2,415 matches
-
respectivă religie. Arabă clasică e folosită în islamism, avestica în mazdeism/ zoroastrism (religie iraniană a cărei carte sacra e numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica biblică și iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament e redactat în ebraică și arameica, iar Noul Testament în greacă koine. Creștinismul este religia care folosește cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Indiană University Press, Bloomington, 1963. Grigore, George; Dobrișan, Nicolae, Dicționar arab-român, Editura Teora, București, 1998. Grigore, George, L'arabe parlé à Mardin. Monographie d'un parler arabe "périphérique", Editura Universității, București, 2007. Gross, Benjamin, Aventură limbajului. Legămîntul rostirii în gîndirea iudaica, traducere de Horia Arama, Editura Hasefer, București, 2007. Haelewyck, Jean-Claude, Grammaire comparée des langues sémitiques. Éléments de phonétique, de morphologie et de syntaxe, Safran, Bruxelles, 2006 Heine, Bernd; Nurse, Derek (editori), African languages. An introduction, Cambridge University Press, Cambridge, 2000
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
oficială și scrisă din Orientul Apropiat. Din sec. VII înlocuită de greacă, în urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, si apoi de arabă. Cele mai vechi texte din sec. IX i.C., texte pe papirus (sec. V i.C., Assuan). Legea iudaica, Talmudul, o parte din cărțile Bibliei (Ezdra, Daniel). A fost limba vorbită de Isus. Aramaic < Aram, fiul lui Sem (> semitic), el însuși fiu al lui Noe. Celălalt fiu al lui Noe se numea Ham (> hamitic). Trei perioade în istoria limbii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mitică a vieții sale, cea pe care megastarul american a ilustrat-o în cele mai spectaculoase versiuni kitsch cu putință. Cel de-al doilea exemplu este cel al reginei muzicii pop: Madonna. Absolutul ei de astăzi este Kabbala. Însă misticismul iudaic în versiunea specială a divei nu convinge. Nu generează fenomene sociale. Nu produce convertiri în masă. De văzut însă în ce măsură sensurile (subtile?) ale Kabbalei se regăsesc în muzica Madonnei și în stilul ei de viață. În concluzie, cultura pop este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
loc al apariției mariale este, din puncul meu de vedere, o tristă și neinspirată strategie de marketing. Nu cred că este un act de profundă reverență față de mama ei care a dorit să facă un pelerinaj la Lourdes... Asumarea spiritualității iudaice de către Madonna este una voit conjuncturală și superficială. Ea presupune tatuarea pe brațul drept a cuvântului LAV (Lamed Alef Vav), unul din numele lui Dumnezeu din Kabbalah. Madonna sparge canoanele clasice ale iudaismului, afiliindu-se unei organizații cabalistice americane care
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
din Kabbalah. Madonna sparge canoanele clasice ale iudaismului, afiliindu-se unei organizații cabalistice americane care acceptă și prezența femeilor. Am discutat cu profesorul Moshe Idel de mai multe ori despre pasiunea Madonnei pentru Kabbalah. De fiecare dată expertul în mistica iudaică surâdea trist și ironic. Ca majoritatea specialiștilor, Idel disprețuiește vulgarizarea unei subtile învățături de către magastarurile americane. Acestora le lipsește ceva esențial: înțelepciunea. Vorba primului-rabin al României, Shlomo Sorin Rosen: "Din nefericire pentru aceste vedete, cred că relația este inversă nu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sau recoltă; de fapt, puterile pe care descîntătorii și vrăjitorii le dețin de la Satana sînt bivalente: ei pot face și desface vrăji. Dijmă. A zecea parte din recolte și din veniturile vărsate pentru întreținerea clerului. Este un obicei de origine iudaică preluat din Biserica primitivă și repus în practică de Carolingieni în secolul al VIII-lea. Sub Vechiul Regim, dijma era adesea mai mică decît a zecea parte. Dioceză. În Antichitatea tîrzie, grup de provincii plasate sub autoritatea unui vicar. În
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
făcut lumea lucrînd ofensiv, către și într-un domeniu din afara lui. în calitate de creator, Dumnezeu este, pentru această linie de gîndire, atotputere, plenitudine de realitate care se autolimitează. El însuși se retrage pentru a face loc creației sale. Prezentă în mistica iudaică din secolul al XVI-lea, dar și în alte tradiții, această concepție consideră că prima mișcare divină ce conduce la creație constă în concentrarea lui Dumnezeu, în contracția sa, care lasă astfel un spațiu pentru desfășurarea lumii, un teritoriu unde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
