2,421 matches
-
retrăgându-și cuvintele pe care mi le-a spus - gândi el apoi -, îmi va spune că da, mă acceptă ca logodnic, ca viitor soț? Căci trebuie să te aștepți la orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
crede că sunt eu ar fi altul. Și-acum, acum când sunteți adormit și visați și când recunoașteți că dormiți și că eu sunt un vis, iar eu recunosc că așa sunt, acum vă spun încă o dată ceea ce v-a iritat atât de mult când v-am spus-o data trecută: luați aminte, iubite don Miguel, nu cumva să fiți dumneavoastră ființa fictivă, cea care nu există în realitate, nici viu, nici mort; nu cumva să nu fiți nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu v-aș spune ceva ce, fără știrea voastră, v-ar sta scris în adâncul sufletelor, atunci nu m-ați citi. Căci am pretenția să dau formă unor gânduri ale voastre informe și obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are toată această introducere? - se va fi întrebând câte un cititor de-al meu -. Și eu îi spun: Și ce-ar fi dacă tot eseul meu de azi n-ar fi altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lăsau pe tavan copacii de lângă fereastră. Dacă mă întorceam spre noptieră, zgomotul făcut de acele strălucitoare ale ceasului îmi răsuna în cap. M-am întors pe partea cealaltă, și imaginea soției mele dormind, ceea ce eu nu puteam să fac, mă irită. Dormea pe o parte, cu genunchii la piept și cu spatele la mine. Am ridicat ușor pătura. Pielea ei părea de ceară în lumina lunii. Coloana făcea o curbă delicată sub ea. Cât de ușor se poate rupe. Aproape că o puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de impulsul dintotdeauna de a-l irita pe tatăl său, de a-l provoca În tot ce Îi era mai sfânt, până când reușea să-l scoată de-a binelea din sărite. Și spuse: —Ascultă, tată. Ascultă-mă bine. În primul rând, În privința arabilor. Ți-am explicat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numai orologiul continuă să ticăie fără Întrerupere și să anunțe fiecare oră cu sunete grave. La intrarea În clinică Fima văzu firma elegantă pe care erau imprimate cuvintele DR. WAHRHAFTIG - DR. EITAN SPECIALIȘTI ÎN GINECOLOGIE. Ca de obicei, se simți iritat de construcția de frază pe care limba ebraică n-o suporta. Și bombăni furios: Atunci să n-o suporte. Ei, și ce. Oare Nora, singura fiică a lui Wahrhaftig, soția lui Gad Eitan, care fugise În urmă cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo amantă ieftină, așa cum făceau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
schița acel zâmbet mic care nu-l părăsea niciodată, de parcă ar fi fost semnul unei întâmpinări amicale. Se întâlnise cu Gerda cu câteva minute înainte. Vii aici și faci pe șefu’, după ce ai lipsit zile în șir, iar W., prea iritat ca să se poată controla, ripostă că așa nu se mai putea continua, că tot ce fusese lăsat de izbeliște e dovada unei conduceri neserioase a întreprinderii. Se pare că se încheiau acorduri fără contracte, plăți fără dovezi, fără chitanțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al tatălui său peste o pereche de boxeri. Boxeri noi, am remarcat eu. Am zâmbit jenată, conștientă fiind că Mark nu era niciodată foarte bine dispus când era trezit dintr-un somn adânc. I-am urmărit expresia feței trecând de la iritată la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă de ceai și după ce-i spun veștile bune. Nu mă invită înăuntru, omisiune pe care am pus-o pe seama stării sale proaste, așa că am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward era în mod evident iritat de această întâlnire și se tot uita la doamna Turner de la recepție, care își ridicase mâinile într-un gest de neputință. Nu da vina pe Peggy. Am făcut rezervări cu numele de familie al soțului meu, așa că habar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea acordată pacientului și Îi lipsește lejeritatea În relațiile cu servitorii englezi. Între timp, starea lui HJ continuă să se Înrăutățească, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Din nou se crede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi sau două, actorii aveau tendința de a lăsa accentul să se lenevească sau de a introduce contribuții proprii, neautorizate. Oricum, era inutil să stea acasă, prefăcându-se că lucrează. Gândurile Îi erau acaparate de piesă. Uneori, Compton se arăta iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și-i făcuse prieteni aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau de la zece dimineața până la patru după-amiaza fără