2,036 matches
-
rivalități de ambiții. Toleranța pentru toate interesele cele mai vulgare și cele mai de jos este morala ce distinge astăzi lumea politică la noi. Este adevărat că nu cruțăm a invoca numele patriei și numele libertății, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult și ca o înlesnire pentru îndestularea intereselor private. {EminescuOpXII 16} {EminescuOpXII 17} Ca dovadă a acestei stări de lucruri, a acestei tendențe morale, și ca rezultat, avem distribuirea funcțiunilor publice, a oficiilor și întreprinderilor de tot felul. Niciodată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
James Dean în rolul din Rebel without a Cause, devenind o figură emblematică, la fel ca și protagonistul lui J.D. Salinger din romanul The Catcher in the Rye, adolescentul Holden Caulfield, care respinge ceea ce el consideră a fi falsitatea și ipocrizia lumii adulților conformiști. MALCOLM X (1925 1965) Malcolm X este adesea considerat figura cea mai proeminentă a alternativei la mișcarea nonviolentă pentru drepturile civile. Când era mic, se numea ... Malcolm Little. Rămas fără părinți la începutul adolescenței (tatăl mort, mama
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fără limbaj. E "o întoarcere la o existență de animal iresponsabil", cum apreciază un comentator al filosofului. Ironia face că spre a-și comunica ideile Zerzan trebuie să recurgă la simboluri, la cuvânt. Exegeților nu le-a scăpat cinismul și ipocrizia de a invita publicul să citească o carte împotriva cărții, a limbilor, a culturii, motivând că sunt forme de alienare. În imaginația lui Zerzan, vorbirea nu este darul lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului, prin care ni se blochează contactul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de dezvoltarea moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atitudinea egoist], oamenii ar putea fi tentați s]-si ascund] adev]ratele scopuri egoiste, încercând s] îi conving] pe cei din jur de varianta contrarie. Nu de puține ori aceste pretexte ale lipsei de egoism ies la lumin], dezv]luind ipocrizia sau o decepție proprie ț]inuit], fapt care nu justific] totuși o generalizare a tuturor contextelor deoarece nu orice comportament nobil în aparent] poate fi demascat printr-o metod] universal valabil] și pentru c] nu avem nici un motiv de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
învățătură și durabile achiziții sufletești, viteaz (Mihnea cel Rău, înspăimântat de isprăvile pâlcului comandat de Neagoe, „aciiaș să sculă den scaun și fugi în țara ungurească și acolo să deșteptă dentr-acea frică”), dar capabil să regizeze și un joc al ipocriziei într-o „acceptare silită” a domniei: „Ce cu glas mare zis-a cătră tot nărodul: «Puneți alt domn, pre carele vreți vrea dimpreună și cu sfatul nostru, iar pre mine mă ertați că nu voiu fi». Iar nărodul striga tot
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
și copilul (adică naționalismul cel candid și nevinovat) o dată cu apa din albia În care s-a primenit. Mie Însă, naționalismul lui Ceaușescu nu mi-a relevat niște exagerări (național-comunismul nici nu era atât de extravagant - era temperat Încă de anumite ipocrizii internaționaliste). Ci doar mi-a dezvăluit că acest ideal național - nobil, În aparență - se poate transforma oricând Într-un instrument perfect de manipulare, de legitimare și dominație, la Îndemâna oricărui potentat. De aici impresia de neșters pe care mi-a lăsat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
interetnice, apărându-și autonomia intelectuală În fața naționalismului demagogic. În capitala naționalismului românesc, În orașul În care statuia lui Avram Iancu XE "Iancu" rivalizează În Înălțime cu clădirea Universității, UBB a reușit să rămână o oază de sănătate spirituală, aderând, fără ipocrizie (poate doar cu o anumită ostentație), la valorile europene. Trebuie spus, fără a aduce nici un elogiu gratuit, că administrația rectorului Andrei Marga (continuată, din anul 2004, de cea a profesorului Nicolae Bocșan) a avut un rol esențial În promovarea acestei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și câte un amor. După cum se vede, vechea interdicție a prezențelor feminine În Blajul episcopal era acum flagrant Încălcată. Categoria cea mai coruptă era alcătuită din unii reprezentanți ai clerului Înalt, În cazul cărora imoralitatea se asocia cu cinismul și ipocrizia. Protopopi, vicari și canonici nu se sfiesc să Întrețină legături de concubinaj În văzul tuturor. În fond, mulți dintre ei Încearcă să substituie idealul matrimonial, pe care statutul celibatar li-l interzice, cu o legătură nelegitimă, adesea Însă permanentizată, realizând