transcendere a timpului și a istoriei prin parcurgerea și actualizarea completă a posibilităților lor. Pe aceasta, Blumenberg o numește chiar temporală, pentru că ea apare ca funcție de timp, reprezintă capetele timpului : origine și eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stabilește organizarea țării, a comunității și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît de acută în tradiția iudaică, pune în fața conștiinței credincioase enigmatica retragere a lui Dumnezeu din istoria exterioară, chipul lui slab ori distant în raport cu această istorie. Odată cu dărîmarea celui de-al doilea Templu și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem totuși că genialitatea ar fi un efect al stărilor patologice precum perla e un produs al stridiei bolnave. În cazul acesta, ne întâlnim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt acelea care apoteozează voluptatea ca scop în sine și în care autorul însuși își asumă orgoliul cinic al păcatului. Romanele lui Andre Gide și Marcel Proust, contrafacerile lor în literatura noastră, nudurile obscene din plastică și aproape toată arta iudaică fac parte din această categorie diabolică a perversității artistice. Obiectul unei asemenea arte nu e omul spiritual, ci omul de la brâu în jos, omul „cu cele de sub pântece” ca să ne slujim de o expresie plastică din Filocalie. Dacă m-ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poem nu poate fi decât un alt poem"149. În opinia criticului american, modalitățile prin care poeții reușesc să-și afirme propria individualitate în raport cu "anxietatea influenței" acoperă șase "raporturi revizioniste", pe care Bloom le denumește cu termeni împrumutați din Antichitatea iudaică, greacă și latină: clinamen, tessera, kenosis, demonizarea, askesis și apophrades 150. Cele șase "raporturi" indică o mișcare progresivă ale cărei extreme sunt clinamen - o simplă "corectare" a precursorului - și apophrades, care ne lasă impresia, "printr-un straniu efect, nu că
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a câștigat celebritatea mondială mai ales datorită basmelor scrise de Giambattista Basile, Charles Perrault, respectiv Jacob și Wilhelm Grimm, versiuni folclorice și culte ale acestei povești se întâlnesc încă din Antichitate, atât în spațiul cultural greco-roman, cât și în cel iudaic (v. Graham Anderson, Fairytale in the Ancient World, Routledge, Londra/New York, 2000, pp. 24-42). 422 În ultimă instanță, o atare "disonanță" rămâne o proprietate constitutivă a dialogului in general. V. în acest sens considerațiile edificatoare ale Elenei Dragoș: "dialogul se
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de Renaștere. 1.4.2. Viziunea asupra existenței. Cearta universaliilor Dincolo de perspectivele teologice specifice imaginarului perioadei medievale se dezvoltă și o nouă imagine despre univers. Originea acesteia este filosofia greacă ce se inserează printre concepțiile teologice specifice creștinismului. Preluând tradiția iudaică s-a construit următoarea ierarhie a existenței: în primul rând Dumnezeu Tatăl care este creatorul universului, iar prin tradiția apostolică la acestea se mai adaugă Sfântului Duh și Fiul (Logos) ca fiind consubstanțiali cu Tatăl și parte integrantă a Dumnezeirii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
el o referință reală și directă a celui simbolizat: "cu asemănarea se cheamă cel asemenea". Astfel, asemănarea este și mai pregnantă, "simbolul cuprinzând în sărbătorirea lui însăși săvârșirea reală a semnificației". Mircea Vulcănescu demonstrează că sărbătorirea înainte sau odată cu Paștele iudaic semnifică a "nesocoti raportul real al celor două Testamente și a rupe cu Marcion legătura dintre ele"14. Plecând de la rătăcirea sinodală, care duce implicit la un lanț întreg de consecințe grave: schismă necanonicitate împotrivirea față de Predanie neadevăr, Vulcănescu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din rândul celor dreptcredincioase? Reluând argumentele privitoare la campania pascală, Nae Ionescu subliniază că cele două exigențe formulate în ziarul Cuvântul: "necesitatea de a serba Paștile o dată cu toți creștinii (postulatul ecumenicității), precum și "necesitatea de a serba Paștile creștin după Pesahul iudaic (postulatul solidarității absolute a Testamentului Nou cu cel Vechi)" aparțin Predaniei, nerespectarea lor ducând la schismă, în cazul primului postulat și la erezie, în cazul celui de-al doilea postulat 15. Prin nesocotirea postulatului ecumenicității, se cade în schismă prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
