1,604 matches
-
meu". Și, într-un fel, acest fapt are șanse de valabilitate: datorită dominației judicative, însă. Numai că aici nu mai este vorba despre ceva strict formal, așa cum este vorba, preeminent, în orizontul dictaturii judicativului, ci despre altceva: eveniment, act, survenire, ivire (din neant!), surprindere, cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul reprezintă toate acestea la un loc: de aceea el este determinat, apărând ca o ființare anume, care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Ființarea căreia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iarăși o încurcătură de sensuri judicativ-constitutive și non-judicative. Dar de aici trebuie să vedem nu ceea ce pretinde prima vedere, anume dominația celor dintâi sensuri asupra celorlalte, ci tocmai ceea ce abia se anunță vederii, apelând, de fapt, "conștiința" înțelegătoare a fenomenului "ivirii": non-judicativul însuși (prin sensuri ale sale încă aflate sub semnul constitutivității judicative). Dar cum mai este posibilă lumea, odată suspendată dictatura judicativului? Ar putea întreba cineva, simțind, pe bună dreptate, că totul se năruie, atâta vreme cât este subminată stabilitatea "lucrurilor", condiția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actele care alcătuiesc structura ideologiei. Ideologia, așadar, ca formă desăvârșită a dictaturii judicativului, s-a aflat de la bun început în orizontul acesteia, chiar dacă istoric ea s-a constituit la un moment dat. O găsim "bine formată" mai târziu decât momentul ivirii judicativului constitutiv numai dacă lucrăm cu un sens al ideologiei modelat în perioada modernă, sens care accectuează aspecte secundare ale ideologiei, cum ar fi sensul de "falsă conștiință", de "filosofie socială" care justifică un ideal, de "teorie" prin care este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
falsă conștiință", de "filosofie socială" care justifică un ideal, de "teorie" prin care este întemeiată acțiunea socială a unui grup etc. În fapt, chiar din punct de vedere istoric, cele două momente le gândim ca fiind încă separate -, cel al ivirii judicativului constitutiv și cel al constituirii ideologiei, coincid. În termenii reducției judicative, aceste două începuturi se află sub semnul aceluiași eveniment (sincronice și concordante), prin urmare, au survenit prin același act de timporizare. La Aristotel găsim, așa cum am precizat de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care trece în condiția de ființare, dar chiar în ființarea care acum este timporizată, în-ființată, prin urmare, și privilegiată sau neprivilegiată. Odată produsă însăși părtinirea, cu rostul său de a privilegia o parte, ordonarea este și ea în act: consemnează ivirea privilegiului și are așezată deja ierarhia părților. Dar ea nu are, în primul rând, un sens dat de prezentuirea chemării trecutului, ci mai degrabă unul dat de prezentuirea ca atare (dacă nu ar fi vorba de o expresie "barbară", aș
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici, îngăduie, în primul rând poate chiar în virtutea "naturii" înșelătoare a formelor sale, să fie reconstruite anumite fapte cu "funcții" temeinice după (modelul oferit de) constitutivitatea judicativă. Odată asumată o asemenea îngăduință, așteptarea noastră trebuie să aibă ca țintă tocmai ivirea, prin vreun semn anume, a non-judicativului. Note finale Am încercat, în lucrarea de față, să descriu un paradox: judecata se află înaintea intuiției în privința constituirii fenomenale, în ambele ipostaze ale acesteia: cunoștința și fenomenul. Ea are o funcție a priori
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Paris part. sosit, -ă nom. sosirea, sositul A VENI Ion vine diseară de la Cluj part. venit, -ă nom. venirea, venitul (d) EXISTENȚĂ, APARIȚIE, DISPARIȚIE REFLEXIVE A SE IVI Zorile se ivesc/Ion se ivește de după colț part. ivit, -ă nom. ivirea, ivitul A SE RĂTĂCI Ion se rătăcește în pădure (agentiv, inergativ: Ion rătăcește prin pădure ca să se relaxeze) part. rătăcit, -ă (*omul rătăcit prin pădure ca să se relaxeze) nom. rătăcirea, rătăcitul (infinitivul − involuntar) NEREFLEXIVE A APĂREA Ion a apărut de după
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
laicitate precum Franța, guvernul a decis să introducă în învățămîntul public studiul religiilor și al contribuției lor la civilizația occidentală. Tocmai în măsura în care societățile democratice actuale admit și respectă prezența religiei în spațiul public, ele sînt un teren puțin fertil pentru ivirea fundamentalismelor. Pe scurt, în modernitatea tîrzie, distanța dintre divin și uman nu e nici absentă, dar nici socialmente normativă. Ea poate avea expresie și eficacitate publică, dar nu mai oferă cadrul universului comunitar. Ignorată de extremiști fie ei adepți ai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
procopsis, ke is tin Vlahia megalos plațintaris“ („Mai mare să te văd, să te ajungi, să devii mare plăcintar în Valahia“) este o dovadă în acest sens. Din această cauză afirmă Dimitrie Papazoglu, în Istoria fondărei orașului București, că „la ivirea grecilor s-au ivit plăcintele“, dar acest lucru nu este valabil decât pentru bucătăria târgoveață, nu și pentru cea țărănească. Este la fel de adevărat că și ei, grecii, fac în Ellada preparate similare alor noastre (dacă nu chiar identice, și aici