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alătură intrigile din culise, o zi bună fiind considerată una în care au fost puse la cale cât mai multe comploturi amoroase, sau în care au fost dezvăluite rivalități de alcov. Autorii misterioși din spatele scrierilor apocrife au reușit, cu înțelepciunea, ipocrizia, umorul sau sarcasmul lor, să ne dezvăluie adevăratul chip al domniei Regelui Soare. CONCLUZII în Franța, numărul mare de scrieri apocrife poate fi privit ca o formă de evoluție culturală prin combinarea cu arta romanului. Prin proclamarea „disoluției persoanei și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
electric. Celula îi este transformată într-un birou confortabil, cartea apare și are un succes monstru. Firește, sunt satirizate racilele capitalismului, goana după bani, totul se vinde, totul se cumpără, senzaționalismul presei, publicitatea agresivă, cinismul mercantil al editorilor, corupția gardienilor, ipocrizia preotului. Dar fără „ură de clasă”, fără „înfierări” și „demascări” încrâncenate, totul cu un umor de bună calitate, ironii inteligente, enormități comice. Lumea capitalistă nu e prezentată ca o rezervație de monștri, dar ca o uriașă caricatură în care, mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un revoluționar. Personajul se numește Gross, e locotenent, ca și Bologa, socialist anarhist, evreu, „inginer de mașini” în viața civilă, propovăduitor al revoluției mondiale violente împotriva „celor ce- i exploatează pe umiliți și obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară. Conducerea dejistă și apoi ceaușistă a României dorea desovietizarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aceeași fractură între generația tânără și cea în jur de 50, numai că la Pița respectiva generație tânără se reduce la un singur personaj, Puștiul, interpretat de Claudiu Bleonț, și la apariții pasagere ale Oanei Pellea. Ambele filme povestesc despre ipocrizie, lașitate și responsabilitate. Scopul lor este același : caricaturizarea dictaturii ceaușiste în faza terminală din anii ’80. Și totuși, Concurs e fundamental diferit de Croaziera. Daneliuc înțelege să-și plaseze critica într- o desfășurare cât se poate de realistă a acțiunii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
importanța în absența vieții celuilalt. De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e înseamnă că eu nu mai sunt. Sinuciderea dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
față cu cuplul Cuplul a devenit pentru copil primul model social. În contactele cotidiene cu părinții, copilul caută în mod inconștient o concepție asupra raporturilor de autoritate, de solidaritate, de dragoste, de forță, de ajutor reciproc, de viclenie sau de ipocrizie. Aceste concepții vor influența, de-a lungul întregii sale vieți, în mod pozitiv sau negativ, modul lui de a se comporta cu ceilalți si îl vor ajuta să-și făurească un loc în societate. Astfel rolul părinților este departe de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nu prea înțeleg de ce plătesc, dar plătesc, n-au încotro, plătesc cu o umilință prefăcută... (vezi nota 8). Observațiile lui răstoarnă raportul de forțe în favoarea țăranilor. Dacă privirea Rekăi îi descoperea umili, cea a lui Chiril descoperă în gestica lor ipocrizia (plătesc cu o umilință prefăcută) salvatoare. Prefăcătoria lor nu anulează taxele, dar este semnul unei înțelegeri superioare a condiției lor de plătitori de taxe: nu înțeleg rațiunea taxelor, dar înțeleg că plata lor este singura soluție. Tabloul flamand face referire
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mai mult decât organizarea spațială a încăperii în care se înghesuie funcționarii feudali și țăranii. Dincolo de portretul acestor colectivități, Chiril Merișor surprinde resortul intern care-i determină să întreprindă acțiunea figurată pe pânză - plata dărilor - și acest resort este prefăcuta ipocrizie. Similar, Vasi în Căderea în lume vede în poziția spațială a zeiței nu atât detaliile unei mișcări fizice - fuga -, cât expresia unei voințe oarbe de putere. Ekphrasis și context literar Romanele analizate aici ilustrează două subspecii ale romanului. Lumea în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
