2,793 matches
-
de la Tărtăria erau cu 2000 de ani mai vechi decât cele sumeriene, ipoteză preluată și dezvoltată de cercetători de renume precum Marija Gimbutas de la Universitatea Harvard și U.CLA Milton McChesney Winn, de la UCLA S.U.A., de arheologul german de origine iugoslavă Vladimir Milojici (1918-1978). Este interesant că nu cercetători români, ci arheologul rus Boris Perlov și sumerologul rus A.G. Ilifisin au descifrat și tradus textele de pe tăblițele de la Tărtăria, care deși au lucrat separat, au concluzionat că este o scriere circulară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
2092953 106/name/ Lucrare.doc. Accesat: 12 august 2010. 706 În baza aranjamentelor NATO-UE "Berlin-Plus" încheiate în martie 2003, NATO a furnizat mijloace și capabilități necesare pentru sprijinul operațiilor conduse de UE; este vorba de Operația Concordia din fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (martie-decembrie 2003) și Operația Althea din Bosnia-Herțegovina (începând din decembrie 2004); de asemenea, NATO și UE și-au coordonat eforturile în sprijinul Uniunii Africane în Darfur, UNMIK în Kosovo și UNAMA în Afganistan; pentru mai multe detalii a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cât și pentru viitorul mișcării comuniste internaționale. în cazul partidelor din Polonia, Ungaria sau Italia, destalinizarea a devenit prilejul cel mai favorabil pentru adoptarea unor reforme care au depășit curând, prin liberalismul lor, intențiile lui Hrușciov. De asemenea, pentru comuniștii iugoslavi Congresul al XX-lea a însemnat o confirmare neașteptat de puternică a trend-ului pozitiv al relațiilor sovieto-iugoslave. Relația Moscova - Belgrad constituia pentru mulți observatori un adevărat barometru al dependenței statelor comuniste est-europene de URSS. în funcție de „răcirea” sau “încălzirea” relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al relațiilor sovieto-iugoslave. Relația Moscova - Belgrad constituia pentru mulți observatori un adevărat barometru al dependenței statelor comuniste est-europene de URSS. în funcție de „răcirea” sau “încălzirea” relațiilor sovieto-iugoslave, creștea sau cobora și libertatea de mișcare a partidelor „frățești”. în acest sens, ambasadorul iugoslav la Moscova, Veljko Mićunović, menționa că vizita lui Tito în capitala sovietică din iunie 1956 oferea „României și celorlalte state ale «lagărului» o marjă de manevră mai mare în lupta pentru independență și egalitate în relațiile cu Uniunea Sovietică”. De
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
discuțiile cu membrii anturajului lui Tito vedeau în proiectul româno-iugoslav de realizare a unei hidrocentrale la Porțile de Fier un promițător „semn al apariției unei politici independente a României față de Uniunea Sovietică”. Raportul britanic avertiza însă în încheiere că „guvernul iugoslav poate spera că prin atragerea României mai aproape de sine în domeniul economic va spori șansele de a o desprinde de blocul estic, dar sovieticii trebuie să fie siguri de controlul lor asupra politicii românești și la fel de bine să creadă că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dușmanilor cauzei socialiste de a specula greșelile dezvăluite la Congresul al XX-lea și criticarea împărțirii artificiale a partidelor comuniste și muncitorești în staliniste și nestaliniste. Raportul menționa că în Pravda au fost combătute articolele cu tendințe revizioniste din presa iugoslavă și poloneză și s-a evidențiat unitatea indestructibilă a lagărului socialist, întrajutorarea crescândă între țările lagărului, bazată pe principiul internaționalismului proletar, pe respect reciproc și neamestec în treburile interne. în privința relațiilor sovieto-chineze, în raport se arăta că „s-a subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
două mari puteri este continuu subliniată în presa și publicațiile sovietice”. Raportul sesiza atât răceala intervenită în relațiile sovieto-iugoslave după zdrobirea revoluției ungare, cât și faptul că, în paralel cu demascarea publică a „atitudinii nejuste, dăunătoare, a unor cercuri conducătoare iugoslave”, se făceau eforturi de apropiere între cele două state, Hrușciov și Bulganin având lungi discuții cu ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale. Ei nu erau de acord cu doctrina împărțirii lumii în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
zdrobirea revoluției ungare, cât și faptul că, în paralel cu demascarea publică a „atitudinii nejuste, dăunătoare, a unor cercuri conducătoare iugoslave”, se făceau eforturi de apropiere între cele două state, Hrușciov și Bulganin având lungi discuții cu ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale. Ei nu erau de acord cu doctrina împărțirii lumii în două lagăre, refuzând să recunoască necesitatea pentru statele socialiste de a se grupa într-un bloc politico-militar. Această viziune era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
