2,324 matches
-
a unei proclamații revoluționare: El este adevăratul Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Domn peste neamuri, chemat să denunțe idolatria religioasă a vechiului Israel, dar și neștiința neamurilor afectate de nevroza colectivă a autoîndumnezeirii. „Împărăția lui Dumnezeu” nu putea fi, în mintea iudeilor și a romanilor, decât o noțiune politică, iar moartea și învierea lui Iisus reprezintă evenimentul fondator al unei comunități care, în persoana Sfântului Pavel, de pildă, își revendică dreptul la existență publică. Chemați să recunoască divinitatea împăraților romani, creștinii se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cadre care formează natura umană. Jung se revendică de la iluștrii precursori care i-au lăsat o moștenire culturală considerabilă, precursori care sunt grupați În două clase ce formează tot atâtea linii de evoluție-linia filosofico religioasă cu reprezentanții: Philo Judens (Filon Iudeul) pentru care arhetipul este imaginea lui Dumnezeu În om; Dionisie Areopagitul și Sf. Augustin; Platon cu teoria ideilor; Kant cu teoria formelor a priori, marele precursor modern; Jung cu teoria arhetipurilor ca forme ale imaginarului; linia științifică având ca reprezentanți
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
este sfântă, și ramurile sunt”. footnote>, nu trebuie să înțeleagă cineva că pruncii părinților creștini ar fi sfinți. „Pârga” și „rădăcina”, la care se referă Sfântul Apostol Pavel, nu semnifică pe părinții creștini, ci pe patriarhii Vechiului Testament, pe strămoșii iudeilor, cu care iudeii se mândreau, susținând că, dacă aceia au fost drepți, atunci și ei, ca urmași ai lor, sunt așijderea. Noi mărturisim învățătura dreptei credințe, potrivit căreia e necesar să botezăm copiii, ca ei să se sfințească și să
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ramurile sunt”. footnote>, nu trebuie să înțeleagă cineva că pruncii părinților creștini ar fi sfinți. „Pârga” și „rădăcina”, la care se referă Sfântul Apostol Pavel, nu semnifică pe părinții creștini, ci pe patriarhii Vechiului Testament, pe strămoșii iudeilor, cu care iudeii se mândreau, susținând că, dacă aceia au fost drepți, atunci și ei, ca urmași ai lor, sunt așijderea. Noi mărturisim învățătura dreptei credințe, potrivit căreia e necesar să botezăm copiii, ca ei să se sfințească și să se îndrepte în numele
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
58). În Noul Testament nu mai întâlnim coerciția și limita de a administra Botezul numai în a opta zi de la naștere și doar pruncilor de parte bărbătească, ca în cazul circumciziunii, ci aceste constrângeri sunt depășite, căci acum „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). footnote>. Textul de la Col. 2, 11 începe cu spiritualizarea circumciziei ca mod
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
footnote Eminent cunoscător al teologiei și practicilor rabinice, Profesorul J. Jeremias, încă în anul 1938, a tipărit o lucrare intitulată: Hat die Urkirche die Kindertaufe geübt?, în care aduce probe documentare care arată că spre sfârșitul veacului I a. Chr., iudeii au ajuns la ideea că păgânii sunt „prihăniți” nu numai din punct de vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
care spăla prihana personală a fiecăruia dintre ei. Acest „botez al prozeliților” a fost instituit și practicat pe temeiul unor dispoziții destul de cuprinzătoare ale Legii mozaice, ca cea din Numeri 15, 14-16 (care prevăd că străinul de neamul și religia iudeilor, de va trăi între iudei să aibă aceeași lege ca și iudeii, în toate ale lui). Ori, iudeii, la Sinai, înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
fiecăruia dintre ei. Acest „botez al prozeliților” a fost instituit și practicat pe temeiul unor dispoziții destul de cuprinzătoare ale Legii mozaice, ca cea din Numeri 15, 14-16 (care prevăd că străinul de neamul și religia iudeilor, de va trăi între iudei să aibă aceeași lege ca și iudeii, în toate ale lui). Ori, iudeii, la Sinai, înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui act de „botezare”. Motivarea biblică
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a fost instituit și practicat pe temeiul unor dispoziții destul de cuprinzătoare ale Legii mozaice, ca cea din Numeri 15, 14-16 (care prevăd că străinul de neamul și religia iudeilor, de va trăi între iudei să aibă aceeași lege ca și iudeii, în toate ale lui). Ori, iudeii, la Sinai, înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui act de „botezare”. Motivarea biblică a acestei botezări pare cam forțată. Fapt
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
temeiul unor dispoziții destul de cuprinzătoare ale Legii mozaice, ca cea din Numeri 15, 14-16 (care prevăd că străinul de neamul și religia iudeilor, de va trăi între iudei să aibă aceeași lege ca și iudeii, în toate ale lui). Ori, iudeii, la Sinai, înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui act de „botezare”. Motivarea biblică a acestei botezări pare cam forțată. Fapt este că ea se practica la
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
