3,194 matches
-
este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s-a-ntins “jalea rătăcirilor / mohorul mîhnirilor”. Este de observat că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cînd poetul vrea să exprime luna În legătură cu un alt antotimp, trebuie să redea explicit momentul (haru no tsuki); de asemenea, floarea (hana) simbolizează În principal primăvara, având regim identic cu luna pentru alte situații; la fel, cuvîntul tabi presupunea o jale, un dor puternic de capitală. În Japonia, nobilimea, aristocrația și funcționarii de toate rangurile se simțeau puternic legați de curtea imperială, de viața administrativă și spirituală pe care o duceau, Încît numirea, plecarea În postul din provincie și călătoria (tabi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
manifestarea cît se poate de firească a naturii. Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație specială (după ocupație, vârstă, sex). Despre haiducul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
familia Esmond Capitolul I Stau la închisoare și primesc acolo un oaspe, dar nu și mîngîiere Cei ce au văzut moartea răpindu-le de timpuriu ființe scumpe și iubite și știu cît de zadarnică e orice mîngîiere își pot închipui jalea lui Harry Esmond după cumplita scenă de sînge și omor desfășurată în toiul nopții sub ochii săi. Simțea că nu ar fi putut să se înfățișeze scumpei sale stăpîne spre a-i povesti cele întîmplate 235. Situația este destul de complicată
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al corpului rece, sălbatică, mohorîtă. Vîntul de decembrie urla în horn cu un sunet dezolat uitat de Dumnezeu putea la fel de bine să se afle pe o cîmpie stearpă pe timp de noapte și de furtună, cu sufletul plin de o jale fără alinare. Și totuși faptul că trebia să stea închis în cameră nu era nici el un lucru bun, nu era bine pentru gîndire, nici pentru circulația sîngelui, din care se năștea gîndirea 393. Chiar și puținele indicații ale percepțiilor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
O efervescență lipsită de finalitate („sunt buimacă de tinerețe, de avânt”) susține și gândul morții: „Ia-mă, Doamne,/ Și așază-mă la loc de unde m-ai cules.” Așteptările spulberate („E beznă grea în lume, în suflet și în cer”), doliul, jalea pierderii unor ființe dragi intensifică dorința dispariției: „Să mă dau pământului să mă soarbă/ Să mă prefacă, să mă plămădească, să mă fiarbă” (Cântec de singurătate). Vibrația trăirilor, exprimarea lor directă, fără apel la artificii de efect, conferă poeziei scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
intervine între junii Orlando și Ranaldo, încredințând-o pe Angelica mai vârstnicului duce Namo de Bavaria (fiindcă și "moșul duce Namo, of și caină/ scotea din piept cuprins de pătimire,/ ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut, suferințele și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
pe dinăuntru pentru că numărul unu nu se mai poate diviza. O teamă ce duce gândul la Rimbaud și la ideea lui că spiritul modern trebuie să inspecteze nepipăitul, nevăzutul, neauzitul. În Elegia a zecea se află un splendid cântec de jale metafizică: „Dar eu sunt bolnav. Sînt bolnav/ de ceva între auz și vedere, /de un fel de ochi, de un fel de ureche / neinventată de ere.[...] Sunt bolnav nu de cântece, / ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n sânge / Istoria contemporană plânge”) și cu aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate ale mulțimilor („Venisem flăcău de pe Crișuri / cu sufletu-n trei învelișuri: / De jale, de dor, de răscoale / A celor din munți și din vale”). B. are o acută conștiință a spațiului și a timpului cărora le aparține. De aici derivă și temele sale fundamentale: participarea la evenimentul istoric ca formă supremă de împlinire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
a văzut, probabil pe geam, în crucea mamii lui!, că atunci când am ieșit mi-a dat un picior în fund că vreo săptămână m-a durut noada. Nu puteai întreba nimic, trebuia să-ți vezi de treabă că altfel era jale mare. La proces ne-au judecat, mi-aduc aminte că ningea afară, era frig, ne-au dus pe toți la tribunal, ne-au băgat pe toți într-o boxă, și au tot citit și tot au vorbit... Procesul C. I.