19,358 matches
-
alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei doi pătimași jucători de șah se așezau la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Politizarea instituțiilor statului s-a accentuat, PSD-ul devenind și mai clar un partid-stat, care modifică legile jocului democratic, când și după cum îi convine. El s-a transformat într-un mecanism care-i permite să fie concomitent și arbitru, și jucător. Va fi aproape imposibil ca în 2004, ascensiunea sa electorală spre cota de 50% din voturile exprimate să fie stopată.” În continuare, autorul de mai sus spune: „Conducerea PSD-ului știe prea bine că, în ciuda unui ritm de creștere economică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ori e prost ori nu gândește”, „Cine-i harnic și muncește / Are tot ce vrea / Cine-i leneș și chiulește / Are tot așa” etc. Scriitorul Mircea Mihăieș scria în revista „România literară” că: „Vina o poartă, într-o mare măsură, jucătorii înșiși: n-am prea observat ca românii să protesteze la chestiunile de principiu. Ei ies în stradă exclusiv pentru mai marile sau mai micile lor interese. Până la un punct, firește că nu poți să-i pretinzi românului să se comporte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pierdu în vale, începu să caute alt ghiocel. 19-20 august 2005 FINALA Antrenorul privi la ceasul de pe tabela de marcaj. Era minutul 82 și scorul 1-2 în meciul care, după toate probabilitățile, era cel mai important din viața lui, a jucătorilor echipei sale, și de asemenea din istoria clubului și a orașului. „Ar-mă-tu-ra - Ar-mă-tu-ra“, scandau cele câteva mii de suporteri care însoțiseră echipa în capitală, iar antrenorul își imagină că toată suflarea Zalăului era în acele momente alături de ei. Și după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și după cum decursese repriza a doua, oamenii aveau toate motivele să spere într-o victorie, chiar și acum, când mai erau atât de puține minute de joc. La pauză scorul fusese 2-0 pentru Dinamo și antrenorul urlase în cabină la jucători: - Băi proștilor, credeți că mai jucați vreodată în finala cupei? Voi nu vă dați seama că este o șansă unică, unică să intrați în istorie? Bă, cum vreți voi să vă întoarceți acasă și să vă priviți suporterii în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deși dinamoviștii se apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
club din ligă care nu avea mascotă. Care nu era condus și organizat ca un club de baseball. Care nu vindea absolut orice produs, de la afiș la ceas deșteptător, de la chitară la linguriță de mâncat ouă fierte, cu fețele mediocrilor jucători sau cu emblema clubului pe el. Shuoke se gândi că Verdy era Manchester United și F.C. era Manchester City. Apoi se gândi că supa era gata. Apoi se întrebă dacă Suki va accepta invitația. Probabil că da, își zise. Femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era Manchester United și F.C. era Manchester City. Apoi se gândi că supa era gata. Apoi se întrebă dacă Suki va accepta invitația. Probabil că da, își zise. Femeilor japoneze le plăcea fotbalul. Urlau ca niște lupoaice în călduri când jucătorii intrau pe teren. Probabil că sunt excitate sexual, gândi Shuoke. Apropo de sex, își zise, oare Suki n-o să creadă că o invit la meci ca să mă culc cu ea? Pe de altă parte, oriunde ar fi invitat-o, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
meci de fotbal. - Da? Și de ce nu mi-ai spus? întrebă Shuoke. - Am uitat. - La ce meci ai fost? Cu cine? - Păi, m-a luat o prietenă cu ea, a jucat F.C. cu Real, și ea era îndrăgostită de un jucător, un spaniol frumușel cu părul negru, nu mai știu cum îl cheamă. - Raul? - Poate, nu mai știu. - Adică i-ai văzut pe Real și ai uitat? exclamă Shuoke. - Da, nu mai... de ce, ești gelos? - Nu, de ce aș fi, mormăi Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e citită barmanului. Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e un mecanism, că nu e nimic mai ușor de falsificat decât subconștientul... — Mie - spune ea - îmi plac cărțile în care toate misterele și angoasele sunt trecute printr-o gândire exactă și rece, fără umbre, cum e cea a unui jucător de șah. — Oricum, asta e povestea unuia care devine nervos când aude sunând telefonul. Într-o zi aleargă... — Nu-mi povesti mai departe. Ia cartea și citește-mi-o. — Nici eu n-am citit mai mult Ți-o aduc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care privea concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori În picioare, și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu restul echipajului decît atunci cînd lipsea un jucător și era invitat să participe la o partidă de zaruri ori de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
