2,010 matches
-
în alte cărți (le-am mai amintit aici) vitejia strămoșilor este considerată "marcă a sufletelor primitive." Românii n-au fost capabili de nimic se insinuează în articolul din Ev.Z. "în spatele aproape fiecărei minuni se ascunde o amintire rușinoasă, o lașitate, o gândire precaută, sau, în cel mai bun caz, o întâmplare fericită de care alții și mereu alții se fac vinovați." Mă-ntreb ce amintire rușinoasă, ce lașitate, ce întâmplare datorată altora s-o fi ascunzând în spatele zavezelor brodate de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ev.Z. "în spatele aproape fiecărei minuni se ascunde o amintire rușinoasă, o lașitate, o gândire precaută, sau, în cel mai bun caz, o întâmplare fericită de care alții și mereu alții se fac vinovați." Mă-ntreb ce amintire rușinoasă, ce lașitate, ce întâmplare datorată altora s-o fi ascunzând în spatele zavezelor brodate de la Mănăstirea Putna, a Porții Sărutului de la Tg. Jiu, a psalmilor versificați de Dosoftei ori, de ce nu, chiar a crucilor inscripționate de Ion Stan Pătru la Săpânța... * Î n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ungherele lui cele mai profunde, acea dimensiune intimă în care să se răscumpere. Fugă Am părăsit Roma pentru că, în orașul acela putred, nu mai puteam continua să trăiesc. Îmi trecuse prin minte, insistent, până și ideea sinuciderii: poate numai din lașitate n-am pus-o în practică și de aceea m-am hotărât să plec. Nimeni nu va putea înțelege vreodată efortul pe care a trebuit să-l cheltuiesc ca să mă pătez cu faptele care să-mi garanteze pedeapsa nădăjduită. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care a rupt acea legătură de sânge cu familia pe care zeii și larii o impuneau. Pe de altă parte, cred că nu există altă femeie care, după ce s-a dăruit unui unic sentiment, să fi fost trădată cu o lașitate atât de mare. Purtarea lui Iason nu poate fi definită decât ca deplorabilă. Aș fi procedat identic, dacă aș fi fost în locul ei. Eros Aia mă învață că soarta oamenilor e înscrisă în aștri, și nici unui muritor nu-i e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pământul acesta și rămân în el și după moarte, reîncarnându-se în plante sau animale. Vorbele Aiei capătă tonuri patetice. Încep să fac haz de ea, afirmând că printre vitejii „apărători” am văzut câțiva aruncându-și scuturile și fugind cu lașitate pe câmpuri. Ea i-a apărat cu nevinovăție pe indivizii aceia, spunând că fiecare are dreptul la opțiuni autonome și responsabile. „În fond dezertori sunt peste tot. Și unul dintre ei este chiar aici.” Eram eu. Puritate Aia mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rușinez de unele lucruri pe care le-am scris la Roma. Cred că a înțeles că multe dintre versurile ușuratice pe care le-am compus aveau drept unic scop mimarea frivolității ca să-mi pot ascunde eul lăuntric. Mă foloseam cu lașitate de figurile retoricii, simțindu-mă astfel ocrotit și acoperit. Scrisul mă apăra de mine însumi, mă împiedica să mă confrunt cu lumea interioară. Prin legătura pe care am trăit-o cu Aia, am învățat marea importanță a dialogului. Azi pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mesajului ei obscur. După atâția ani de viață în comun, nouă ani în care m-am pregătit să înfrunt probele inițiatice, m-a abandonat așa, lăsându-mi doar câteva cuvinte scrise. Mi se pare o mare trădare, și o lașitate, pe deasupra. Mă simt sufocat de disperare. Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să-mi detest casa și să mă închid în fiecare zi tot mai mult în mine însumi. Nu mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în autoevaluare. * Rigoarea cu care judeci pe alții trebuie să aibă drept corolar o severă analiză a propriilor acțiuni. Altminteri desfășori doar un mecanism de apărare a sine-lui prin împovărarea altora (ce pare să ne caracterizeze ca nație). * Scrisul ca lașitate: prin scris încerc să dau un sens renunțărilor mele; și nereușitelor, în același timp. (Să fie o realizare a sintagmei: "Cei ce nu pot face ceva dau lecții despre cum trebuie făcut"?) * Orgoliul oricărei suferințe este de a fi unică
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
