4,795 matches
-
ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acolo și că În curând Însuși Anticristul Își va arăta fața În lume, colindând din casă În casă și punând pecetea sa de fiară pe fruntea fiecărui om. „Dar poate că și noi, cei Încă vii, suntem Închiși Într-o ladă asemănătoare și ne scălămbăim Înăuntrul ei, distrându-i pe cei morți...“, Își spuse ea. „ Vrem să avem și una, și alta, ne zbatem, ne chinuim, și la sfârșit plecăm la fel de goi cum am venit... La ce bun toate astea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spațiu, care părea să nu aibă nici Început, nici sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de fel de fel de ambalaje la fiecare sfert de pas! Totu-i părea străin. Nici un obiect nu se afla la locul său. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese. Un altul din acești gansteri de profesie, apucă cu violență traista lui Tony Pavone răsturnând’o În mijlocul Încăperii, unde produsele alimentare compuse mai mult din cutii de conserve, țigările și puțină lengerie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puțin la est de Broadway. Avea prea multe ciudățenii pentru bătrânul ei tată. Colecționa lucruri cu pasiune. Mai simplu spus, strângea gunoi. Nu o dată o văzuse la vânat prin coșurile de gunoi de pe Broadway (sau, cum le numea ea Încă, lăzi de gunoi). Nu era În vârstă, nu arăta rău, nu era nici măcar rău Îmbrăcată, luată piesă cu piesă. Efectul complet nu ar fi trecut mai jos de vulgar, dacă nu era clar o nebună. Apărea Într-un mini verde ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În primii lui ani ca refugiat, el și cu un alt evreu neamț, angajați la depozitul Macy’s, Își făceau slujbă unul altuia, unul din ei Întins Într-o ladă, cu mărgele ieftine la mână, și celălalt ținând slujba. Lui Bruch Încă Îi plăcea asta, Îi plăcea să joace rolul mortului. Sammler de destule ori văzuse asta. Asta și alte numere de bufonerie. Mitinguri naziste la Sportspalast. Bruch folosind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care anticipam c-o voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase mari de gândac. Bieții de ei! O, bietele creaturi! — Ei, au făcut treabă, nu-i așa? spuse părintele Newell. Câte victime, crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am ridicat sculptura în brațe. — Mă ocup eu de asta, am zis și am scos-o afară din cameră. Jos în bucătărie am pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus la lada cu scule de sub chiuvetă. Sculele lui Eddie sunt teribil de mari și de scumpe. Am fost aproape sedusă de un ciocan cu mânerul de fildeș încrustat. Dar m-am oprit până la urmă la o toporișcă mică de oțel. (Mai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ucis. Vreau să cred că nu i s-a Întîmplat și soțului dumitale așa ceva. Deoarece nu ni s-a comunicat nimic de la poliție, considerăm cazul un mare semn de Întrebare deocamdată. Dacă a fost omorît, atunci zace probabil Într-o ladă la fundul oceanului și dacă s-a Întîmplat așa ceva, atunci lucrurile se complică mult... Înseamnă că a fost complice Într-o afacere periculoasă... știu eu, poate mărfuri de contrabandă sau falsificări de bancnote... Femeia rămase cu paharul În mînă. Bășicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a așteptat, săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că luna e în baltă și că și-o poate lua în lada cu jucării. A urmat vremea pe care cântecele din categoria „The best of Romanian communism” ar fi numit-o Uteciștii eroi, comuniștii de mâine. Trecerea de la pionierat la UTC (Uniunea Tineretului Comunist) a fost și saltul de la copilărie la adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Când ajunse acasă, Marga Popescu deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acuzând România că se amestecă în conflictul lor cu Chișinăul, afirmând că țara noastră ar fi trimis ofițeri în Republica Moldova, întrucât pe culoarele Ministerului Apărării ale acesteia se vorbește românește, nu rusește, și că pe linia frontului au fost găsite lăzi cu grenade fabricate în România, cu inscripții românești. I-am replicat imediat, spunând că mă bucură faptul că recunoaște că ofițerii moldoveni vorbesc în limba lor maternă, în românește, și de aceea pe culoarele Ministerului Apărării se vorbește românește. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