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ca azi Când dușmanu-ți pradă și codrii de brazi Lăsându-ți străbunele plaiuri pustii. Îți pradă odoarele altarelor tale Și fierul și aurul văilor reci De nu poți, Ștefane, pe-acolo de treci Să nu-ți sângereze și gândul de jale. Îți pradă, Ștefane, și roua din flori Și-a cerului față ți-o pradă de stele, Iar neamul ți-l minte cu vorbe mișele Și-ți frânge-n robie vitejii feciori. Trezește-te-n strigătul fiilor tăi Și vino, Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult. (I. Creangă); Așas de negri ochii tăi, / lumina mea (L. Blaga). Superlativul stilistic operează o substituire a construcției obișnuite de superlativ absolut cu o expresie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată prin două metonimii, fluierul și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acestuia și situîndu-ne permanent sub zodia incertitudinii. Neliniștii acestor capitaluri-nisipuri mișcătoare, ca și a pieței mondiale guvernate de ele, Brazilia i-a oferit ceva, anume ritmul. Unul amețitor, de samba. Mă întreb ce i-am putea oferi noi?! Poate o jale. Dintr-aia mioritică. Imediat după căderea Bursei din Sao Paolo, guvernatorul Băncii centrale, Gustavo Franco, a (fost) demisionat, iar înlocuitorul său, Francisco Lopes, împreună cu eternul ministru de Finanțe, Pedro Malan, s-au deplasat la Washington, unde au avut "consultări" cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Sufletul, confruntat cu înțelesul ascuns al existenței, se mișcă între ecouri, reminiscențe, oglinzi ale visului. Lumea e spațiu al tainei. Prin urzeala văzutelor trece, neînțeleasă, „invizibila rezonanță”, „neauzita paliditate”, ținând de esențele ultime (Sâmburii din miezuri). Setea de absolut și jalea „știrbirii de viață” a celui prins în labirintul căutării Spiritului sunt aduse la o limită a sfâșierii extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ninsoarea, teiul, toamna, păsările, fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
puțin slăbirea funcțiunii realului, ea nu va manifesta în mai slabă măsură facultatea eminentă de a nota aparența externă. TUDOR VIANU Tristețea lui Vinea are un sunet specific în poezia românească. El nu cunoaște melancolia astrală a lui Eminescu, nici jalea înstrăinării unui neam ca Goga, nici durerea „trecerii” ca Blaga. Mai terestru și mai individualist, Vinea plânge o durere omenească, o înfrângere, o boală sau moartea unei ființe dragi. Poezia se zbuciumă în spațiul unei personalități închise, care se devoră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
recitalul său - cu respectul cuvenit pentru vârsta scriitorului - mi s-a părut total inadecvat față de realitățile basarabene, un elogiu al nesimțirii. Episodul 3 Intelectualul ca diversiune Octombrie, 1999 Mediocru și amorf, leneș somnolând în pauzele dintre o sfâșietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de câte o diversiune care animă pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un punct miraculos, care se mișcă înlesnind creația. Sărmanul Dionis, geniu inadaptabil, vrea să evadeze din lumea lui în paradisul lunar. Iubirea se împlinește într-un spațiu terestru protector, exuberant, plin de vitalitate, de armonie, în codru ( Dorința) sau aproape de jalea buciumului și plânsul apelor (Sara pe deal). Atrăgătoare sunt "codrul de verdeață", "ochi de pădure", "trestia cea lină" (Floare albastră). Într-o natură terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în care imaginile vizuale se împletesc, de cele mai multe ori, cu imaginile auditive. În aceste strofe se combină descriptivul cu meditația: buciumul nostalgic "sună cu jale", apele "plâng, clar izvorând din fântâne", turmele urcă dealul care se proiectează spre cer, în timp ce stele "le scapără-n cale". Personificarea buciumului și a apelor sugerează armonia naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul de iubire. Un simbol expresiv este salcâmul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor evada din real în oniric ("vom adormi"). Interjecția din final aduce o notă de melancolie semnificând fericirea trecătoare. Din inventarul figurilor de stil se rețin personificările ("buciumul sună cu jale", "apele plâng"), metaforele ("stelele nasc umezi"), comparațiile ("sufletul meu arde-n iubire ca para"), epitetele ("luna... sfântă și clară"). La nivel fonetic remarcăm muzicalitatea vocalelor "u" și "â", care creează impresia de melancolie, în versuri de 12 silabe, fixate într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa e blestemul ei, nu revelația celuilalt pentru că suferința celui părăsit e direct proporțională cu energia, afecțiunea investită, de aceea urmările sunt atât de dezastruoase. Între blestem și jale, între plâns și zvârcolire, între invocarea naturii protectoare și a familiei ocrotitoare (a mamei mai precis) se desfășoară, în popor, viața celui ce a pierdut iubirea. Înțelegem că, în afara iubirii, nimic nu e cu putință a fi înfăptuit ca lumea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]