felul acesta, spiritul de prevedere ne este impus și, odată cu el, cele două mari caracteristici ale sale: capitalismul, asigurările îmbogățind unele persoane, și socialismul, principiul solidarității fiind foarte aproape de visul comunist. A te sacrifica pentru copii ascunde o formă de lașitate, transformând responsabilitatea nereușitelor proprii către ei, împovărându-i cu acest sacrificiu care este de fapt o renunțare. Investițiile făcute în proprii copii au în bună măsură la baza lor interese egoiste, mare parte moștenite din vremurile (pentru noi nu foarte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sfântă, ferindu-i de singurătate. Ei elogiază căsătoria mai ales prin aceea că subliniază scopurile încheierii ei și încearcă să pună pe primul plan nașterea de copii. Clement Alexandrinul insistă neobosit că scopul căsătoriei este nașterea de copii și consideră lașitate, slăbiciune să nu te căsătorești și să nu ai copii, aceasta pentru că grija de copii și de soție sunt slujiri de mare preț în fața Domnului. Tot Clement Alexandrinul arată că bărbatul este coroana femeii iar femeia coroana bărbatului iar copiii
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
sentimentală avantajoasă și deloc dezonorantă social. Un idealist e amantul. De dragul amorului, Tipătescu e dispus să sacrifice totul: situație politică, statut social, avere; Își asumă riscul de a renunța la tot ce are, dar nu din cutezanță oarbă, ci din lașitate dublată de Încăpățânare: „TIPĂTESCU: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... ZOE: Te iubesc, dar scapă-mă. TIPĂTESCU: Să fugim Împreună... ZOE (retrăgându-se): Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...”. Reîntâlnirea cu Pampon (la a cărui revedere are un prim impuls de retragere: „se dă Înapoi”) declanșează timida dorință de a face față cu orice preț provocării („făcându-și inimă”), urmată imediat de lașitate: „iese În fuga mare” urmărit de același Pampon. Se pare că palmele primite au știrbit din stima de sine, dar catastrofal, ofensator cu adevărat e gestul aruncării pălăriei 71 de către «infam»: „N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
organizată dinainte, nu corespunde realității și este o minciună ordinară (subl. m.)". Acuzând abținerea liderilor PMM de a participa la întâlniri cu revoluționarii, în afară de el însuși, Nagy va conchide că aceștia și-au trădat misiunea și au dat dovadă de "lașitate" și de o conduită nedemnă pentru conducători comuniști. "Comportarea membrilor Biroului Politic în zilele evenimentelor din octombrie este o pată rușinoasă și marchează falimentul moral al conducerii partidului" va scrie el cu obstinație. Verdictul? "În Ungaria, conducătorii comuniști au contribuit
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
atunci, când ele mai puteau fi Înfrânate și pedepsite. Acum, singurul lucru pe care-l mai poate face un popor cinstit și conștient de datoriile lui morale este să recunoască fără Înconjur că, prin brutalitatea crimelor comise, ca și prin lașitatea cu care spectatorii acelora au lăsat să se creadă În consimțământul lor, generația războiului a aruncat o umbră lungă asupra societății românești. Cât despre stat, el s-a implicat atunci Într-o asemenea serie de măsuri, pentru care a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici o sărbătoare... - Ați Întâlnit oameni pe care să-i fi admirat În lagăr? DAVIDOVICI: O, da... - Și oameni pe care să-i fi disprețuit? DAVIDOVICI: Da. - Ce anume era de disprețuit la unii oameni și ce era de admirat? DAVIDOVICI: Lașitatea era disprețuită. Și dimpotrivă... Hai să mergem, că Îmi vine lumina... Știți? Un viitor bun și fericit! (iulie 2002) „La Mauthausen am avut numărul 125726” interviu cu Fulop Octavian (n. 1930) - Numele meu este Fulop Octavian. La maghiari, prin schimbarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am fost tentat să cred în lașitate, în părăsirea ideii de încercare a obținerii dreptului de trăire în paradis, în Olimpul dominat de iubită. Nu. Fuga e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului. Nebunia e de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am fost tentat să cred în lașitate, în părăsirea misiunii de a încerca să obțină dreptul de a accede în paradis, în Olimpul dominat de iubită. E o sintagmă răsturnată. Nu e Noe, nu e Orpheu pe Styx, ci un Harap-Alb încercând să dobândească izbânda din lumea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
