2,387 matches
-
-i, fiindcă nu-I ! E ? Să zicem că nu e. Dar pentru asta vă trebuie o constatare de specialitate și oricum oficială. înscrieți javra la Asociația Chinologică, îl vaccinați, castrați, degresați și dacă pe deasupra nu-i nici Pittbul poa’ să latre până la adânci bătrâneți, dacă nu moare prin accident de jigodie. Și rupeți reclamația ? Reclamația n-o pot rupe că-i act oficial din moment ce a fost înregistrată sub un număr dar câștigă nulitate, deci se abrogă din punct de vedere al
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
înregistrată sub un număr dar câștigă nulitate, deci se abrogă din punct de vedere al reclamației, adică oficial, la punctul privind lătratul care nici nu interesează că nu spune caracterul privat și nici nu contează ca rasă în sine care latră. Deci reclamația nu-i reclamație. Nu, din acest punct de vedere. Aha. Atunci de ce ați mai venit ? În primul rând pentru că avem abonament de călătorie gratuit pe mai multe linii. În al doilea rând fiindcă, așa cum reiese și din document
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe Marea Moartă cum poate să confirme și Dânsu, care tentreba de seif, care-i o cutie de păstrat valori și are ușă dublă, cifru și... ...și cântă? Ce să... Întrebam dacă seiful e o cutie care cântă... Nu cântă, latră! Că zgârciții ăștia de zgârâie-brânză și-au luat seif de la mâna a doua și în loc de yală l-au securizat cu doi rotwelleri. Iubesc animalele. Da. Animalele! Latră la ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cântă? Ce să... Întrebam dacă seiful e o cutie care cântă... Nu cântă, latră! Că zgârciții ăștia de zgârâie-brânză și-au luat seif de la mâna a doua și în loc de yală l-au securizat cu doi rotwelleri. Iubesc animalele. Da. Animalele! Latră la ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zgârciții ăștia de zgârâie-brânză și-au luat seif de la mâna a doua și în loc de yală l-au securizat cu doi rotwelleri. Iubesc animalele. Da. Animalele! Latră la ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
luat seif de la mâna a doua și în loc de yală l-au securizat cu doi rotwelleri. Iubesc animalele. Da. Animalele! Latră la ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să lase totul baltă. Dar cum el se încăpățîna, i-a devenit ostilă. Când îl auzea repetând că era hotărât să dovedească adevărul, se înfuria: Acum nu e vremea să fii Don Quijote. Mai bine fă ce face toată lumea". "Inclusiv să latru?" a întrebat-o el. "Inclusiv să latri dacă trebuie să-ți salvezi copiii. Vrei să-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că și ea îi ura pe dresori, numai că în certurile lor nu mai vroia s-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se încăpățîna, i-a devenit ostilă. Când îl auzea repetând că era hotărât să dovedească adevărul, se înfuria: Acum nu e vremea să fii Don Quijote. Mai bine fă ce face toată lumea". "Inclusiv să latru?" a întrebat-o el. "Inclusiv să latri dacă trebuie să-ți salvezi copiii. Vrei să-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că și ea îi ura pe dresori, numai că în certurile lor nu mai vroia s-o recunoască, ba chiar găsea și justificări prezenței
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea. E una din acele situații când cauți în așteptare un bârlog, un refugiu. Să treacă timpul, deoarece lucrul cel mai important pe care-l faci e să aștepți. Pustiul latră uneori ca și câinii. Și, cum să vă spun, mușcă chiar de inimă. A aștepta înseamnă atunci a supraviețui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet. Totul e să te descurci cât mai bine cu frica și să-ți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de adevăr. Puneți-vă în situația lui. Să fii urmărit, să trăiești acest coșmar care e relatat pe larg în dosar și asupra căruia nu mai vreau să insist, să te simți tot timpul încolțit, în primejdie, să auzi câini lătrând la telefon, să nu vezi în jurul tău decât indivizi care te urmăresc și câini care așteaptă să te muște, să știi că acest spectacol sinistru este pus la cale cu sânge rece din culise, că cei care spărgeau becurile erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aude muzică de Schubert. Nu se aud decât râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca în gură de șarpe de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătră turilor tradiționale, dar și de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineața, i se furase fulge rător geanta, așa cum șade bine unei metropole în plin avânt. Tania avea o ședință la ICR, dar eu, în drum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl hârâiră nițel. Salubrizatorii observară mișcarea și auziră mărâiturile canine. Deși, când s-au întâlnit, la intersecție, părea că nu s-au luat în seamă, unii cu alții, totuși, ei l-au văzut bine, l-au cunoscut, cine e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vale îngustă, prin mijlocul căreia curgea un râu nu prea mare, dar zgomotos. Duceam un plic galben, ceruit, cu peceți roșii pe care nu se afla nici un nume. Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou. Într-o asemenea noapte, îngerii puteau îndrăzni și ei să umble pe pământ. Acum, n-ar mai îndrăzni. Înainte de al doilea război mondial, care i-a obligat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-a nimerit să fie chiar un fost coleg de grupă al stimabilului nostru Paul, așa că...” “Mare scofală o mențiune, acolo! O ia orice elev care s-a prezentet la start. Ăsta e un fel de premiu de participare”. “Câinii latră, ursul merge” Acum, clasa a XII-a C are o situație generală mult mai bună, chiar dacă dirigintele ei, profesorul de matematică Paul Alexandrescu nu e câtuși de puțin mulțumit. “La ultimele testări, aici s-au obținut rezultatele cele mai bune
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Cățelul Strașnicul apărător Prin curte latră de zor, Te salută prietenește De câte ori te zărește. Îl faci foarte bucuros De-i dai să roadă un os! Peste tot te însoțește, Voinicește te păzește Iar acum tu ne vei spune, Care este al său nume?
C??elul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83634_a_84959]
-
Ca un câine-i dar nu latră. Prin desișuri ziua toată Hoinărește după hrană, Iepurașu-l ia la goană, Mai poftește și cornute, Cele de pe vârf de munte. Vara păru-și înegrește Iar în iarnă și-l albește, Nu e greu noi să ghicim Cum îl cheamă, oare
Lupul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83637_a_84962]
-
Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Când toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o legumă nu s-ar prinde de chestia asta. L-au băgat într-un fel de experiment, care e atât de cusut cu ață albă pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să crezi un lucru: Robert Karsh nu e ceea ce-mi doresc eu în viață, Daniel. Robert Karsh n-are decât să se ducă... El o privește de parcă s-ar fi așezat în patru labe și ar fi început să latre. Ceea ce au făcut ea și alți bărbați e total nerelevant. Doar râul contează. Se uită la ea, oripilat. Nu poate nici măcar să priceapă, darămite să le mai țină socoteala, toate modurile în care ea trădase râul. —Mă doare-n cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]