2,617 matches
-
implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente principale ale recuzitei dioscurilor epici din Mah³bh³rata, în cadrul celei de-a treia funcțiuni - vezi S. Wikander, „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957). Variațiuni asupra tipologiei făurarului și simbolismului metalelor în tradiția religioasă iraniană se pot găsi în Pierre Sauzeau și André Sauzeau, „Le symbolisme des métaux et le mythe des races métalliques”, RHR 219 (2002), 3, pp. 259-297, și Touraj Daryace, „K³ve the Black-Smith: An Indo-Iranian Fashioner?”, Studien zür Indologie und Iranistik 22
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în The 5th Conference of the Societas Iranologica Europæa, Ravenna, 6-11 octombrie, 2003. La aceste lucrări se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu am fost în stare să ascult decât câteva prezentări (Wikander, C. Hentze, Duchesne-Guillemin, Kuiper), dar mi-am putut da seama de nivelul scăzut al multor altor vorbitori citind rezumatele lucrărilor lor și ascultând comentariile specialiștilor. Singura secțiune interesantă: religiile iraniene” - cf. Jurnal, 17 septembrie 1960. Wikander a prezentat la acest congres o conferință („Indo-European Eschatology in Myth and Epic”) înrudită cu cercetările sale recente despre eshatologia indo-europeană, anticipând deja conținutul viitoarelor Haskell Lectures: „Bătălia de la Brávellir este identică cu lupta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
face parte din mitologia germanică. Aceste fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor la sfârșitul lumii. Recent, Stig Wikander a indicat existența unui mit germanic referitor la bătălia eshatologică întru totul similar cu povestirile paralele indiene și iraniene” - în „Sfârșitul lumii în religiile orientale”, cf. op. cit., p. 58. 2. S-ar putea spune același lucru (dezvoltarea anumitor idei din Mitul eternei reîntoarceri) și despre parte din conferințele Haskell ale lui Wikander, mai ales „From Myth to History”. Despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fost deloc încântat să știe că Busuioceanu, fost elev, asemenea lui Ringbom, al lui J. Strzygowski (pe care Wikander îl califica drept „fanatic pan-iranist”), ajungea în 1955, fără nici o scrupulozitate critică față de sursele cercetate, la fantastica ipoteză a originii iraniene a lui Zalmoxis: „Mai găsesc în Vico și singurul autor care înțelege, ca mine, că Zamolxis trebuie pus în relație cu Zaratustra șsic!ț, nu cu filosofii greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece prin Maris, Anacharsis
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
3. În septembrie 1975, la Teheran, a avut loc al II-lea Congres Internațional de Studii Mithraice, patronat onorific de H.E. Shojaeddin Shafa (directorul Bibliotecii Pahlavi din Teheran), efectiv de Harold W. Bailey și John R. Hinnells, iar din partea autorităților iraniene, de însuși șahul Iranului, His Imperial Majesty Farah Pahlavi. Deși contribuția sa („Remarks on the Mihr YaÍt”) nu a fost publicată în actele congresului, Wikander a participat la aceeași secțiune tematică împreună cu tânărul pe atunci Jean Kellens, astăzi profesor la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Între noi fie spus, după cum știți și dvs., este cartea pe care ar fi trebuit s-o scriu eu după Haskell Lectures, dar pe care nu am mai scris-o. Într-adevăr, voiam să cuprind într-un singur studiu materia iraniană și cea indiană - dar cine o poate face, în afară de Dumézil? (more over I had no brains enough). Sunt cu atât mai mulțumit să văd că v-ați amintit conferințele mele și le-ați integrat cercetărilor dvs. mai vaste. Există atâtea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pare foarte confuză. Nu cred că se poate presupune un mister al lui G½har la baza misterului Graalului și că se poate spune: „Es war ein Ding, G½har bei Name”. Este tipică încercarea de a explica „misterele” medievale prin mistere iraniene, adică un lucru care există prin ceva care nu este atestat și a cărui reconstrucție este foarteproblematică. Este deja cazul lui Reitzenstein (și Bousset), al lui Cumont etc. Altminteri mă ocup de legenda lui Zoroastru și de mici probleme conexe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
