5,195 matches
-
într-o uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au maniere: folosesc pumnul doar în joacă, pentru a te înghionti, în semn de salut, nu pentru a-l izbi de pomeții tăi ascuțiti. Astăzi, la școală, izbândești să reții tot ce au predat domnii profesori. Ai fost foarte atentă ! La unison, rostești răspunsuri cu colegii tăi. Ai luat nota zece la istorie, pe care ai tratat-o la fel
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
adunat nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante! A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte! Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea pare prea adâncă... Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbi ei mă ocolesc încă! Referință Bibliografică: Crinul, floarea sufletului meu / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 214, Anul I, 02 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]
-
ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se scutură-nserarea pe maci aprinși în crânguri Când ațipim la umbra durerilor adânci... Georgeta RESTEMAN martie - aprilie - mai 2013 Săcuieu, Cluj Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
că-n dreapta e doar un gol fără sfărșit. Plutim instantaneu prin aer și după câteva secunde, aterizăm forțat în panta înclinată ce ne conduce automat spre iadul nedorit. Aterizarea ne provoacă daune,parbrizul crapă în mii de locuri,ne izbim cu capul de capotă,simt sângele șiroaie ce-mi curge pe obraz,dar nu e cazul să abandonăm. Avem noroc că sunt copaci. Încerc să mă opresc într-unul ,dar nici volanul nu mă mai ascultă. Și cursa nebună , către
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Dumnezeu le-a dat unor creș¬tini, mai ales la începutul Bi¬sericii, pentru nașterea, răs¬pân¬direa și consolidarea ei sunt nu¬mite harisme (facerea de minuni, proorocia, apostolia etc. - cf. I Cor. 12, 8-10). Lucrând prin minuni ce izbeau ochiul și zgu¬duiau sufletul, harismaticii a¬veau rolul, aproape constrân¬gă¬tor, de a aduce pe cei ce nu cre¬deau la credință. Unele dintre aceste harisme (glosolalia sau vorbirea în limbi, tâlcuirea lim¬bilor) au încetat pentru că și-
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369966_a_371295]
-
care mă petrec Î-mi încrunt fruntea și le număr mirat, ce repede trec... Pierdut în întunericul care desparte cerul și pământul Rătăcesc în cuvinte, și-mi rostesc jurământul Aud un sunet de clopot care răsună flămând Valurile sorții mă izbesc de un mal abrupt vibrând. Î-mi las obrazul spălat de o picătură de apă sărată Liniștea mă îndeamnă să-mi închid pleoapele macar odată. Parcă aș vrea să regret timpul care prin mine s-a scurs Dar sufletul î
LA REVEDERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370371_a_371700]
-
niște cruci ! Aroganța și superioritatea afișată cu atât de mult tupeu, o irită la maxim. Iar o persoană iritată nu gândește la fel de limpede ca una calmă și calculată. Zărește statueta din bronz și nu stă foarte mult pe gânduri. O izbește în plin ,cu toată furia dezlănțiută. O vede cum se prăbușește la podea ,dar nu are nici măcar acum ,vreo remușcare. Nu o să mai câștigi nimic,niciodată ! ” Încă o lovitură și înțelege acum că viața Mădălinei s-a sfârșit. Scoate calmă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
inhibițiile, toate preconcepțiile, toate barierele. Eu am făcut , forțând limitele, în cele din urmă, pasul de la dragoste la intimitate” (p. 62). Sau: „m-am prăbușit peste tine, ca un copac, smuls din rădăcini și dus aiurea de vânt. Iar tu, izbit din senin, ai deschis ochii și ai înțeles de ce ți-am ieșit în față” (p. 79). Nu de puține ori întâlnirile se petrec în spațiul virtual, îndrăgostiții scriindu-și înflăcărate declarații pe tastatura computerului, văzută aidoma clapelor unui instrument muzical
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
că Enkidu îi zădărnicește planurile, ucigând fiara dezlănțuită: Urmărindu-l cu înverșunare, Enkidu ajunse Taurul și, apucându-l de coadă,îl ținu strâns cu amândouă mâinile. Atunci Ghilgameș, viteaz și dibaci, stătu în fața lui și, cu spada, Cu spada îl izbi între grumaz și coarne. După ce uciseră Taurul, îi smulseră inima și o așezară dinaintea Soarelui; se îndepărtară și se închinară dinaintea lui Șamaș, apoi se așezară, amândoi, ca niște frați. Iștar, care se urcase pe meterezeleUrukului-celui-împrejmuit, mâhnită, începu sa se
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
a încetat potopul. Când am vrut să cercetez vremea, se așternuse tăcerea, și din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz. Am îngenuncheat atunci, și, prosternat, m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amănuntul zările la marginea mării: la fiecare dintre cele paisprezece căi, ieșea deasupra apei câte un munte de
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
care într-un final se lasă doborâtă de oboseală, uită să mai bată aerul cu aripile grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele, umbrele triste ale deșertăciunii omenești; M-am izbit de hotarul eternității și mi-a răspuns moartea ca o umbră rece și udă. Departe Tu ești dincolo de oglindă și mie mi-e teamă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele, umbrele triste ale deșertăciunii omenești; M-am izbit de hotarul eternității și mi-a răspuns moartea ca o umbră rece și udă. Departe Tu ești dincolo de oglindă și mie mi-e teamă să te privesc, mi-e teamă că dacă te privesc prea mult dispari, dispari ca o