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă. ... Articolul 69 În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228203_a_229532]
-
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă. ... Articolul 69 În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228788_a_230117]
-
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă. ... Articolul 69 În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228787_a_230116]
-
surprinzătoare efecte ce definesc figurile anamorfotice inserate în discursul de ansamblu al cărții („Port o coadă de rechin / cam pe ceafă ca un coif / și drept spadă-mi bate coapsa / un os mare de balenă” - Casa mea). În Elementele, ordinea ivirii lumii actualizează, în cadru marin, atât metafora privirii - instrument al cunoașterii și al imaginației, cu tot câmpul semantic pe care îl presupune -, cât și simboluri precum ochiul, cristalul, oglinda, într-un conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre Astrahan, ducea noaptea cu el. Aerul din jurul bacului nostru s-a umplut de o paloare ezitantă. Straniu mi-a fost să ne aflăm în mijlocul unui fluviu mare, în acea timidă ivire a zorilor, pe scândurile ude ale unei plute. Iar pe mal se precizau încet contururile portului. Ea nu m-a așteptat. Fără să mă privească, a început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este realizat de fete care Îndeplinesc, Între ele, acțiuni de un erotism intens. Un al treilea operator este dat de interdicții și prescripții rituale: fetele nu trebuie să fie zărite de nimeni. Întoarcerea din pădure trebuie să aibă loc Înainte de ivirea zorilor. Fetele trebuie să danseze sau să se țină Îmbrățișate tot timpul. Banul trebuie să atingă simultan dinții și limba. Frunza de mătrăgună nu trebuie atinsă cu mâna. În sfârșit, eficiența magică este garantată de numeroase reprezentări mitologice: mătrăguna ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
familie. Pornind de la diferite sinteze, putem prezenta câteva variante ale unor mituri cosmogonice egiptene, indiene, siberiene și africane: Asemenea atâtor alte tradiții, cosmogonia egipteană Începe cu apariția unei coline din Apele primordiale. Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței. La Heliopolis, locul numit „Colina de nisip”, care făcea parte din templul soarelui, era identificat cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și ziare, editurile au rolul de a îndruma și stimula creația în toate domeniile, inclusiv acela al criticii literare. Și nu e nevoie de cine știe ce spirit de pătrundere pentru a înțelege că indiferența lor a contribuit nu cu puțin la ivirea tendinței de autoliniștire, a apatiei și meșteșugărismului în critica noastră. Această atitudine a editurilor pare să nu fie cu totul străină de acel dispreț ascuns față de orice formă de critică - deci și față de critica literară - care prinde teren oriunde nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
educării continue a disciplinei socialiste conștiente în muncă și a dezvoltării întrecerii socialiste, în opera celei mai stricte respectări a intereselor private, în desfășurarea continuă a democratismului socialist, a criticii și autocriticii bolșevice, în stârpirea birocratismului. Și într-adevăr, de la ivirea ei până în prezent, când este în mare înflorire, literatura sovietică răspunde comandamentelor de mai sus. Spre a da numai câteva exemple amintesc că în 1930 Mihail Șolohov a scris Pământ desțelenit în scopul de a contribui la transformarea socialistă a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în colaborare cu Violeta Jianu); B. Gorbatov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la ivirea zorilor. Precum a spus Vrăjitorul. *** Pentru că nu e încă un om împlinit i se spune "Omulețul". Dar știe că îi va fi urmaș Vrăjitorului la conducerea tribului. Și porecla nu-l supără. Deși de copil a trecut sub aripa și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
omului (antropogonia)tc "2. Crearea omului (antropogonia)" Cea mai mare lucrare creatoare este cea care-l vizează pe om, cel puțin pentru faptul că acesta obține participarea la divin. Mesopotamienii vorbesc despre crearea omului În funcție de două direcții conceptuale. Una este „ivirea”, pentru că privește omul ca venind la viață asemenea unei plante care se ivește din pământ. Cealaltă este „formarea”, iar expresia ei cea mai tipică este aceea a unui amestec de lut cu sânge (și carne) al unei divinități ucise pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul că toate documentele deja menționate, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană, concordă În ceea ce privește intervenția divină În crearea omului. Omul apare ca fiind În mod fundamental dependent de zei. Este util să prezentăm aici, În sinteză, modalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asimilarea cu Rhea sau câteodată cu Demetraxe "Demetra", dar, În același timp, și-au și menținut, În componenta mistico-orgiastică ce le era cunoscută autorilor din veacul al V-lea, niște trăsături distinctive ale rădăcinilor lor orientale. Pe de altă parte, ivirea treptată a acestora este percepută mai clar la Începuturile epocii elenistice, când o serie de izvoare, literare, monumentale și epigrafice, dezvăluie cu o frecvență din ce În ce mai mare prezența, alături de Marea Mamă, a unui personaj tânăr, Attisxe "Attis", care, deși În poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]