5,826 matches
-
ce pare adormit și el, trudit parcă, de atâta alergare. Norul a trecut. S-a dus mai departe. Oare unde pleacă el? Este un nor călător având o destinație specială? În trecerea lui, observ o purtare ciudată. Are chef de joacă. Este un nor care s-a desprins de lângă frații săi și a pornit la plimbare în tăcerea nopții. E un nor jucăuș... Astăzi suntem în 1993, la inceputul lui iunie. Ce repede s-au scurs șase luni din acest an
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
și viciile lor, nu își vor da seama de clipa minunată pe care au pierdut-o în viața lor. O clipă importantă care nu se va mai întoarce niciodată înapoi...” Acum norul a ajuns în dreptul lunii. El are chef de joacă și în joaca lui ar dori să cuprindă întreaga lumina a lunii cu întunecimea sa. Pentru un moment se pregătește o luptă. Să vedem, cine va ieși biruitor? Da, luna nu se dă bătută, ea lupta din răsputeri cu întunecimea
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
nu își vor da seama de clipa minunată pe care au pierdut-o în viața lor. O clipă importantă care nu se va mai întoarce niciodată înapoi...” Acum norul a ajuns în dreptul lunii. El are chef de joacă și în joaca lui ar dori să cuprindă întreaga lumina a lunii cu întunecimea sa. Pentru un moment se pregătește o luptă. Să vedem, cine va ieși biruitor? Da, luna nu se dă bătută, ea lupta din răsputeri cu întunecimea norului. Și iată
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
cu întunecimea norului. Și iată că în sfârșit luna a ieșit învingătoare. A învins! Și parcă la un semn, apar toate stelele care au fost înghițite de întunecimea norului. Acum norul este nevoit să plece. Nu mai are chef de joaca și parcă nici puterea să reînceapă lupta cu luna. Își dă seama că întunecimea lui nu mai este dorită de splendoarea astrului nocturn. Luna este mai strălucitoare după aceasta dispută cu norul călător. În biruința ei, dorește să-și descopere
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
mai mult, tot mai mult am de scris. Așa că îmi iau din nou creionul și caietul, încercând să scriu un alt gând. Însă, dintr-o dată văd că un alt nor, ca și cel dinainte, călător și jucăuș, are chef de joacă. Nu îmi pot da seama de ce în noaptea aceasta privirile mele sunt atrase de norii plimbăreți pe bolta cerului. Începe din nou joaca dintre el și lună. Aceeași joacă în care se pregătește și el să cuprindă luna cu întunecimea
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
dintr-o dată văd că un alt nor, ca și cel dinainte, călător și jucăuș, are chef de joacă. Nu îmi pot da seama de ce în noaptea aceasta privirile mele sunt atrase de norii plimbăreți pe bolta cerului. Începe din nou joaca dintre el și lună. Aceeași joacă în care se pregătește și el să cuprindă luna cu întunecimea sa. Însa ea nu poate fi îngrădită în conturul norului și cu lumina sa strălucind imens de frumos. Acum, sunt sigură că nu
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
nor, ca și cel dinainte, călător și jucăuș, are chef de joacă. Nu îmi pot da seama de ce în noaptea aceasta privirile mele sunt atrase de norii plimbăreți pe bolta cerului. Începe din nou joaca dintre el și lună. Aceeași joacă în care se pregătește și el să cuprindă luna cu întunecimea sa. Însa ea nu poate fi îngrădită în conturul norului și cu lumina sa strălucind imens de frumos. Acum, sunt sigură că nu peste mult timp va trece un
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
indiferent de vârstă, are nevoie de dragostea părintească, nu numai de mângâieri fugare, acolo unde există și acestea și nu numai când doarme, spun specialiștii. El are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama și cu tata, timp de joacă cu un părinte prezent, disponibil și atent, de mesaje de valorizare și prețuire care să îl învețe și să-i dea siguranța că este acceptat și iubit în familia sa, că este valoros, special și că are ce oferi celor
IUBIREA – UN CADOU DE NEPREŢUIT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363225_a_364554]
-
ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol, dar nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
sufocant din care venea a luat acea hotărâre de a fi diferit de cei din mediul său, de a trăi altfel de a umblă prin viață călăuzit fiind de principii morale. La început cei care îl cunosteu au crezut că joaca teatru că urmărește ceva anume însă când au înțeles că devenise un om nou, nu îl puteau înțelege. O ce bogăție spirituală imensă au cărțile cele foarte bune. Nu conteaza mediul în care tinerii se zbat nici densitatea întunericului moral
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
Visez livezi ce haină nouă-mbracă, Privind la ale toamnei fructe coapte. Dorind să simt cum trupul meu te-mpacă, Din depărtări adun de taină șoapte, Cu un sărut te-ndemn la alte fapte Cercând mieros să te provoc la joacă. De-atâta dor, tu nu-mi refuzi chemarea, Ci mă cuprinzi setos gustându-mi gura, Când clocotim țintind s-atingem zarea, Cu trup comun să-mbrățișăm natura. În iarnă-s dulci iubiri și întristarea Nu are timp să-ngenunche făptura
SONET IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368354_a_369683]
-
Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Trăia odată, la o fermă, un porcușor durduliu pe nume Marinică. Spre deosebire de frățiorii lui, care nu se gândeau la altceva decât la cum să nimerească mai bine cu joaca în locurile pline de noroi, porcușorul nostru visa să devină muzician, dar nu orice fel de muzician, ci unul renumit, care să fie invitat să cânte la serbări și să fie răsplătit cu mormane de plăcinte cu dovleac. După părerea
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă./ Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l vrem, el ne primește.” De remarcat varietatea tonalităților lirice. Poetul trece cu nonșalanță de la un registru stilistic la altul. Sare pe neobservate de la joaca sprințară, (aparent) frivolă, la jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul,/ străfulgeră precum smaraldul,/ sublimă, încă genuină,/ Din curcubeu ne dă lumină,/ Din versuri împletind coroană.” Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea o atmosferă ludică de tip “ala bala portocala.” Bogăția și varietatea lexicului prilejuiește neașteptate treceri de la prețiozități intelectuale sau neologisme de ultimă oră
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Omenire, care înmugurește timid, în mijlocul mulțimii. Sămânța este sădită în sufletul unui copil de șase ani, care în inocența sa, crede fără umbră de îndoială, că artificiile se transformă în pietricele. Vlad, băiețelul care preț de câteva cuvinte contopește în joacă, cerul cu pământul, nu renunță așa ușor la încrederea să că această comuniune este posibilă. „Dar tu mi-ai zis, răspunse copilul printre suspine, să caut steluțele din cer în zapadă”. Replica sa se adresează sorei lui, Ana, în vârstă
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
acolo cu tine ! Du fata acasă! - Mamă, nu-ți face griji degeaba! Te rugăm să accepți să dorm eu cu tata în magazie! Zice fata veselă ciufulindu-i părul mamei sale, care stătea pe scaunul din fața sa, necăjind-o în joacă. - Nu se poate! - Tu mâine lucrezi, iar eu sunt liberă și țin să te odihnești noaptea asta. Uite cum facem! O ducem repede pe mami acasă și ne întoarcem imediat înapoi tati și dormim în magazie. Nu accept favoritisme! Pot
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Acasa > Poeme > Devotament > GÂND CĂTRE TINE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tu m-ai tot chemat “la joacă”, La portita... M-ai strigat Și când era promoroacă Așezată peste sat Și când ploile de frunze În rafale ruginii Le găseau pe buburuze Încă rătăcind prin vii. Chiar și-atunci când toți cireșii Pârguiți a rai râdeau Ochii-ți exersau
GÂND CĂTRE TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367858_a_369187]
-