disoluția realului 14. Teologia creștină a făcut posibilă o bogată ontologie a imaginii în jurul problemei centrale a Întrupării. Este important de a înțelege modul prin care ființa lui Dumnezeu devine imagine, adică ia forma corporalității în lume. Creștinismul valorizează moștenirea iudaică, interpretând creația lumii ca opera personală a lui Dumnezeu. Din perspectiva neotestamentară, Hristos este imaginea/icoana lui Dumnezeu, omul fiind invitat să îmbrace această icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale decât cea a Euharistiei. Icoana christică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vreo reparație legată de persoana lor. A doua notă: Walter Benjamin, Jacques Derrida și chestiunea justiției între generații Dacă în cultura noastră tradițională, legătura dintre dreptate și ordine are în vedere relația dintre cei morți și cei vii, în gândirea iudaică ea îi cuprinde și pe cei care vor veni dinspre viitor. "Tipul de fericire care ar putea să ne trezească invidia privește aerul pe care l-am respirat, oamenii cu care am fi putut sta de vorbă". Dacă am fi
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Euharistia creștină s-a dezvoltat din ritul ospățului iudaic comunitar festiv săvârșit de sabat sau de sărbători. Folosindu-se de ritualul iudaic, Mântuitorul a instituit Jertfa Legii celei Noi, Împlinită apoi prin moartea, Învierea și Înălțarea Sa. Astfel, Mântuitorul a investit ritualul cu valențe noi, prin aceasta Întregul canon
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Euharistia creștină s-a dezvoltat din ritul ospățului iudaic comunitar festiv săvârșit de sabat sau de sărbători. Folosindu-se de ritualul iudaic, Mântuitorul a instituit Jertfa Legii celei Noi, Împlinită apoi prin moartea, Învierea și Înălțarea Sa. Astfel, Mântuitorul a investit ritualul cu valențe noi, prin aceasta Întregul canon euharistic devenind expresia integrală a unei conștiințe ecleziale vii, În care cultul legii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
lume. Birkhat hamazon, „formă” a anaforalei liturgice de astăzi După A. Baumstark, Liturghia este un dat Într-o anume formă, experiat În valorile lui esențiale, dar este și rezultatul unei deveniri. În stabilirea originii anaforalei euharistice trebuie pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care s-a dezvoltat mai târziu canonul euharistic. Elementul generator care a stat la baza cultului iudaic și care, implicit, a influențat și formarea cultului creștin a fost binecuvântarea iudaică. Binecuvântările iudaice se pot Împărți
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
valorile lui esențiale, dar este și rezultatul unei deveniri. În stabilirea originii anaforalei euharistice trebuie pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care s-a dezvoltat mai târziu canonul euharistic. Elementul generator care a stat la baza cultului iudaic și care, implicit, a influențat și formarea cultului creștin a fost binecuvântarea iudaică. Binecuvântările iudaice se pot Împărți În două categorii: - binecuvântări scurte care Însoțesc fiecare act al iudeului de la trezire până la somnul de seară, marcând bucuria sau Împlinirea unui
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
euharistice trebuie pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care s-a dezvoltat mai târziu canonul euharistic. Elementul generator care a stat la baza cultului iudaic și care, implicit, a influențat și formarea cultului creștin a fost binecuvântarea iudaică. Binecuvântările iudaice se pot Împărți În două categorii: - binecuvântări scurte care Însoțesc fiecare act al iudeului de la trezire până la somnul de seară, marcând bucuria sau Împlinirea unui act cultic sau privat; - binecuvântări lungi, destinate serviciului sinagogal sau rugăciunii de mulțumire
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care s-a dezvoltat mai târziu canonul euharistic. Elementul generator care a stat la baza cultului iudaic și care, implicit, a influențat și formarea cultului creștin a fost binecuvântarea iudaică. Binecuvântările iudaice se pot Împărți În două categorii: - binecuvântări scurte care Însoțesc fiecare act al iudeului de la trezire până la somnul de seară, marcând bucuria sau Împlinirea unui act cultic sau privat; - binecuvântări lungi, destinate serviciului sinagogal sau rugăciunii de mulțumire de după masă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]