6,022 matches
-
ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că lăudărosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și l-a lăsat horcăind În buruienile de la marginea potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru elevi. Era undeva, pe malul unui râu, Între niște dealuri care lor, crescuți la câmpie, li se păruseră munți uriași. Barăcile În care dormeau copiii erau aproape numai din lemn și În dormitoarele băieților cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici Împotrivire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În valizele de lemn, cărți de joc cu femei goale (astea erau numai Împrumutate, sub cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acasă. Dar nu asta voiam să-ți spun. Vecinul Mișu căpătase gângăveala din pricina lipsei de energie electrică din sat. Lanternele, cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte de mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu, ceream altele, deși știam că hoțul de gestionar avea să ne Înjure de mamă. Dacă nici a doua nu ne convenea, pe a treia nu Îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mare apreciere - lui Vieru și-i dăduse Îndrumări: „Le ții În apă caldă zece minute și te uiți la termometru să nu arate nici mai sus, nici mai jos de treizeci și opt de grade. Pui o picătură pe lamă, deasupra potrivești lamela - cu grijă, să n-o spargi, că n-o să-ți dau decât una. Cauți o sursă bună de lumină, adică un bec de cel puțin o sută de wați, potrivești oglinda și reglezi lentilele din rotiță, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai subțirel”. Ca să Închidă discuția, Vieru Încuviințase să primească două picioare-n cur, dar cu latul, nu cu vârful. Aruncaseră două tubulețe În oală și măsuraseră cele zece minute numărând, nici prea repede, nici prea tărăgănat, până la șase sute. Scoseseră pe lama de sticlă o picătură cleioasă și alburie dintr-un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alteia. Groaza de durere - dar și cea de ridicol În cazul unui eșec - m-au făcut să aleg cu greutate și pe bâjbâite. La Început mi-a trecut În minte să-mi tai venele; nobil, oarecum curățel și (cu excepția gâdilăturilor lamei pe Încheieturi) destul de nedureros. Mai Încercasem așa ceva când eram prin liceu și se apropiau examenele pentru treapta a doua. Nu-mi dădeam - pe drept cuvânt - nici cea mai măruntă șansă și eram convins că n-aveam În veci de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncitor cinstit ori măturător de șpan aveam să Îndur umilințe și mai mari decât cele pe care le sufeream la școală. În noaptea acelei zile am Încercat prima oară să trec de capul meu pragul către Dincolo. Am pus o lamă de bărbierit pe Încheietură și am tras. Însă, desigur, nu am apăsat-o cu destulă putere - lașitate, instinct de conservare? - și n-am crestat decât pielea, fără să ating Încrengătura de vase albastre de sub ea. Sângele a sărit, totuși, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desigur, nu am apăsat-o cu destulă putere - lașitate, instinct de conservare? - și n-am crestat decât pielea, fără să ating Încrengătura de vase albastre de sub ea. Sângele a sărit, totuși, din pielea desfăcută și m-a speriat. Am scăpat lama În chiuvetă și m-am grăbit să-mi fac un bandaj. M-am culcat, sperând În taină chiar și față de mine Însumi că În timpul nopții rana avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel o moarte ușoară și liniștită În somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi spus: „Uite și la neisprăvitu’ ăsta! Nici măcar de atâta lucru n-a fost În stare...”. Am spus tuturor că Îmi julisem mâna la fotbal. Dar mai ales păstrez În memorie din dimineața aceea sângele care se Închegase, negru, pe lama azvârlită În chiuvetă. Din cele de până aici poți și singur să tragi concluzia că nu În felul ăsta am de gând să-mi fac de petrecanie. M-am gândit apoi să mă Împușc: mai puțin curat, dar al naibii de eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou. Sozo stătea lângă stăpânul său, ferindu-l pe cât putea. După ce trase toate săgețile, Katsuyori aruncă arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o sabie lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide, n-ai să mă urmezi și tu peste câteva zile?“ întrebă el în gând. Cu mâna stângă ținea teaca săbiei scurte. Cu dreapta scoase lama. „Nu e nici o grabă.“ Astfel se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră să intre în cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel moment, un valet anunță că nava pentru Kazumasa era gata să ridice pânzele. Hideyoshi își scoase una dintre săbiile de la cingătoare și i-o dărui lui Kazumasa: — Poate că este puțin cam veche, dar oamenii spun că e o lamă bună. Vă rog s-o primiți, ca pe un mic simbol al aprecierii mele. Kazumasa o luă, ridicând-o, cu respect, la frunte. Când ieșiră, garda personală a lui Hideyoshi aștepta să-l escorteze pe Kazumasa până în portul Otsu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împreună cu El, de asemenea își băteau joc de El. 33. La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, pînă la ceasul al nouălea. 34. Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eloi, Eloi, lama sabactani" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" 35. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: "Iată, cheamă pe Ilie!" 36. Și unul din ei a alergat de a umplut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a fost descoperit. Cercetările făcute la Cetățuia în anul 1933 au găsit un schelet ale cărui oase, de la brâu în sus erau împrăștiate, apoi câteva vase, un fragment de stofă brodată cu fir de aur și restul unui pumnal cu lama lipită de teacă. Anastasia Doamna se pare că a fost înmormântată în Biserica Stratenia, pe locul unde astăzi se află catedrala mitropolitană din Iași. În acea biserică oficia mitropolitul țării slujbele și ,,era cu de toate împodobită și o făcu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
avut sindromul vacii nebune. Uitați-vă la ea! a început el să strige înecându-se aproape. Și voi ați pocni-o dacă ați fi căsătoriți cu o curvă proastă ca ea! —Stai jos, Neil. Vocea lui Josephine era ca o lamă de oțel. —Cum îți permiți să folosești un asemenea limbaj în prezența mea? Neil a început să șovăie. Apoi s-a așezat din nou pe scaun, cu greutate. Josephine s-a întors către Neil. —De ce ți-ai bătut soția? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Margaret și Paul veniseră de la Chicago ca să mă ducă la un centru de dezintoxicare din Irlanda. Nu reușeam să înțeleg de ce se agita toată lumea așa. în afară de faptul că mă simțeam de parc-aș fi fost bătută și aș fi înghițit lame de ras și mi-era teamă să nu mor de sete, în rest eram OK. Aproape bine. Nu fusese nimic altceva decât un accident jenant, iar eu nu voiam decât să-l uit cât mai repede. Apoi, spre surpriza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dinții falși, singurul obiect care se smulsese de acolo. Până reuși să-i pună la locul lor, panica se instalase deja. Henry trebuia să se smulgă din păpușă. Trebuia s-o facă neapărat. în baie trebuia să găsească el o lamă sau vreo pereche de foarfece. Dar unde Dumnezeu era baia? N-are importanță. N-avea cum să nu găsească afurisita aia de încăpere. Cu grijă, cu foarte multă grijă, rostogoli păpușa pe spate și astfel ajunse iar deasupra ei. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scape de păpușa gonflabilă. încercarea lui de a reteza gâtul bestialei creaturi cu un brici eșuase cu totul, în mare măsură grație faptului că briciul pe care îl avusese în vedere se dovedise a fi un aparat de ras cu lamă Wilkinson încorporată. Cum nu rezolvase nimic cu lama, încercase să folosească șamponul pe post de lubrifiant, numai că șamponul nu rezolvase nici el nimic - în afară de faptul că făcuse atât de multă spumă, încât chiar și imaginea pe care o distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]