Privirile adulților din jurul meu sunt atât de grăitoare, încât, mă cuprinde cea mai aprigă dorință de a striga că Miță nu e copilul meu și că e în grija mea doar pentru câteva ore. „Sper!” Poate ideea unui parc de joacă este mai bună. Încep să mă port ca un robot, atentă la fiecare mișcare, analizând riscurile posibile. Nu leagăn, să nu sară de pe el, cumva, și să-și rupă piciorul ca azi-iarnă, când a stat vreo șase săptămâni în gips
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
searbădă, Nu e simțire fadă ce doar treacătă..! Să fi român.. viață așa încercată, Unde nu-i nicio simțire ferecată.. Toate sunt vechi de la străbuni, Î’s mii emoții române să le aduni! Să fi român..nu-i deloc o joacă, Să fugi de greu s-ajungi-n cloaca Ce-ar fi mai ușoară și-așa facilă, Dar, te-ar duce pe albia senilă... Să fi român.. așa multe doruri, Nu-s un mănunchi, ci mii de stoluri, Melancolii de credinți nestrămutate, Bucurii
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
am primit în dar de la vecina mea un pechinez. Nu era maimuță, dar era la fel de jucăuș. M-am îndrăgostit pe loc de el și l-am botezat Gimmy. Din acel moment a devenit atât jucăria mea cât și prietenul de joacă. Mai rămânea să trec de opoziția mamei ca să-l aduc și-n casă. Pentru a-mi îndeplini scopul, zile întregi a trebuit să fiu cea mai cuminte și ascultătoare fată ca s-o înduplec pe mama. În final, Gimmy și-
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
decât „Nadia Comăneci”; când ne jucam de-a școala, eram negreșit profesoara cea exigentă, de care ceilalți trebuia să asculte necondiționat; îmi închipuiam că sunt o mare cântăreață imitând-o pe Angela Similea, idolul meu, deranjând vecinii; invitam prietenii de joacă la ziua mea de naștere făcându-i mamei o surpriză „grozavă” atunci când se trezea cu ei neanunțați la ușă, reușind să iasă de fiecare dată onorabil din situație; spuneam glume hazlii, ironizând copiii din gașcă, asemuindu-i cu pesonajele celebre
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
copilăriei e întotdeauna mijlocul localității în care se află, așa cum acea localitate este mijlocul lumii pentru fiecare. Povestește cum era așezarea în care ai petrecut întâii ani în care s-a oțelit vitalitatea copilului ce erai. Vorbește despre prietenii de joacă. Vacanțele nu au fost lipsite de periperții, cu toate că le petreceam undeva la țară, la bunica din partea mamei, în satul Stăuceni, județul Botoșani. Casa bătrânească de la țară, cu prispa din lut era înfrumusețată de o grădină plină cu flori înmiresmate și
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
pentru a nu fi găsită, spre a-mi primi porția de ocară de la bunica. Puțin mai la vale era casa surorii mamei, tanti Lucica, binecunoscută pentru gustoasele turte și colțunașii cu brânză. La ea era unul dintre locurile preferate de joacă și odihnă. Spiritul meu aventuros și dorința de a mă distra, le făcea pe verișoarele mai mari să se furișeze de mine când se duceau la serbările și balul satului. Aici am trăit nenumărate momente care ar putea fi povestite
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
din lemn masiv și mese așișjderea pentru un picnic în vârf de munte, animale în țarcuri sau în libertate în funcție de rapacitatea, agresivitatea sau gradul de domesticire față de mediul uman cu care vine în contact, coșuri de depus resturi menajere, de joacă pentru copii, conspecte și pliante privind regulile, topografia și geografia locurilor, materiale de trebuință pentru ascensiuni, hărți, asta în care te-ai decide să pleci “lelea”, etc. Poți să ocolești lacul pe lângă liziera codrilor care coboară până la el, te poți
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
că nu primim bani de vacanță decât ca plată pentru fiecare găleată cu prune. Făcea soră-mea o monitorizare...la sânge! Singura mea scăpare era că veneau copiii de pe stradă să mă mai ajute, ca să mă lase ai mei la joacă. N-aveau farmec nebuniile lor fără râsul meu. Peste zi, când dădea căldura, în funcție de vârsta pe care-o aveam, ne jucam...fie în cort, cu păpușile, fie citeam „Cireșarii', „Singur pe lume” etc., dar parcă nu era întotdeauna plăcută tăcerea
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]