nimic. Dar Sheba a interpretat greșit invidia din tonul meu. — O, draga mea, tu o să ai parte de multă acțiune? M-am gândit la un bogat sortiment de răspunsuri și până la urmă am ales ceva ce mi s-a părut pe jumătate adevărat. — Nimic special, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu, când mă gândeam la ceramică, mă gândeam la... ei bine, nu la obiecte frumoase ca astea. Am arătat spre un vas mare decorat cu un brâu vălurit de trandafiri galbeni și rândunici dolofane, albastre. — Uită-te la asta. Te invidiez cu adevărat pentru că poți să faci asemenea lucruri. Îmi dai voie? A dat din cap. Sigur. L-am luat cu grijă. — Cum l-ai făcut? Culorile astea... atât de inteligent. Îmi plac păsările astea. — Ia-l tu, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cele trei s-au îmbrățișat de la revedere, după care Jina și-a privit prietenele care traversau strada. Mary trebuia să sprinteze ca să țină pasul cu Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă. Prea mult cântec, dar avea ochi frumoși. Alice se uita când la unul, când la celălalt. Probabil că amândoi erau nițel nebuni. Doi lunateci bătrâni pe-un râu. Femeia nu pricepea de ce-i invidia așa de tare pe cei doi. Helena s-a întors către ea. E imposibil. Pute. Niciodată nu-și adună șosetele, în casă lasă un dezastru. Ellis s-a uitat la elan și-a luat capul animalului între mâini. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
picior, fața de masă mirosea tot a rânced ca și celelalte, dar de acolo puteam să văd toată încăperea și pe fereastră afară. La masa aceea aveam impresia că toată lumea mă știe, că sunt în centrul atenției și că sunt invidiat. Dintr-o dată nu mai erau lupte de dus ca în locul de unde veneam și mi-era o frică nebună că n-o să știu cum să mă port. Era mai bine decât acasă chiar dacă în jur erau numai străini. O aveam pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sărit pe podea, cei doi au rămas încremeniți. Ce cauți pe-aici, măi, figură? întrebă Petruș enervat. Nu vezi că e ocupat? Îmbrăcarea! am strigat ca-n armată. Pedagoga vine spre voi și o să vă prindă. În lumina lunii le invidiam trupurile goale ce arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să mai crești” îmi răsunau în urechi vorbele Sorinei... și atunci am auzit prima oară suspinele Creței care ieșise de sub pătura ei. Bravo Petruș. Ușa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire... sora aceea a ta... Tot zice că nu știe nimic, că nu-mi poate da nici un indiciu... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i de mirare că-ți atragi invidii. Dar Înseamnă că nu ești născut pentru o astfel de muncă dacă pui prea mult la inimă. — Să presupunem că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i de mirare că-ți atragi invidii. Dar Înseamnă că nu ești născut pentru o astfel de muncă dacă pui prea mult la inimă. — Să presupunem că domnul Nemuro a prins pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cei trei colaboratori-diplomați ai mei, fără succes de altfel, după încheierea misiunii mele la Santiago, datorită numărului extrem de redus de telegrame expediate de succesori, "cifrul" fiind mutat, de la Santiago, la Bogota. Situația membrilor Corpului Diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine sau alăturate, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la ceva (regula de bază într-o organizație este principiul egalității membrilor care sunt statele suverane), legată fiind doar prin interesul de a le domina pe celelalte state membre; impunând un statut inegal, în zilele noastre, Federația Rusă este de invidiat pentru performanță, reușind să stabilească un raport de suzeranitate modern cu state vasale care își zic suverane și membre ale U.E. Prietenia și interesele celor mari fac, însă, jocurile pe seama celor mai slabi. Așa s-a ajuns ca problema să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de griji. Astfel intrau în sufletul ei mai multe năcazuri decât bucurii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la școală, până la feredeu; până la săracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]