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară când aerul a-nceput să cânte a floare și verdeață. E atâta muzică în toamnă ... Și frunzele-mi au început să danseze sub povara ruginii, strivite de vânt și izbite de păsări. Păsările toamnei sunt sângerii și pictează îngeri cu slove de foc care cântă ecoul de muguri, de păsări și frunze. Întineresc cu fiecare toamnă, cu fiecare frunză ce cade obosită și-ncep să cânt durerea din muguri prin
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc... VIII. MÂNTUIREA IV, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014. Regulile Tot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta de anamneza - gândi stagiarul în timp ce își pregătea poziția comoda de scris. Colegul meu de
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Șiragul de dinți impecabili apărură deodată, luminându-i fața. - Ginka, frumoasa mea!, exclamă Lolek fericit. Ce bine-mi pare că te văd! Pe vremea când era elev la liceu, o zărise prin apropierea casei. Fugea speriată, ascunzându-se de naziști, izbindu-se cu toată forța în trupul plăpând al lui Lolek. Ochii săi mari îi întâlniră pe ai lui, iar mâinile li se împreunară fără voie. Uitând pentru o secundă de ce fuge, Ginka râse cu poftă, molipsindu-l și pe îngânduratul
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
cu nedumerire. Piatra strălucea de parcă ar fi fost plină de licurici. Ieșiră în curtea căminului, în întunericul ce se înstăpânea de veacuri peste sat. Piatra începu să licărească tot mai intens. Parcă ieșeu flăcări. Pontatoarea o aruncă îngrozită. Piatra se izbi de curtea pietruită din fața căminului,sfărâmându-se într-o ploaie de scântei. -Ce-ai făcut? Cum mă mai prezint în fața tovarășilor fără premiu? Ea nu spuse nimic. Un plâns ușor începu să-i cuprindă corpul. Apoi trupul i se zgudui din ce în ce mai
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
vrut să trăiască această iluzie cu voluptate discretă, neconsumată de propriile sale contradicții interioare, cu duioșie și fără angoasele obișnuite, Bernardina simțise că ei nu sunt coautori la efemer și temporalitate, ci că trăiau aceea vibrașie ănaltă care aprindea sângele, izbea închipuirea, trezea sufletul și mișca printr-o forță miraculoasă, întreg Universul. Ce urmase apoi apoi?Ca la o naștere, în carapacea întunecată a ei se aprinseră luminile, iar, printr-un ochi din afara realității s-au privit unul pe altul, și
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
se ridică inconștient, aruncându-se orbește înainte. Capul părea să se fi desprins de trup. Cu ochii ieșiți din orbite, încercând să vină în ajutorul fiului ei, saltul se sfârși brusc în fața peretelui de beton ce mărginea bazinul. I se izbi cu zgomot înfundat, în vreme ce mâinile se agitau spasmodic, încercând s-apuce betonul. Din interiorul bazinului, copilului se ivi acoperit de ierburi și de un rânjet diabolic. - Ai văzut că ai putut, ai văzut...? spuse el de câteva ori ridicându-se
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
de o originalitate absolută în cadrul prozei românești interbelice. Formația economică a lui Pena și experiența sa de preceptor îl fac să prezinte cu rigoare și nuanță amănuntul dramatic concret de pe teren. Deși succinte, în ton de reportaj, acestea conving și izbesc. Autenticitatea e covârșitoare. Apoi, pe măsură ce poporul este deposedat din ce în ce mai complet de proprietatea privată, și devine din ce în ce mai dependent, dictatorul luminat, descris la început ca un înțelept generos, tătuc al națiunii, își dă pas cu pas arama pe față. Portretul capătă tenebre
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
schimbe orânduiri, Ceea ce el a schimbat prin simple comenduiri, Vrând s-o transforme într-o regiune neștiută, Plaiul lui iubit să fie pe hartă -aria necunoscută? Pentru mega-armatele dictate de Țmarea semilună, Planificată ca întreagă creștinătate să supună, S-au izbit.. ca Baiazid de un ciot micuț-'lamental', Ca de un zid dur-patriot, cucernic țării și fatal! Acestor netrebnici le devenii ‘dragul’ coșmar, Aevea fără a ști ce va urma și neavând habar, Că “gheaurii” doar și-au început micul lor
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
nu m-aud decât pe mine Apollinaire se școală din morți și vorbește prin gură lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriana izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353333_a_354662]
-
putea să mă ridic pe poante de poveste. Nu azi, când mă rostesc cu-atâta frig și când nici umbra-mi clară nu mai este. Ce rost ar mai avea ca să te strig când bumerangul glasului, de ziduri se tot izbește... Fără vreun ecou în gândul tău, lumina-mi face riduri și-și încrețește mările din nou. Nu-i nimenea în preajmă-mi și mi-e teamă că mâine fără „noi” s-ar destrăma și-aș pune piruietele-ntr-o ramă de trac
ÎNCREMENIRE de AURA POPA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353430_a_354759]
-
2012 Toate Articolele Autorului Cireșii au înflorit grăbiți În Primăvara asta magică. Eu cerului trimis-am un mesaj Să cheme vântul călător, Dar a venit furtuna... Iar florile se scutur triste și supuse. În digul de la Fukushima, Valuri neîmblânzite se izbesc, Tristețea și drama încă atotstăpânesc Fără cruțare în haosul din Univers. Noi ne-am plimbat în parcul De lângă râul Sumida Unde, sub un cireș în floare, Ne-am spus „sayonara”! Luându-ne la revedere... Dar eu știam că-i pentru
PRIMĂVARA 2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353471_a_354800]