2,068 matches
-
lume. — Da, bineînțeles că bea. La fel și tu, la fel și eu, la fel toți cei pe care Îi cunoaștem. Lily e studentă și așa fac toți studenții, Alex. Ce e așa de ciudat? Am părut Încă și mai jalnică când am rostit fraza cu glas tare, iar el a clătinat doar din cap. Am tăcut amândoi câteva minute, după care el a vorbit: — Nu pricep și pace, Andy. Nu prea știu exact cum am ajuns aici, dar am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se ducă dracului. Nu se poate! — M‑ai sunat ca să mă dai afară. Te asigur că spun adevărul, asta am făcut! — O, Doamne! Mda, aș minți dacă ți‑aș spune că nu a fost momentul cel mai minunat din jalnica mea viață. Sigur, am fost dată afară de cea mai puternică femeie din lumea publicisticii. Nu numai că mi‑am cheltuit aproape tot creditul și nu am cum să pun banii la loc, dar șansele de a găsi o altă slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gelozia ei să ia forme fizice; În momente ca acesta se gîndise O să mă ard sau O să mă tai. Pentru că o arsură sau o tăietură putea fi arătată, Îngrijită, se putea cicatriza sau vindeca, ar fi un fel de emblemă jalnică, dar, oricum, ar fi acolo, pe suprafața trupului ei, și nu ar roade-o din interior. Îi reveni ideea că s-ar putea răni Într-un fel. Era un fel de soluție la problemă. N-o s-o fac, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cap, apoi Îi făcu cu ochiul barmanului. — De ce spun fetele Întotdeauna asta cînd apar? Gusta spectacolul. Putea să o țină așa ore Întregi. Dar nu o făcea decît să-și piardă răbdarea - se gîndi că, probabil, păreau o pereche de jalnici actori amatori. Mereu Îi era teamă că va izbucni În rîs. Altădată, Într-un alt hotel, chiar Începuse să rîdă, și asta Îl făcuse și pe el să rîdă; stătuseră acolo, chicotind ca niște copii... Își termină ginul. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic. — Ei bine, de ce n-o faci? Au mai rămas douăzeci de minute. — Să plec? Și ce mă fac cu Gibson? — O să-i spun că te simți foarte rău. E adevărat, nu-i așa? Fii atentă, cum o să ajungi acasă? Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
regulă, doamnă Pearce. Se ocupa cu ceva, completa un formular sau ceva de genul ăsta, o etichetă, pe care o prindea de gulerul lui Viv. Fiți curajoasă, rezistați, doamnă Pearce... — Nu-mi mai spuneți doamnă, spuse Viv pe un ton jalnic. Nu-i soțul meu, așa cum a spus doamna. A trebuit să ne prefacem pentru domnul Imrie, asta-i tot... — N-are importanță, zise Kay. — I-am spus că ne cheamă Harrison, pentru că ăsta era numele de fată al mamei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ziceai că nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un tip anost, Te plictisești de vreun deceniu; De ce conviețuiești c-un
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rămâne Înăuntru. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Ce mai faci TU? Eu am fost așa de stresată după 3 zile de vacanță, că am vrut să mă duc la mănăstire. Oare oferă programe de dezintoxicare de muncă pentru dependenți jalnici ca noi? Am fost la un hotel „primitor pentru copii“, În Somerset. Din cauză că Felix a ars siguranțele În sala de mese, la micul dejun, am fost dați afară. Și-a Înfipt furculița Thunderbird În prăjitorul de pâine și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
foc, Winston? 11.31: Documentarea pentru ședință e oarecum Îngreunată de faptul că literele din Wall Street Journal se tot mișcă. Pagina cu Profiturile de piață e toată numai linii negre contorsionate și arată ca o Încrengătură. De-a dreptul jalnic. Mă simt la fel de amețită ca o domnișoară bătrână care a dat pe gât un pahar mare cu sherry din rezerva parohiei. Maternitatea - sau abstinența adusă de maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