la Sinai, înainte de încheierea legământului cu Dumnezeu, au fost stropiți cu sânge, ritual care presupune că în prealabil s-au supus unui act de „botezare”. Motivarea biblică a acestei botezări pare cam forțată. Fapt este că ea se practica la iudei, înainte de ivirea creștinismului. Cert este, apoi, că Sfântul Apostol Pavel are cunoștință de ea (vezi mai ales I Cor. 10, 1-2). În veacul I a. Chr., botezarea prozeliților căpătase caracterul unui act de sine stătător, alături de circumciziune. Câtă vreme și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
excepție, cum, de pildă, cu ocazia săturării minunate a mulțimilor în pustie, se spune anume că cei ce au mâncat erau cinci mii, „afară de femei și copii” (Mt. 14, 21; 15, 38). Lucrul acesta „nu trebuie să ne mire, căci iudeii care veneau la Ierusalim să prăznuiască Paștile sau Rusaliile veneau cu întreaga lor familie, așa cum și părinții Mântuitorului mergând cu un astfel de prilej în Sfânta Cetate L-au luat cu dânșii (cf. Luca, 2, 43). Se știe în plus
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în prealabil, să fie catehizați și apoi botezați. Și așa s-a procedat și mai pe urmă când s-a pus problema primirii acestora în Biserică, cum am mai precizat deja. Apostolii nu puteau începe misiunea lor cu botezarea copiilor iudeilor sau păgânilor. Trebuiau botezați părinții și apoi copiii acestora. Era lipsit de sens să se procedeze invers. Cuvintele de îndemn ale Mântuitorului din textul ce face referire la trimiterea Apostolilor la propovăduire: „învățați” și „botezându-i” exprimă acțiuni simultane pe
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească! (Sf. Mucenic Saturus către ucenicul său, Pudens, în Actele martirice) După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
monahii, este o dovadă în plus a dezvoltării cultului marial în epocă. Povestirea abundă în detalii biblice și liturgice, denotând o educație îngrijită a naratoarei, dar și sensibilitate: într-un oraș al cărui nume nu este precizat, din Asia Mică, iudeii plătesc un conațional să ucidă un băiat de șapte ani care a învățat să cânte un cântec în cinstea Fecioarei, Alma Redemptoris Mater, și pe care îl intona în drumul spre sau de la școală, traseu care trecea prin ghetoul evreiesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
monahii, este o dovadă în plus a dezvoltării cultului marial în epocă. Povestirea abundă în detalii biblice și liturgice, denotând o educație îngrijită a naratoarei, dar și sensibilitate: într-un oraș al cărui nume nu este precizat, din Asia Mică, iudeii plătesc un conațional să ucidă un băiat de șapte ani care a învățat să cânte un cântec în cinstea Fecioarei, Alma Redemptoris Mater, și pe care îl intona în drumul spre sau de la școală, traseu care trecea prin ghetoul evreiesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și devenea tăria lor, așa va face tuturor celor bolnavi care-I cer stăruitor ajutorul. Atitudinea neînfricată a martirilor în fața morții După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
exilul babilonean din secolul VI a.Chr. și în emigrarea ulterioară cauzată de existența unor motive spontane (interese economice) ori forțate (diferite războaie care măcinau Palestina); rămâne atașată Palestinei și Ierusalimului, pământului și orașului sfânt. La începutul perioadei creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în epoca elenistică și romană, iudaismul a reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor de limbă greacă, cetățean roman prin naștere, fariseu prin educație, iudeu prin religie etc. Opera de evanghelizare a fost îndeplinită, în cea mai mare parte, de către creștini obscuri, modești, de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâne reprezentative despre creștinism contribuie la evaluarea pertinentă a problematicii. 4.1. Creștinii și evreii acuzați de «agitație» la Suetonius Este prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.Chr.) amintește grupul iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.Chr.) amintește grupul iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic iudaic la Roma, numită de Suetonius agitație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic iudaic la Roma, numită de Suetonius agitație. Necunoscând și nedescriind profunzimea religioasă a iudeilor sau a creștinilor, autorul constată pur și simplu tulburarea ivită între dânșii și provocarea unei reacției decisive a autorității imperiale. Expresia autorului despre evrei care se agitau, nu se referă la un mod generic de a vorbi. Conceptul de tumultus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând orientarea filozofică a lui Celsus (mort în 178 p.Chr.), autorul ia în considerație concepția tradițională a legii religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața sa ni se istorisește un detaliu unic despre numirea funcționarilor de stat: contrar uzanțelor de atunci, împăratul a făcut publice numele candidaților, motivând prin aceasta că nu era potrivit ca acest fel de a proceda al creștinilor și al iudeilor, pentru candidații lor la preoție, să nu fie aplicat și în cazul numirii de retori pentru provincii. Aici este prezentată ca normă a politicii personale o procedură care, în cadrul comunităților creștine, puțin câte puțin cădea în discreditare spre sfârșitul secolului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]