zoroastriene, în care cred că văd o influență maniheeană (revelația multiplă și continuă; universalismul), pe care sper să-l public undeva ș...ț*. În LaNouvelle Clio urmează să public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană (= KoÍn³ma), în Mondes d’Orient, un altul despre epopeea secundară (apropo de cartea lui Massé). În curând voi vorbi la Société Asiatique despre împărțirea lumii în tradiția iraniană (interpretare funcțională a legendei celor trei fii ai lui Ferșd¿n); de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană (= KoÍn³ma), în Mondes d’Orient, un altul despre epopeea secundară (apropo de cartea lui Massé). În curând voi vorbi la Société Asiatique despre împărțirea lumii în tradiția iraniană (interpretare funcțională a legendei celor trei fii ai lui Ferșd¿n); de asemenea, am găsit un text care poate aduce lămuriri asupra originii gestei sistaniene, abandonez poziția extremistă pe care am adoptat-o cândva - identitatea lui Rustam cu K•s³spa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de prim ordin, în vreme ce ardoarea lui Eliade pentru cunoștințele lingvistice de mari proporții s-a epuizat în bună măsură prin învățarea sanscritei în tinerețe. N-a avut niciodată ocazia, se pare nici dorința, de a se iniția în vreo limbă iraniană, cu atât mai puțin veche decât modernă. Și totuși s-a văzut adeseori că atunci când se referă, în opera sa, la Iranul antic o face mereu cu o mare pertinență („Le mythe de l’éternel retour conține pagini care dovedesc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
structurile mitologice subiacente Mah³bh³ratei și Cărții Regilor; dar Dumézil este cel care scrie Mythe et épopée, unde datoria față de prietenul său este deplin recunoscută în vreme ce acesta îi ceda, cu luciditate, terenul („aș vrea să cuprind într-un singur studiu materia iraniană și cea indiană, dar cine o poate face, în afară de Dumézil?” - scrisoare către Alf Hiltebeitel, 11.09.1977). Pentru a încerca o mai bună apreciere a contribuției lui Wikander, permiteți-mi să adopt pentru o clipă punctul meu de vedere, cel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Syria o recenzie atentă și favorabilă (cu excepția unei rezerve față de teoria substratului balcanic, teorie în care nu e interzis să recunoaștem amprenta lui Eliade). La rândul său, Schlumberger tocmai descoperise la Surkh Kotal, în Afganistan, primul exemplu sigur de templu iranian din perioada antică și e de înțeles că voia să-l întâlnească pe autorul Feuerpriester in Kleinasien und Iran. Nu știm în ce a constat conversația lor, dar ne-ar fi plăcut să asistăm; în epocă, curiozitatea reciprocă între filologi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dobrogea nu a aparținut țării Românești decât vreo trei decenii, În vremea domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). În Antichitate, aici trăiau geții, o ramură a tracilor, Înrudiți cu dacii. S-au așezat printre ei și sciții, popor de origine iraniană, veniți din stepele nord-pontice. Grecii au Întemeiat colonii pe litoral. Ruinele uneia dintre ele, Istros (Histria), reprezintă un important șantier arheologic și o atracție turistică. Tomis, orașul cel mai mare și mai activ În epoca elenistică și romană, este acoperit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat, chiar dacă triburile vorbeau limbi apropiate (sau dialecte ale aceleiași limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de toate originile. A urmat, după retragerea romană, timp de o mie de ani, un impresionant șir de migrații care au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pupă, pentru că sunt arabi și că au fost întotdeauna vârful de lance al marilor treziri arabe (în secolul al X-lea, sub abbasizi, ca și în secolul al XIX-lea, sub otomani). Ori factorul federativ este religios (islamul), și atunci iranienii, turcii și indonezienii își reocupă locurile lor la masă, dar atunci creștinii o părăsesc. De două secole încoace, balansierul merge de la o excludere afară cu cei care nu vorbesc limba noastră! la alta: afară cu cei care au altă religie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai bună ca a mea. În fiecare din întâlnirile mele cu vreun membru al Partidului lui Dumnezeu sunt luat prin surprindere nu atât prin tonul rațional și grav cât prin înfățișarea modestă, ștearsă, cât mai discretă a