loc, în România, printr-un angajament ideologic și politic declarat. Evident, există și apolitici structurali, indiferenți la agitația publică etc. Dar când apolitismul devine în mod evident o formă de politică favorabilă puterii, cu avantaje multiple și imediate, respingerea acestei ipocrizii devine necesară și categorică. Totul rămâne o problemă de temperament, conștiință și consecvență efectiv europeană. Care este situația scriitorului, a omului de carte, de cultură român, ce gândește în acest mod? El gândește, scrie și acționează în același timp ca
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
magazinele pline, o affluent society? Sigur, Europa nu este doar un gigantic supermarche. Dar aceasta este vitrina sa cea mai imediată și mai seducătoare pentru o populație care a stat decenii la cozi. Trebuie să dai dovadă de o mare ipocrizie sau de afectare negând această tristă realitate. Sau de o rupere totală de realitate, disprețuind superior-filosofic Europa untului (Constantin Noica). Numai că românii și, în general, locuitorii țărilor din Est după al doilea război mondial, când Europa a fost împărțită
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un fel de anarhie nimicește conducerea. Politica nu are nimic cu morala. Guvernul care se lasă condus de morală nu este politic și în consecință puterea sa este șubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să recurgă la viclenii și ipocrizii. Marile calități populare, sinceritatea și onestitatea, sunt vicii în politică, pentru că ele răstoarnă regii de pe tronurile lor mai bine decât inamicul cel mai puternic. Aceste calități trebuie să fie însușirile regatelor creștine, noi nu trebuie să le luăm deloc drept
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
altă parte, femeile noastre în localurile de petrecere ale creștinilor, în numărul acelora din urmă, contez pe cele ce se numesc femei de lume, imitatoare de bunăvoie ale orgiilor și ale luxului lor. Cuvântul nostru de ordine este: forța și ipocrizia. Singură forța poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
orgiilor și ale luxului lor. Cuvântul nostru de ordine este: forța și ipocrizia. Singură forța poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în mâinile slujbașilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul dorit, binele. De aceea noi nu trebuie să șovăim în fața corupției, a înșelătoriei
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
popoarele să asculte orbește. O asprime dreaptă, dar inflexibilă, este cel mai mare factor al forței unui stat, nu este deci numai avantajul nostru, este datoria noastră, pentru a obține victoria, de a rămâne în acest program de violență și ipocrizie. O asemenea doctrină bazată pe calcul este tot atât de eficace ca și mijloacele pe care le întrebuințează. Prin urmare, nu numai prin aceste mijloace, dar și prina ceastă doctrină a asprimii vom triumfa și vom supune toate guvernele guvernului nostru suprem
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
ea decimată. în vara anului 1938, ajungând la concluzia că țara este dezorganizată în mod periculos, Stalin consideră că a venit timpul să oprească masacrul. Pe 21 august, Ejov este mutat și înlocuit de Lavrenti Beria pe 24 noiembrie. Cu ipocrizia obișnuită, Stalin aruncă pe seama subordonaților săi responsabilitatea crimelor pe care el însuși le-a ordonat, când, de fapt, el este personal responsabil de Marea Teroare, prea adesea pusă doar pe seama lui Ejov - și desemnată de sovietici cu termenul de ejovșcina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propaganda să cânte superioritatea „omului sovietic”. Mitul este reluat în toate regimurile comuniste, dar cu maximă intensitate în China* maoistă sau în Coreea de Nord*. în realitate, homo sovieticus - mai curând membru al birocrației* decât cetățean obișnuit - s-a distins prin corupție, ipocrizie, iresponsabilitate, prin lipsa milei și a simțului moral. IDEOLOGIE Ideologia, termen creat în 1798 de către filosoful Destutt de Tracy, este o caracteristică esențială a sistemului comunist, după cum sublinia și Raymond Aron: „Nu înțelegi nimic din Lenin*, din Stalin* și nici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]