întâlniri atât cu reprezentanți ai grupării Nagy, cât și cu ai lui Kádár, strângând informații prețioase cu care s-au întors la București. în ceea ce privește oferta de azil cu destinația România pentru soluționarea crizei provocate prin refugierea lui Nagy la Ambasada iugoslavă din Budapesta, aceasta pare o inițiativă pur sovietică, dar aici meritul Bucureștiului este că a știut să se facă util. Potrivit cercetătorului rus Aleksandr Stykalin, argumentul care a cântărit decisiv în alegerea variantei românești de către Moscova l-a constituit faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de sovietici, cu care în acele zile se menținea un contact strâns. Totuși, liderii PMR s-au răzgândit și au decis că era mai bine să trimită o delegație formată din Bodnăraș și Borilă, pentru o discuție lămuritoare cu partea iugoslavă. Dej a spus în ședința Biroului Politic din 1 decembrie 1956 că sovieticii au fost informați de această întâlnire, răspunzând însă sceptic „ni s-a adus la cunoștință târziu”, delegația română plecând deja spre Belgrad. Această grabă devine explicabilă în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în consecință. O asemenea diferență între declarații și acțiunile concrete se constată în raporturile cu Belgradul. în intervenția de la Plenara din iunie 1957, Gheorghiu-Dej s-a situat de partea Moscovei în disputa ideologică sovieto-iugoslavă, începută la sfârșitul lui 1956. Formule iugoslave precum „degenerarea sistemului sovietic” sau „birocratizarea” conducerii PCUS au fost catalogate de către Dej ca „afirmații calomnioase”. Ceea ce frapează este intensitatea atacului lui Dej la adresa iugoslavilor, tocmai într-un moment în care tensiunile dintre Belgrad și Moscova intraseră pe o pantă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
evidență printr-o atitudine destul de puțin „gălăgioasă”, mai ales în comparație cu celelalte partide ale blocului comunist (cu excepția Poloniei), iar acest lucru nu scăpase neremarcat. în raportul ambasadei RPR la Moscova pe trimestrul I al anului 1957 era semnalat faptul că „diplomații iugoslavi, în frunte cu ambasadorul, aproape că nu pierd ocazia de a ne arăta atenția lor. Acest lucru este observat și de diplomații prieteni, care deseori se interesează asupra stadiului relațiilor noastre cu iugoslavii. De fapt, față de această chestiune și tovarășii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Hrușciov”. La 13 mai, însărcinatul cu afaceri a.i. al României la Moscova, M.T. Vlad, s-a întâlnit cu un diplomat sovietic, Dedușkin, care, aducând vorba despre relațiile dintre Iugoslavia și România, a remarcat că în ultima vreme în partea iugoslavă a început să se vorbească despre „drumul românesc în construirea socialismului” și a făcut trimitere „la o perioadă” când presa din RPR „nu a luat o atitudine promptă” - ca și celelalte țări frățești - față de afirmațiile conducerii iugoslave. în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vreme în partea iugoslavă a început să se vorbească despre „drumul românesc în construirea socialismului” și a făcut trimitere „la o perioadă” când presa din RPR „nu a luat o atitudine promptă” - ca și celelalte țări frățești - față de afirmațiile conducerii iugoslave. în aceste condiții probabil că Gheorghiu-Dej a considerat că este necesară o luare de poziție neechivocă, într-un cadru mai larg, pentru a înlătura posibilele suspiciuni ale Moscovei. El a arătat în discursul său de la Plenara din iunie-iulie 1957 că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
citit în întregime la Radio Moscova la 6 martie, era intitulat Unitatea lagărului socialist, o condiție a construcției socialiste și venea ca o ripostă la o serie de afirmații cuprinse în discursul ținut în fața Scupcinei Populare de către ministrul de Externe iugoslav, Kocea Popovici. Erau combătute, printre altele, viziunea iugoslavă asupra evenimentelor din Ungaria, ideea divizării liderilor de partid în „staliniști” și „nestaliniști” (considerată o formă de amestec în treburile interne), identificarea lagărului socialist cu un bloc militaro-politic, reducând relațiile dintre statele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
martie, era intitulat Unitatea lagărului socialist, o condiție a construcției socialiste și venea ca o ripostă la o serie de afirmații cuprinse în discursul ținut în fața Scupcinei Populare de către ministrul de Externe iugoslav, Kocea Popovici. Erau combătute, printre altele, viziunea iugoslavă asupra evenimentelor din Ungaria, ideea divizării liderilor de partid în „staliniști” și „nestaliniști” (considerată o formă de amestec în treburile interne), identificarea lagărului socialist cu un bloc militaro-politic, reducând relațiile dintre statele socialiste „la simple reguli ale coexistenței pașnice” și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagărului socialist în frunte cu URSS, necesitatea și rolul acestuia. Potrivit cercetătorului britanic Maurice Pearton, iugoslavii au reacționat cu înțelegere la aceste luări de poziție, considerate „retorice”, din care lipseau atacurile personale la adresa liderilor UCI, spre deosebire de cazul altor partide. Ambasadorul iugoslav la Moscova, Mićunović, arăta în acest sens că sovieticilor le este mult mai greu să atragă România în campania antiiugoslavă decât Bulgaria, Ungaria sau Albania: “în România există o convingere larg împărtășită, că pe măsură ce ar critica tot mai mult independența