brioșe englezești, cafea călduță și costiță rece - văd ziarul. La știrile locale scrie despre răpirea moștenitoarei unui imperiu petrolier brazilian. Fotografia o arată pe fata despuiată și cu păr lung de aseară zâmbind și ținând un trofeu cu un mic jucător de tenis aurit în vârf. Conform articolului, poliția n-are nici un martor. Desigur, soții Keyes ar putea trimite un mesaj, dar n-au văzut fața bărbatului. N-au văzut numărul mașinii. Au văzut doar fata. Sângele. Packer și Evelyn n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te cunosc foarte bine. Dar să știi că nu glumesc, oare de ce nu pleci? Din tot nu-și ridicase privirea din ziar și continua să-l țină În fața lui ca pe un scut. Pe ultima pagină se lăfăia imaginea unui jucător de badminton cu păr negru și abundent, pieptănat În așa fel Încât să semene cu vedetele filmelor americane. Zâmbetul Îi era reflectat de cupa lucioasă din mână. Titlul trâmbița: MULȚUMIM DOMNULUI PENTRU CUPA THOMAS. Margaret n-avea cum să ghicească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să stăm de vorbă. Tot nu vrei să intri pentru Încă o bere? Nu, nu, ești obosită, firește. știi ce, treci pe la mine la birou. Curând. I-a pus În mână un ziar Împăturit. A văzut același chip zâmbitor al jucătorului de badminton pe care-l zărise ceva mai devreme În alt ziar, atâta doar că acum dispăruse pe jumătate de partea cealaltă a jurnalului Împăturit. Bill s-a aplecat să o sărute pe obraz. Vino cât mai curând, Margaret! — Taxi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i destul că pierdem Întruna În fața scârbelor ălora de indonezieni, acum ne bate până și Danemarca, poți să-ți imaginezi una ca asta? Ce rahat! O
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu-i nici o tragedie, nu-i dracu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anima prea multă curiozitate, în întrebarea exista o urmă de sinceritate. Simțeam că lucrul acela absurd mă supraveghea încă dintr-un ungher al minții. Da, chiar așa, am spus. În linii mari, cam așa ceva. Scout înclină din cap așa cum fac jucătorii de șah între ei. — Bun răspuns. Lucrul absurd zâmbi. Dă-i drumul, atunci. Uite, mă simt aiurea că întreb asta, dar... tu n-ai avut același sentiment? Ea se întorsese la foc, ațâțându-l. — O, Doamne, zise ea încet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă peste apă, întinzându-se peste balustradă ca un jucător de biliard, cu parul întins în față. — ... O să-l tragem la suprafață, dacă o să fim nevoiți. M-am trezit că picioarele mă duc din nou în spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
istoriei și culturii, tradițiilor, creației artistice și științifice, a pozițiilor pe plan internațional și dorinței poporului român de colaborare cu toate popoarele. Între rezultatele notabile, a fost lansarea la Cairo, în cadrul Cupei Davis, a lui Ion Țiriac în galeria marilor jucători de tenis și obținerea, tot la Cairo, a premiului I și a Diplomei de Onoare de către un ansamblu românesc de folclor, participant la un important concurs internațional în domeniul respectiv. Pentru obținerea acestui rezultat, titularul acestei prezentări a fost degrevat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
trezorierul Allfirst, care era responsabil pentru contabilizarea profiturilor înregistrate din comerț, dar și pentru controlul acestora. (13) WorldCom - 2002 Această companie s-a dezvoltat rapid, prin preluări, ajungând de la o companie locală de servicii de rețea la unul dintre marii jucători ai industriei de telecomunicații. În 2002, după schimbarea managementului de conducere, auditul intern a efectuat o verificare a anumitor tranzacții. Astfel, s-a descoperit că, în contrast cu practica generală a contabilității, cheltuielile corporației erau tratate ca investiții de capital. Aceasta însemna
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
la funcționarea sistemului de control intern, prin intermediul informațiilor provenind din managementul riscurilor și procesul de raportare, dar o mare parte din „inputuri” vor fi furnizate de auditul intern, auditul extern și comitetul de audit. Dintre toate acestea, auditul intern rămâne „jucătorul” cel mai important cu privire la raportarea funcționării sistemului de control intern, motiv pentru care echipele de auditori interni se concentrează pe cerințele Consiliului de administrație, în sectorul privat, sau pe solicitările directorului executiv, în sectorul public. Performanța managementului reprezintă răspunsul la
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]