le poți realiza datorată resurselor tale limitate sau convențiilor. Ar fi ca și cum cineva se minte singur, creându-și o lume, sau momente de lume, iluzorie. Poate că este vorba de cea mai periculoasă minciună pentru că merge mână în mână cu lașitatea. Deci, iluzia este un fel de minciună pe care ți-o asumi, în care ajungi să crezi. Este o închipuire pe care o crezi aievea, cu toate că ea nu va fi. Realizarea ei depinde de poet. Sigur că pot fi și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și imaginației. Amândouă ne aparțin, noi ne imaginăm, noi avem iluzii așa cum tot noi imaginăm. Numai că între ele este o limitare. Imaginația este, de cele mai multe ori, creatoare pe când iluzia este o retragere în și din neputință, în și din lașitate, din fața unui act creator. Ne imaginăm ceea ce nu este încă dar va fi. Nu este chiar o obligație. Ne putem imagina ceva și să nu-l putem realiza, să nu poată fi realizat. Jules Vernes și-a imaginat ceea ce acum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întrebe pe acești luptători anticomuniști ceau făcut în anul tragic 1940? De ce nu s-au ridicat atunci să lupte împotriva ocupanților ruși, unguri și bulgari? Atunci ar fi dat dovadă de dragoste de țară, ar fi aruncat, pe veci, oprobiul lașității numai pe guvernanți, pe Carol al II-lea. Cum de s-au găsit ei, curajoșii, după un război pierdut, cu țara ocupată de ruși, abandonată de americani și englezi înțeleși cu rușii, să lupte împotriva regimului comunist? Cei care au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a găsit doar un singur vinovat: Carol al II-lea, silit să abdice la 6 septembrie 1940. Departe de a fi un act de înțelepciune politică, cum se acreditează ideea, cedarea teritoriilor și populației fără luptă reprezintă un act de lașitate. Cercurile politice, diplomația și propaganda românească au luat în brațe ideea de drept, care, în condițiile existenței statelor totalitare, revizioniste și revanșarde, își pierduse din valoare. Timp de 20 de ani, Ungaria nu a încetat să se plângă la toate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
am încredințat-o prin bună înțelegere lui Marin Naidim. Ne sfătuiam însă în toate împreună. Vara lui 1940 s-a caracterizat printr-o mare tensiune politică. Carol al II-lea lovise democrația românească roasă pe dinăuntru de viermele corupției și lașității; cu ajutorul scursorilor politice instituise dictatura regală. Evreii aveau o regină în țara românească, pe Elena Lupescu-Wolf, amanta lui Carol, și lucrau pe față în toate compartimentele statului: de la marea industrie, prin Auschnit, până la „concesionarii” de magazii din toate stațiile CFR
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până acum de forțele și slugile întunericului, de acum nimeni nu ne va mai opri. Dar Adevărul cere jertfe, e respins de lume și e îmbrățișată minciuna. El însemnează lumină și bucurie, prin jertfă, iar minciuna întuneric și moarte, prin lașitate. Cui îi este frică de jertfă, moare pe buturuga lașității. Vorbitorul a entuziasmat auditoriul; imnul Sfântă tinerețe îl cânta toată sala. Ceilalți 5-6 vorbitori au prezentat diferitele etape de luptă legionară, iar publicul s-a manifestat cu atașament față de Mișcarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu ne va mai opri. Dar Adevărul cere jertfe, e respins de lume și e îmbrățișată minciuna. El însemnează lumină și bucurie, prin jertfă, iar minciuna întuneric și moarte, prin lașitate. Cui îi este frică de jertfă, moare pe buturuga lașității. Vorbitorul a entuziasmat auditoriul; imnul Sfântă tinerețe îl cânta toată sala. Ceilalți 5-6 vorbitori au prezentat diferitele etape de luptă legionară, iar publicul s-a manifestat cu atașament față de Mișcarea Legionară. Până la vacanța Crăciunului 1940, cu colegii încadrați în mănunchiul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
l-am întrebat la întoarcere. Nu, a continuat cu un aer de naivitate, m-am angajat și eu la „ăștia” ca să scap de front. Nu era încă specializat în treburi de poliție; era „boboc”, dar avea și o doză de lașitate și viclenie în el. Am prelungit discuțiile și am aflat că și ceilalți arestați erau Șefii Frățiilor din fiecare școală din Buzău, iar unul de la Mizil. Ușile mari, cu geamuri mate, proiectau prin ele umbrele celor arestați. Mi-a spus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]