interlocutorului. O influență iraniană, din câte se pare. Grangurii nu mai vin cu limuzina: mda, s-au schimbat lucrurile. În sudul țării, un farmacist mi-a spus: Cred că fiul meu (are foarte mulți) este comandantul militar al sectorului, dar el ridică din umeri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reproșați Hezbollahului legăturile lui cu Iranul, care este la trei mii de kilometri de aici, dar cele ale sunniților cu Arabia Saudită nu vă deranjează. Fiecare dintre facțiunile din această țară au cîte un naș în străinătate. Ultimul ca dată e iranian, nu-l vedeți decât pe el, dar ceilalți? Pe cel american, pe cel israelian, pe cel francez, pe cel saudit? Ca paiul din ochiul tău și bârna din ochiul altuia... Noi creștinii, reia generalul, putem, trebuie să impunem pluralismul revoluției
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
clar definite: Noriega și Ceaușescu, metodele puteau fi diferite, conforme tradițiilor fiecăruia și poate inteligenței, ca să nu spun înțelepciunii. Ceaușescu făcuse aprecieri exact opuse judecăților unui om de pe stradă. După plecarea de la aeroport, poate aflându-se încă sub influența înțelepciunii iraniene, de unde se întorcea, la biroul său din Calea Victoriei se decisese să apeleze la neamurile lui de la orânduirea capitalei și să convoace un miting muncitoresc, cu convingerea că efectele vor fi similare cu exercițiul din 1968. În seara respectivă, el făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
descriere. Personalitate, anecdota, modă și umor au fost folosite pentru a anima istoria sa politică; și, de vreme ce direcția istoriei nu era deloc clară, Giovio a luat în considerare chiar națiuni și popoare îndepărtate, cum ar fi rușii, polonezii, turcii și iranienii 49. Un alt istoric de la 1500, desi transplantat în Anglia, a fost Polydore Vergil. Client al lui Adriano Castellesi, asistentul lui Alexander VI, si cunoscător al realităților din politica italiană, Vergil ajungea în Anglia în 1502, cam în vremea în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Conținuturile limbii materne fiind îndreptate împotriva vieții sale. Constatarea lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“ invită la reflecție, în loc ca, ajungând în punctul cel mai nefericit al existenței, să caute să te consoleze cu patria. Oare câți iranieni nu sunt și azi aruncați în pușcărie pentru o singură propoziție în persană? Câți chinezi, cubanezi, nord-coreeni, irakieni nu reușesc nici măcar o clipă să se simtă la ei acasă în limba lor maternă? și cum și-ar fi putut găsi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de necunoscut sau dorința de certitudine, aceste cuvinte m-au tulburat profund, prin capcana pe care o întind celor cu credința slabă, îndoielnică... 7 decembrie 2000 Un nou job: lucrez ca ajutor de... olar, în atelierul unei elvețience de origine iraniană. Madame Shishiné (accent imposibil pe ultimul né) are un minuscul atelier de olărie în centrul Genevei. Aici se întâlnesc doamnele din lumea bună a orașului (soții blonde și plictisite de "internaționali", adică lucrători în organizațiile internaționale din Geneva) pentru un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doamnele din lumea bună a orașului (soții blonde și plictisite de "internaționali", adică lucrători în organizațiile internaționale din Geneva) pentru un passe-temps agreabil, împreună cu copii, câini și pisici de rasă. Și mai are doamna un soț extrem de bogat (ca majoritatea iranienilor de aici exilați după căderea Șahului), ce pare a fi bancher, bijutier sau comersant de covoare de lux sau toate la un loc. Se bea ceai, se discută în engleză și se ascultă muzică clasică. Se pictează vase deja fabricate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inițiale, nobile și generoase ale feminismului de primă oră. Masculinitate redusă la tăcere, refulată, scrisă jalnic cu degetul pe pereți de toalete. Feminismul: la ei, prea mult. La noi, în România, atât de necesar! Am văzut aseară cu încântare filmul iranianului Majaid Majaidi, Copiii cerului. Scenariul este de o simplitate uluitoare: un frate și o soră din periferia săracă a Teheran-ului sunt obligați de soartă și lipsuri să împartă unica pereche de încălțăminte pe care o au pentru a putea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]