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Moscova, Mićunović, arăta în acest sens că sovieticilor le este mult mai greu să atragă România în campania antiiugoslavă decât Bulgaria, Ungaria sau Albania: “în România există o convingere larg împărtășită, că pe măsură ce ar critica tot mai mult independența iugoslavă, cu atât mai puțină independență vor avea românii înșiși în relația cu rușii”. Considerațiile antiiugoslave ale lui Dej din timpul Plenarei nu au avut urmări pe plan practic, fiind destinate să liniștească eventualele suspiciuni ale Moscovei, mai ales într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ce deviaseră de la linia stalinistă. Acum, în 1957, Hrușciov dorea să readucă Iugoslavia în familia țărilor socialiste. Pentru a depăși răceala apărută în relațiile bilaterale după criza ungară din toamna lui 1956, Hrușciov a început în luna mai tatonarea părții iugoslave cu scopul refacerii relațiilor dintre cele două state și organizării unei întâlniri la vârf. Contactele s-au intensificat pe parcursul lunii iulie, după eliminarea din PCUS a „grupului fracționist antipartinic” Molotov - Malenkov - Kaganovici. Inițial, Hrușciov a făcut apel la polonezi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
URSS față de țările socialiste), acum, fără a înceta sforțările pentru apropierea Iugoslaviei, se duce o politică a avantajelor reciproce”. Urmărind consecințele întrevederii din 1-2 august, cercetătorul american de origine română Sergiu Verona a avansat o ipoteză îndrăzneață. Analizând greutatea „ofertei” iugoslave (alinierea, în mare măsură, la punctele de vedere sovietice asupra relațiilor internaționale, recunoașterea R.D. Germane, promisiunea participării la Consfătuirea din noiembrie etc.), Verona a ajuns la concluzia că partea sovietică trebuia să fi răspuns cu un gest de aceeași valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în așa fel încât să nu fie adus nici un prejudiciu, cât de mic, ameliorării relațiilor ce se prefigurează între Iugoslavia și celelalte țări socialiste”. Liderul sovietic menționa că judecarea lui Nagy înainte de Consfătuirea de la Moscova „poate influența negativ poziția tovarășilor iugoslavi în sensul participării lor la consfătuirea menționată”, cu atât mai mult cu cât, după întâlnirea de la începutul lui august, „se observă o tendință favorabilă din partea organelor de stat, de partid și a presei din Iugoslavia față de dezvoltarea prieteniei și colaborării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai mult cu cât, după întâlnirea de la începutul lui august, „se observă o tendință favorabilă din partea organelor de stat, de partid și a presei din Iugoslavia față de dezvoltarea prieteniei și colaborării cu URSS și cu alte țări socialiste”, iar conducerea iugoslavă „intenționează în mod serios să reorienteze UCI spre adâncirea prieteniei și colaborării cu PCUS”. Rezultă de aici atenția deosebită cu care Kremlinul îi trata pe iugoslavi și importanța acordată întâlnirii Tito - Hrușciov de la București. Discuțiile sovieto-iugoslave din 1-2 august s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conducerea PMR câștigul politic era însă foarte mare. La Snagov fusese adoptată Rezoluția Cominformului din 1948 prin care era condamnată Iugoslavia. Acum, conform lui Veljko Mićunović, „Snagov 1957” amenda „Snagov 1948”. La scurt timp după întâlnirea de la București, în ziarele iugoslave Borba și Politika apăreau editoriale conținând cuvinte de prețuire față de politica externă românească. 7. Aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie la București în paralel cu manifestările de la Moscova, la București se făceau pregătiri intense în vederea sărbătoririi celei de a 40
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
motive politice, legate în principal de refuzul de ultimă oră al lui Tito de a merge la Moscova. Temându-se de implicarea într-o nouă „excomunicare” a iugoslavilor, Gheorghiu-Dej a renunțat și el să mai meargă. Această atitudine a liderului iugoslav fusese determinată de modul în care se prezenta proiectul declarației pe care sovieticii voiau să o vadă adoptată la consfătuirea din noiembrie. Deși nu erau menționați direct, iugoslavii s-au simțit vizați de acuzațiile referitoare la revizionism cuprinse în document
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se va finaliza printr-un comunicat scurt, fără a se stabili o linie generală obligatorie sau a se institui vreo formă de organizare a mișcării comuniste care să depășească nivelul bilateral. Cum nu s-a ajuns la nici o înțelegere, delegația iugoslavă care s-a deplasat la Moscova nu a mai fost condusă de Tito, ci de Rancovici, și a participat doar la consfătuirea generală, care a reunit toate partidele de factură comunistă din lume. De asemenea, P.C. Italian și P.C. Francez
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]