2,169 matches
-
drumuri, pândește trecerea pe acolo a vreunui pescar pe care l-ar putea înfuleca, după ce l-ar azvârli în Infern cu o lovitură de măciucă. Atunci când apare Asahina, acesta nu-l cruță pe Emma de un comentariu batjocoritor la adresa înfățișării jalnice a regelui subpământean, iar Emma încearcă în zadar să-i vină de hac ciomăgindu-l. Printr-o răsturnare de roluri, Asahina va fi până la urmă cel care, povestindu-și propriile fapte de bravură din timpul revoltei lui Wada și vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă și el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
maldăr de rămășițe și de obiecte”, teatrul lui Kantor este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
meu soț a murit într-un accident. N-au trecut nici măcar două luni de la moartea lui. La anii mei, sunt deja văduvă. Vă dați seama, mon cher général? ― Înțeleg! (Hopa! Iată văduva!) Acum înțeleg... De aceea ați ales acea arie... jalnică... Jalnic, într-adevăr! Nanone vărsă câteva lacrimi înainte de a continua. ― Oh, te rog să mă ierți, mon cher général! Nu știu de ce spun toate aceste prostii. Un om atât de important și preocupat să redea creștinătății marele Constantinopol are, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăla de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acum toată populația Franței. Femei, tineri, bătrâni. Am ordonat doar încorporarea anticipată a contingentului 1813. Și voi reveni pe Vistula cu trei sute de mii de soldați. Ah, rușii vor plăti! Vor plăti cu vârf și îndesat „succesul” de acum. Cu jalnicele lor drumuri, cu rânduieli de-astea iobăgiste nu vor rezista unui nou război. Și am să-l fac! Am să-l fac! Asta este deosebirea dintre ei și mine. Ei se tem. Grozav ce se mai tem de un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să mă hărțuiești astfel la infinit? Nervii mei sunt într-o stare jalnică. Când mi-ai controlat unghiile, sper că ai observat cât de îngrozitor îmi tremură mâinile. Nu mi-ar plăcea să intentez proces Paradisului Vânzătorilor, cerându-i să-mi plătească tratamentul psihiatric. Nu știu dacă v-am informat că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai făcut mai multe necazuri decât oricare alt vânzător pe care l-a avut. — Îi displăcea profund concepția mea despre lume. — Taci din gură că iar te pocnesc! țipă doamna Reilly. Și acu’ spune lu’ domnu’ Levy adevăru’. „Ce viață jalnică“, gândi domnul Levy. Femeia aceasta se purta într-adevăr dictatorial cu fiul ei. — Păi i-am spus adevărul, se apără Ignatius. Dă’ să văd scrisoarea, domnu’ Levy. — Nu i-o arăta ei! Citește groaznic de prost. Va rămâne confuză zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îți iei alta-n loc. O târfă lituaniană aproape nouă, la prețuri de bază negociabile. — Isuse! — Cele mai multe dintre bietele curve nici măcar nu vorbesc engleză. Sunt cumpărate, Învățate cu prafuri, angajate, uzate și aruncate la loc pe stradă când ajung prea jalnice să mai facă un număr ca lumea. Stătură În liniște, ascultând doar fâsâitul plicticos al aparatului de cappuccino și zgomotele slabe ale furtunii de afară, filtrate prin geamurile duble. Logan nu avea de gând să se Întoarcă la birou. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derîdere). „Dar ce va rămîne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889-1958
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor, iar la Burne simțea lipsa magnetismului care-l Îndemna de regulă să jure credință. În seara aceea Însă Amory a fost izbit de seriozitatea intensă a lui Burne, calitate pe care se obișnuise s-o asocieze numai cu prostia jalnică, și de marele lui entuziasm, care făcea să vibreze În inima sa corzi socotite moarte. Burne simboliza, vag tărâmul spre care spera Amory că se Îndreaptă În derivă și cam sosise momentul să zărească acel tărâm. Tom, Amory și Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt detectivii hotelului. Doamne, Amory, caută un țap ispășitor... - Păi, mai bine le deschizi. - Nu Înțelegi. Pot să mă rețină, conform prevederilor legii Mann. Fata a intrat Încet pe urmele lui, cu o figură jalnică, nefericită, ascunsă În Întuneric. Amory a Încercat să croiască repede un plan. - Tu fă scandal și lasă-i În camera ta, a propus el Îngrijorat. Eu o scot pe fată pe ușa cealaltă. - Dar stau În fața ambelor uși. Țin sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la mână: 4.45. Howard Hughes avea patruzeci și cinci de minute întârziere. Era o zi rece de ianuarie, iar cerul de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parșive și își exprimau sentimentele de vinovăție pentru că pe timpul Marii Crize încasaseră sume imense de bani, cheltuind apoi paralele pentru cauze de stânga frivole. Oameni erau mânați spre canapeaua lui Lesnick de promiscuitatea lor sau de implicarea în mașinațiuni politice jalnice. Amăgiți. Proști. Egoiști. Mal luă încă o gură de cafea și făcu o sinteză mentală generală a dosarelor, ultima revizuire înainte de a purcede la etichetarea eminențelor cenușii pe care el și Dudley Smith urmau să le interogheze, precum și la selectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca mașiniști de platou, iar în cealaltă jumătate interpretând roluri de indieni în filme ieftine cu cowboys. În același timp activau și ca șefi ai grupurilor de demonstranți de pe Gower Gulch, ca echivalent aproximativ al durilor în AUFT, deși erau jalnici în comparație cu gorilele lui Mickey Cohen din solda celor de la Teamsters. Mal îi categorisi drept niște dulăi gălăgioși care dormeau în front. Episodul Sleepy Lagoon constituise singurul lor interes politic real. Cei trei aveau, probabil, caziere penale și relații dubioase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fel de inversare de roluri cu hoțul de mașini. Trebuia să fie el, nu putea fi el, nu era logic să fie el și era logic să fie el. Gordean comportându-se ca un cititor de gânduri. Bruscarea unui homosexual jalnic. Toate secvențele se dizolvară în dorința rece de a bea ceva, care nu-i dădu pace până acasă. Danny deschise ușa și clipi nervos din cauza luminii aprinse în mod neașteptat în camera de zi. Văzu o sticlă pe măsuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru Danny Upshaw, ce dovedea un singur lucru: că tipii ăștia, comuniștii, vorbeau foarte mult. Iar când marele juriu va auzi vorbăria lor, probabil că nu vor avea suficient cap ca să judece și mai departe: că ordinarii ăștia aiuriți și jalnici vorbeau fiindcă n-aveau destulă vlagă ca să facă într-adevăr ceva. Buzz lovi încă o dată cu piciorul piatra de mormânt. Se gândi că de fapt căpitanul Mal Considine era aproape convins că AUFT prezenta un pericol grav și imediat pentru securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]