episcopale, Sfîntului Scaun fiindu-i rezervată numai confirmarea. Acest tip de disciplină, ce altceva este decît împărțirea rezervărilor între suverani și Pontifi? Și această disciplină este cea care conduce și care va adînci neîncetat una dintre cele mai cumplite și jalnice plăgi ale crucificatei Mirese a lui Cristos. 109. Și nu toată lumea observă acest lucru: se pare că, nefiind cedată puterii temporare decît numirea, iar Pontifului rămînîndu-i rezervată confirmarea, acest lucru nu va prejudicia prea mult libertatea ecleziastică. Dar acest mod
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația mea deplorabilă, Charlie era încă ușor amuzat. —Ei bine, poate că nu-i chiar așa de rău, îmi spuse. —Nu-i rău? E de-a dreptul tragic! — Nu-i rău, măcar acum ai învățat că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
incompletă. — Mai poți să stai cât vrei, îi spun, nonșalant, ai mei de-abia au plecat la teatru, voi fi singură cel puțin încă două ore... Mă întrerup. îmi dau deodată seama că spun ce nu trebuie, ca o gâsculiță jalnică. Eduard se uită la mine incolor. Așteaptă răbdător să-mi continui fraza suspendată în aer. — De fapt, tocmai mi-am amintit că-mi promisese Georgi că trece pe la mine în seara asta, să-mi aducă niște casete cu Mike Oldfield
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gol, care îl dezmem brase. Iar viața lui de acum înainte era o carte cu file albe, pe care o răsfoia în van. Minunata lui idee despre sine, că este invin cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de camarazi ai singurătății mele liceene! Nu mai am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat nota 3. — Să nu mai minți, Bobo! i-a spus el de față cu toată clasa. Nu profita de anumite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o vreme am conversat degajat, e drept că eram plicticos ca un prosop. Dar blonda Îmi plăcea, părea de treabă, nu m-a deranjat să fac anticameră cu ea. La un moment dat a ieșit din budoar un tip mai jalnic decât mine, mic, trist și transpirat, nu părea să-i fi priit. După el, grăsulina, Învelită Într-un tricou care abia-i acoperea bucile. Eu, hodoronc-tronc, am refuzat condițiile. Parcă prea o futuseră mulți pe grasă (În ziua aceea). De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a românilor. Copiii străzii și alte câteva. Pe fiecare ne durea câte ceva. Pe mine, stânga, anarhismul și ateismul. Ateismul, mocnind de multă vreme În mine, Îl adoptasem de nevoie. Un impotent dus la biserică mi se părea o ipostază prea jalnică. Încă exista În mine un fior, preferam să fiu Însă discret și să mă declar pur și simplu ateu. Dar Sorin era practicant și interesat de un soi de creștinism social. Între problemele cu care ne Încărcaserăm, pe el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
icoanei Sfintei Fecioare, mărturiseau bucuroși că era pentru prima oară după mulți ani când se puteau bucurau de prezența lui Dumnezeu într-o biserică. Câteodată, seara, în fața unui foc la văpaia căruia frigeau slănină, voci melancolice se împleteau cu acordurile jalnice ale unei armonici. Smaranda întrebase pe unul din ei despre cuvintele care răscoleau, chiar dacă nu înțelegeai limba. Crezuse că aceștia plângeau după familiile sau țara lor, lucru de înțeles la niște oameni aflați departe de cei dragi din cauza războiului. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lazăr. "Acum...", un prezent fără nici un viitor, chiar fără nici un trecut. Sergentul își trece centura peste el, improvizând un ham. După minute lungi în care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite ajung acolo unde se adunaseră rămășițele jalnice ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mircea Mihăieș Nu cunosc persoane mai credule decât ziariștii. Mă refer, desigur, la cei care nu sunt simpli mercenari, ticăloși ori jalnice marionete ale stăpânilor venali. Prin definiție, jurnalistul preia pe nemestecate fragmente ale realității și le transpune în pagina de ziar sau de revistă. Departe de-a fi o formulă a moralității, acest mod de existență arată cât de mult s-
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]