2,723 matches
-
tău; îmi pare destul de rău că nu pot macar să te sărut pe ochii tăi cei frumoși; fă-mi să-i pot săruta cât mai în grabă și să pot a-ți cere iertare dacă poate din prostie te-am jignit cu ceva; tu, de mă iubești, desigur că mă vei ierta, și vei veni la Iași, să ne mai îmbătăm unul de altul. Telegrafiază-mi de vii, te sărut dorindu-ți toată fericirea lumii. Veronica [VERONICA MICLE] Eminescule al meu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mult. El, de fapt, venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele domnului Paul și de termenii tehnici
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dase apoi Elenei mai serios de lucru. Se arăta un profesor răbdător, dar și autoritar, cum era totdeauna când era vorba de muzică. Astfel readusese pe Elena în cadrele active ale muzicei, dar la un loc unde nu putea fi jignită de nici o imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trei zile în care cunoscându-ne și discutând multe și de toate, la sfârșitul ospeției mele, Andrei Pandrea, într-o discuție cu multe subtilități se oferă să-mi dăruiască un superb costum - marca Paris - rugându-mă să nu mă simt jignit pentru generoasa ofertă. Motiva că nu-l mai încăpeau în timp ce pentru mine erau ca turnate, așa cum fusese și pentru el cu mulți ani în urmă. Și de această dată am aceeași nesiguranță similară celei avute cu 56 de ani în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ridică pumnii apoi strigă ceva amenințător. Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu le-ar fi dus la bun sfârșit. Se apropie și încercă să parlamenteze cu fugarul. Lică însă se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
defect dar că, în rest, este extraordinară. - O fi având el nevoie de piesele acelea. - Nici vorbă ! - Așa e, dar de ce n-o ia pe directă ? Când reușește însă, e formidabil. - Odată un pacient ia adus un pește. Plocoanele îl jignesc dar Tudurachi, în loc să-i spună omului verde în față „fugi, dom’le, cu peștele dumitale !”, l-a băgat la frigider și l-a lăsat să se împută. Afară de el nimeni n-a știut ce s-a întâmplat. - Ai zice că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
las liber". După aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți fie milă de o femeie pe care ai iubit-o, mai bine o părăsești. "Părăsind-o, n-o jignești cum o jignești dacă rămâi legat de ea ca de un stîlp". Eram uluit. "Ce-ți trece prin cap?" N-am înțeles atunci ce a vrut să-mi transmită, a încheiat, brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți fie milă de o femeie pe care ai iubit-o, mai bine o părăsești. "Părăsind-o, n-o jignești cum o jignești dacă rămâi legat de ea ca de un stîlp". Eram uluit. "Ce-ți trece prin cap?" N-am înțeles atunci ce a vrut să-mi transmită, a încheiat, brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost prea târziu. A
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe ușă, ca să nu izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și cât este realitate în ce trăim noi?" Am bâiguit ceva confuz, iar ea a râs, ironică: "Luca, nu te pricepi". Ironia m-a iritat. "La ce nu mă pricep?" Ea m-a luat de mînă: "Nu vreau să te jignesc, dar nu te pricepi nici la visuri, nici la femei". După aceea a început să-mi vorbească despre călătoriile ei, în care văzuse nenumărate lucruri interesante. Mi-a povestit cum se desfășoară o vânătoare de reni, cum arată templul lui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să fumeze afara, unde atmosfera era mai puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e recital. Dumneata stai acasă ca să Înveți exercițiile. La recital vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști de la Inmaculado Corazón, vorbele astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu rigla care-l duru pînă-n adîncul sufletului. Totuși n-a zis nici mîlc, În schimb, ridică sus de tot Încheietura mîinii și vru să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății...!” “Tovarășa Apostol, vă rog să vă retrageți afirmația. Cum de vă permiteți să jigniți un întreg colectiv?” Dar EA bate cu pumnul în masă și răcnește din toți rărunchii că nu retrage nimic și că trimite pe toată lumea la dracu’...! Tovarășa Eleonora Gorjanu reamintește tovarășei Apostol că “adunătura” aceasta reprezintă un for constituit din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că nu-mi va spune nicidecum unde a fost. I-am bătut un apropo, cum că s-ar fi întâlnit cu Peter, iar ea a recunoscut. Și ce dacă? - Puteai să mai aștepți vreo lună! Atunci am început s-o jignesc. N-a spus nimic, dar a început să plângă. Speram să scap cât mai curând de ea, căci începusem s-o urăsc. În cele din urmă m-am liniștit și m-am apropiat de ea. - De ce te-ai supărat? Te-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
