1,908 matches
-
să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și să termini propoziția pe care o Începusem. Să nu iasă, Doamne ferește, vreo prostie. Să nu cumva să fiu de acord cu oponenții tăi. Să nu-ți irosesc timpul. Să nu-ți fur nici măcar o replică mică. Căci spectacolul Îți aparținea În Întregime. Toată seara. Ca-ntotdeauna, de fapt. Ceea ce nu te Împiedica să mă Îmbrățișezi din când În când, În timpul discursului tău, și chiar și pe Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unii de alții În Întuneric, fără să vedem nimic mai mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fost deci fată bună și m-am dus și l-am omorât, ca să nu-ți stric ție vocația poetică. De ce revii tot timpul ca să-mi complici viața mie și celorlalți? Ce mai vrei de la mine? E vina mea că ai irosit tot ce-a fost și tot ce-ar fi putut fi și tot ce-ai găsit În Grecia? E vina mea că viața se scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înceapă chiar de mâine. Sau mai curând de azi: era trecut deja de miezul nopții. Pentru o clipă se gândi să se Întindă În patul tatălui său și să se culce așa, Îmbrăcat. Însă apoi hotărî că era păcat să irosească noaptea asta atât de specială. Trebuia să exploreze locuința. Să-i descopere secretele. Să-și Însușească primele noțiuni orientative ale Împărăției sale. Se Învârti prin camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău, un șarlatan. Îmi irosise o lună din viață întrebându-mă despre lucruri care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut să vorbesc din nou. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cumpere. Era o campanie. L-am ridicat. Titlul articolului din stânga îmi atrase atenția. ROLUL LUI GUSTI HUBER ÎN JURNALUL ANNEI FRANK Eram mirat. Madeleine nu mai adusese vorba despre piesă din seara când țipasem la ea și la fete pentru că iroseau mâncarea. Faptul că amintea de asta acum demonstra cât de iritată era. Nu voia să mă supere, dar nici nu putea să închidă ochii în fața nedreptății, oricare ar fi fost ea în cazul acesta. —„Acest document, sub forma unei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a ucide un om; cel ce omoară un om ucide o ființă rațională, dar cel ce distruge o carte bună ucide rațiunea însăși.” John Milton 392. „Viața fiind extrem de scurtă, iar clipele sale de liniște puține, nu ar trebui să irosim nici una citind cărți proaste.” John Rușkin 393. „Plăcut e să-ți vezi numele pe carte tipărit. Cartea rămâne carte chiar de nimic n-ai zămislit.” George Gordon Byron 394. „Există cărți ale căror cotoare și coperte sunt, pe departe, cele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
către râu. Irene nu mai era interesată de celebritate, în schimb căpătase obiceiuri și mai rele. Acum devenise mofturoasă când venea vorba de priveliștea de la fereastra ei sau de persoanele care-i țineau companie. Devenise prea bătrână ca să-și mai irosească timpul cu oameni pe care nu-i plăcea. Tot timpul tânjea după pericole, după orice ocazie de a descoperi ce-ar fi putut să piardă, de a-și da seama cât de multe pierduse deja. Terrierul ăla chiar că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a prelins până a ajuns lângă Jina. Tu și Zach n-ați fost proști, i-a spus Alice. Poate că n-ați luat în calcul cele mai groaznice scenarii, dar, dacă te gândești mai bine, asta e minunat. N-ați irosit nici o secundă din timpul pe care l-ați avut împreună. Asta n-am scris în carte. Îmi pare rău, Jina. Nimeni nu s-a clintit din loc. Apoi Jina a întins un braț și-a luat-o pe Alice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dragostea și viața ating punctul culminant tocmai atunci când nu au nici o logică. Ea însăși era cel mai bun exemplu. Miercuri trebuia să-și plătească rata la mașină și mai avea și un abonament la sala de gimnastică, abonament care se irosea. Cine zicea că lucrurile astea contează ? Cine stabilea regulile astea ? Oare exista cineva care se aștepta realemente ca ea să-l părăsească pe bărbatul care o trezise la viață, care se pricepea la salvatul lucrurilor mai bine decât își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Se gândea că acum baba o va înlocui și Lina va fi informată. "N-am să viu mult timp pe la Lina." . . . Trecu apoi la alte gânduri ale ei, ca și cum interesul pentru acele fapte i se topise și teama i se irosise. XV Pe când la Drăgănești dura repaosul, melodios, toate furiile dezlănțuite bântuiau casa Rim. Baba, care nu murise subt spaima blestemului