românește. În ceea ce privește grenadele românești, i-am explicat că, în cadrul Tratatului de la Varșovia, România era principalul furnizor de grenade și că acestea se găseau în dotarea tuturor armatelor țărilor membre, inclusiv armata rusă, iar faptul că au găsit pe linia frontului lăzi cu grenade produse în România nu înseamnă, în nici un fel, că România ar fi sprijinit cu armament Republica Moldova. După această introducere lungă, s-a trecut la discuții. A fost o discuție încâlcită, care a durat aproape două ore și din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
una alta, intru de mă zbicesc de ploaie... M-a pătruns până la os! Ea îmi făcu loc și eu intrai. În urmă-mi și lumina umplu încăperea scundă, descoperind vatra pe care mureau flăcările câtorva găteje, și păreții curați, și lada din fund, cu zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treizeci de mii. Vai de zilele mele! de unde să scot atâția bani? Anaforu și ciovrântia ta de cațaon! Dă patruzeci de mii. Hagi Iani a tăcut. S-a desfăcut la brâu și a scos cheia. S-a plecat să deschidă lada de fier și a ridicat din lada de fier revolverul. A lătrat întâi pușca lui Dălcăuș. Vhau! Hagi Iani s-a dus cu capu-n jos în ladă. Oamenii lui Dălcăuș l-au tras de picioare. Dălcăuș a luat banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de unde să scot atâția bani? Anaforu și ciovrântia ta de cațaon! Dă patruzeci de mii. Hagi Iani a tăcut. S-a desfăcut la brâu și a scos cheia. S-a plecat să deschidă lada de fier și a ridicat din lada de fier revolverul. A lătrat întâi pușca lui Dălcăuș. Vhau! Hagi Iani s-a dus cu capu-n jos în ladă. Oamenii lui Dălcăuș l-au tras de picioare. Dălcăuș a luat banii din sânge. Au ieșit; au închis cherhanaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
desfăcut la brâu și a scos cheia. S-a plecat să deschidă lada de fier și a ridicat din lada de fier revolverul. A lătrat întâi pușca lui Dălcăuș. Vhau! Hagi Iani s-a dus cu capu-n jos în ladă. Oamenii lui Dălcăuș l-au tras de picioare. Dălcăuș a luat banii din sânge. Au ieșit; au închis cherhanaua. S-au dus la cârciumă. Erau acolo oameni. —Bună seara. —Bună să vă fie inima. Ce poftiți domniile voastre? — Poftim să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost depuși la picioarele ofițerului. Nu mai văzusem până atunci o asemenea cantitate de aur și aveam să aflu mai târziu din gura sultanului că nici el, nici tatăl lui nu mai posedaseră încă o astfel de sumă în lăzile lor. Când am fost gata să plec din Tefza, am primit daruri de preț de la cetățenii de vază, fericiți că își salvaseră viața și orașul, precum și o sumă de bani de la ofițer, care mi-a făgăduit să povestească suveranului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o ridice cu degetul pentru a putea arunca o privire. Medicul lui diagnostică o ptoză și prescrise o incizie. Interlocutorul meu tocmai îmi oferise un pahar cu sirop de trandafiri și mi-a propus să mă așez pe o ladă de lemn, ceea ce am și făcut. În jurul nostru nu se mai înghesuia nimeni. Istorisirea continuă: — Cum monarhul refuza categoric, medicul a adus în fața lui un ofițer superior, comandant peste o mie de oameni, atins de aceeași boală, și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Părăsind-o pe Kulfi și pe bebeluș, el și Ammaji alergară la fereastră să vadă despre ce era vorba și descoperiră că nu era sfârșitul ci, din contră, mai degrabă începutul lucrurilor. Agățată în prunul lor cel bătrân, văzură o ladă cu provizii de la Crucea Roșie, parașutată de un avion suedez dezechilibrat de furtună, așa încât totul părea pus la cale de zei. În zbor, avionul se ridică mult către cer și dispăru printre norii învălătuciți, aparent indiferent la localnicii care săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de somn și inerție printr-un jet-curcubeu de scuipat perfect țintit. Stătea într-un petec de soare unde umbrele prunului nu îl puteau ajunge. În locul în care aterizase lada de la Crucea Roșie în noaptea în care se născuse fiul său mai era o gaură care știrbea proporțiile, de altfel elegante, ale pomului. Domnul Chawla se aplecă în față pentru a-și atinge degetele de la picioare, apoi în spate, formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]