privirea pierdută în depărtare. M-am apropiat ușor de ea: -Nu vrei să ne sărutăm? am întrebat-o. -Și să te mai și culci cu mine? -Numai dacă vrei și tu. -Și dacă nu vreau? -Atunci...s-a terminat. -Mă jignești. I-am vorbit puțin mai blând apoi și, după o pauză destul de lungă, mi-a spus în șoaptă: -Pe mine instinctul nu mă înșală. A mai făcut încă o pauză, după care a dat ușor din cap. Citeam în ochii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pare exact opusul. —K.? Probabil că ar trebui să fim atenți cu autodiagnosticul. —Auto...? Cum adică „auto“? —De profani. Noi doi nu suntem calificați să-l diagnosticăm. Trebuie să ne întoarcem la Bunul Samaritean. —La Hayes? Data trecută m-a jignit, practic. Daniel, trebuie să-ți spun că sunt puțin surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina organizată? Credeam că sunt toți niște vraci. „Tehnologia occidentală știe mai puține despre medicină decât au uitat indienii americani.“ — Păi, cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bolnavă îl ajunse și pe el. Tot trecutul lor. Ea îi imită calmul. —Te uitai doar la vitrine? El își ridică palmele în aer. — Nu mă uitam. Ce-am făcut? Am făcut ceva greșit? Am zis ceva care te-a jignit? Dacă da, îmi pare sincer... Nu-i nimic, Danny. Pot accepta ideea că masculii sunt programați genetic pentru diversitate. La piață, orice bărbat trebuie să verifice marfa. Asta nu mă deranjează. Pur și simplu mi-aș dori - nu! termină, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
landurile Germaniei. La o simplă aruncătură de ochi e de văzut că pe autostrăzi sau pe ulițele burgurilor mai toată lumea e, din punct de vedere rutier, indiferentă și politicoasă. Apari cu o mașină mai sărmană și nimeni nu se simte jignit de moarte să stea o vreme în spatele rulajului tău blând și banal. La noi circulația este afirmare, ierarhizare socială, dispreț cotidian, afirmare de sine. O fi și la ei dar, oricum, pe la mult mai puține volanuri, pedale de accelerație sau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
faci un lucru, mă bucur, dar ce-ai scris tu acolo e mort. Lanark roși de furie. Nu-i veneau în minte decît expresii ale vanității rănite, așa că își strînse buzele într-un zîmbet forțat. Mă tem că te-am jignit, zise Sludden. Nu, nu. Dar aș fi preferat să citești cu atenție înainte de a judeca. — Nu-i cazul. Două pagini mi-au demonstrat că stilul prozei tale este absolut plat, că nu se depărtează cîtuși de puțin de experiențele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni triumfale de o vulgaritatea șocantă, la care lua parte doar pentru a nu jigni sentimentele reginelor și prințeselor ale căror vieți și țări le salvase. Cînd aceste aventuri se sfîrșeau, invita personajele principale la el acasă, și pentru că anexase intrigile fiecare carte și film care-l impresionase, casa de lîngă lac era mereu plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
talent în magazine, atunci cînd sistemul vechi de măsurare s-a prăbușit. — Ai un magazin? — Mă refer la ateliere. Ateliere de mașini. Construiesc mașini, nu sînt vînzător. Lanark se așeză pe un scaun din apropierea focului. Tonul vocii lui Grant îl jignise. Era tare, pătrunzător și, evident, obișnuit să se adreseze mulțimii fără ajutorul echipamentului care le permite oamenilor să vorbească încet în fața a milioane de ascultători. — Unde-i Polifemus? întrebă Lanark. — îîm? — Am auzit că o persoană pe care o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul scurtei noastre întâlniri, voiam să-l uit. Din când în când, în decursul rarelor noastre ieșiri din scorbură, alergam cu Zenobia pe câmp, ca să ne dezmorțim; de fapt, eu alergam pentru că ea zbura, lipită de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
le respecta recitam la disperare umblam pe poante în jurul fetelor strigam către paznic : „sigur îți dă mâna fiindcă sunt un biet alb lipsit de apărare“ ; și mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală să le; jignesc și pe fete cu ocazia asta deși mă simpatizau „sigur“ am spus „vă convine fiindcă sunt ultimul alb“ îi jigneam pe toți cei peste patruzeci PH D conservatori honoris causa; ai muzeelor ingineri elecrici astrologi spe; cialiști în ști; ințe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]