căzut acolo, spusese Linei ceea ce știa și așa cum știa ea să spună. întîia grijă a Linei fusese: ce-o să zică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându-se, inspirat, omenirii. Făcând semne În limbajul universal al pigmenților Încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai rămân decât foarte puține momente-cheie în care să-ți faci promisiuni capitale, cum ar fi: la 40 de ani. Acum ai o problemă. Pentru că e o vârstă rotundă, aici trebuie să-ți promiți ceva tare, nu poți s-o irosești cu orice: de la 40 de ani mă schimb definitiv sau nu mai mint, sau nu mai fur. sau orice lucru de care ar trebui să te ții cât de cât, pentru că, după asta, o dată cu jumătatea vieții, nu mai ai nici un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai tare din cauza faptului că ești conștient de ce urmează, îți dai seama cte cât timp în care nu poți să te miști decât într-un spațiu restrâns va să vină, ai energie de consumat și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și de indiscreția notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte, silabe, sunete și nu am vrea, nici tu și nici eu, să le irosesc într-un monolog. Îmi e... greu. Și nu știu foarte bine cu ce să încep, așa că o să încep cu ce îmi amintesc. Am să uit multe lucruri pe drum și am să mă întorc la ele, așa cum îmi vin. O să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa, dedicându-și întreaga pricepere și agerime a minții pentru bunăstarea celor ce muncesc în fabrici și pe ogoarele patriei, tovarășul a recomandat concentratele Curd 1 și Curd 2 pe bază de cetină de brad, care până mai ieri se irosea prin păduri, și găinaț, care se utiliza numai ca îngrășământ natural. Fără îndoială că aceste descoperiri epocale vor apropia cu mult victoria deplină a socialismului în satele noastre. Calde mulțumiri, tovarășe Silviu! În consecință, v-aș ruga să ne împuterniciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Chiar de la bun început, Vasile Chelu s-a convins de cele auzite în sat cum că nemții sunt oameni de cuvânt care își respectă până la punct și virgulă obligațiile contractuale. Așa că oamenii s-au pus serios pe treabă, fără să irosească din timpul prețios pentru te miri ce motive de natură organizatorico-administrativă cum s-a întâmplat cu cei plecați în Spania acum doi ani, care au fost nevoiți să-și schimbe locația de mai multe ori și tot ei să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Îngroziți de ceea ce s-ar putea Întîmpla? Oare În această stare, nu uităm practic de problemele care ne frămîntă, deoarece sîntem convinși că problema se va rezolva, cu ajutorul pe care ne bazăm? Eliberîndu-ne de aceste frămîntări, acea energie care se irosea din cauza stresului care ne epuiza resursele, corpul nostru o poate folosi pentru a rezolva dezechilibrele care au apărut din cauza acelei situații grave care ne amenința și sănătatea organismului. Nu ți se pare că ar fi o explicație logică pentru ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
De loc în dragoste și nici măcar în suferință. Căci, oricît tărăboi am făcut despre mine, multă bucurie și sîngerare au trecut pe alături, iar mie nici că mi-a păsat. Inutil, dar, mă întreb cum de-am putut să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aiurea. Un al treilea infirmier apare cu o mașinărie infernală. Cadavrul e întors cu fața în sus și asist la o tentativă de resuscitare. Mă uit la ei cu milă. Prin mintea mea trece un gând stupid. Ia uite cum irosesc ăștia curentul electric. Infirmierii se mai agită un timp. Apoi renunță. O targă își face apariția. Și doi brancardieri. Trupul lui Cavanosa e urcat pe targă. Apoi toți ies din baie și pleacă. E liniște. Mai stau puțin. Sunt destul de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E vorba de tatăl meu, Carol. Locuiește aici cu mine. Nu e nici prea în vârstă și nici prea bolnav. I-a intrat însă în cap că viața lui s-a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
n orice caz, uite un alt subiect de carte pe care-l poți specula: Memoriile unui elefant. ̨ mpreună cu cele ale unui comisionar și cu cele ale unui sinucigaș, poți să scoți o trilogie. Zău, nu știu de ce îți irosești timpul tău prețios cu mine, când ai atâtea de comunicat omenirii... * Nu schimbară nici un cuvânt câteva zile în șir. Se mișcau lent, în tăcere, prin pâcla groasă a gândurilor nerostite. Dar Dumnezeu?! bâigui încet Filip într-o seară. Ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]