nimic de mâncare și simțind el Însuși mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Lasă, dragul meu, spuse Emma blând. O să ajungem la timp pentru piesa lui Henry James, nu? — Dar mie Îmi plac farsele, protestă Du Maurier gros. După cum știau amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotărâseră, În cele din urmă, să Își petreacă vreo câteva săptămâni de vacanță, În care Își exprimau speranța că avea să Îi viziteze acolo. Du Maurier nu părea să se distreze prea grozav: sănătatea Îi era normală, nervii, ușor de iritat și Îl preocupa apropiata montare a lui Trilby de către Tree. Henry Îi răspunse În grabă, promițând să Îi facă o scurtă vizită lui „Carino Kikaccio mio“ Înainte de a se Întoarce “În acest loc plăcut și relaxant, față de care am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după refuzul lui, incorijibilul stătea din nou în poziție de drepți cu mâinile la cusătura pantalonilor, cu privirea îndreptată spre o țintă îndepărtată. Nu sunt în stare să enumăr de câte ori și-a repetat spectacolul care, între timp, ajunsese să-i irite și pe cei aflați la comandă, dar încerc să-mi aduc aminte de întrebările pe care i le puneau superiorii, până la sergentul major, întrebări cu care-l înghesuiam și noi: „De ce faceți asta, viitor soldat?“; „De ce faci asta, bă, idiotule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucrurile s-au consumat ca de la sine înțelese? Oare nu a curs în urma lui nici o lacrimă vizibilă? Oare după asta lucrurile și-au reluat cursul normal? Ce anume ar fi putut să-mi treacă prin cap sau să mă fi iritat în vreun fel atunci când, ca unul care suferă de o boală contagioasă, a fost dus în carantină, așadar a dispărut, dar când, pe de altă parte, a început să lipsească strident, ca și când de atunci încolo toate trebuiau să desfășoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
considerat a fi frumos în Al Treilea Reich: cu personajele eroice cioplite în marmură, mai mari decât în realitate, sculptorii Breker și Thorak se întreceau unul pe altul, arătându-și mușchii. Lilli Kröhnert, fumătoarea a cărei privire de argint mă irita, tânăra femeie tunsă băiețește și cu bărbatul plecat, profesoara mea iubită, care-mi arăta lucrările interzise ale lui Lehmbruck, dar care-mi atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la Domul din Naumburg cu statuile de ctitori, din nou despre Grecia, dar fără menționarea serviciului său militar pe cutare sau cutare insulă, mai curând celebra severitatea arhaică, forma ce și-a găsit liniștea și vioiciunea ei interioară care ne irită încă și astăzi. Niște întârziați, asta eram; niște epigoni, ptolemeici... Iar între etapele europene ale timpului petrecut de el ca soldat și în centrul căruia s-a aflat, după cum se părea, arta și numai arta, a citat, fără ca la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pornit în călătoria spre sud cu cortul nostru portocaliu-roșcat, în Berlin s-a iscat o polemică artistică ce a durat până în anul următor, ba nu, până după moartea lui Karl Hofer și care și astăzi încă ar trebui să-i irite pe avangardiștii de odinioară, atât de temeinice au fost disputele referitoare la „modernitate“; în ce mă privește, m-am implicat de pe margine. Mânios, fiindcă fusese rănit, Hofer apăra pictura figurativă, determinată de imaginea omului, împotriva priorității declarate ca absolute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu cuvânt ceea ce spun. Este din cauză că vii de pe o altă planetă?“ Nu. „Ești de pe o altă planetă?“ Nu. „Aparții unei alte civilizații? De unde vii?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? Altădată, Își spuse el, repetarea acestui răspuns l-ar fi iritat, dar acum nu simțea nici o emoție. Nu avea de emis judecăți. Pur și simplu primea niște informații, niște răspunsuri. Întrebă În gând: „Dar sfera vine dintr-o altă civilizație?“ Da. „Și poate din alt timp. Tu nu faci parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Închise cu un declic inelul de siguranță: aerul din rezervoare era rece și uscat. Își ascultă respirația liniștită. — Norman! o auzi pe Beth prin intercomul căștii. De ce nu-mi răspunzi, Norman? Ți-e frică, Norman? Repetarea propriului nume Îl irită. Apăsă pe butoanele de deschidere a sasului. Apa Începea să pătrundă prin podea, inundând cu repeziciune compartimentul. — Ah, iată-te, Norman, acum te văd. Și Începu să râdă: un râs strident, ca un cotcodăcit.. Norman se Întoarse și văzu camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]