1,740 matches
-
eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor și zdrelindu-mi mâinile. Laptopul lui Nimeni zăngănind pe puntea povârnită și eu aruncându-mi corpul peste cablu între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine din colțul ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și insula în zare. — Haide, știu că ești acolo, am strigat peste apă. Ești mereu acolo, nu? Ce mai aștepți? M-am târât de-a lungul V-ului, am luat laptopul lui Nimeni și m-am cățărat pe peretele înclinat al cabinei până pe puntea superioară. Mi-am aruncat picioarele peste margine, uitându-mă în jos la apa care urca spre mine. Marea creștea din ce în ce mai repede și barca pârâia din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din toate încheieturile, peretele cândva vertical al punții superioare fiind acum un soi de scut pe marginea căruia ședeam eu, cu picioarele legănându-mi-se de la genunchi în jos. Am verificat atent antena mică de crom, după care am deschis laptopul. Ecranul era încă activ, încă albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochi negri, de jucărie de-o parte și de cealaltă a unui glonț uriaș și cenușiu o nicovală jet gigantic, despicat pe din două, în față, într-o pâlnie neagră și roșie plină de dinți. Știu ce ești. Am aruncat laptopul în gaura lui roșie, deschisă și m-am rostogolit pe spate de pe puntea superioară, în timp ce ludovicianul o zdrobea, făcând-o așchii, după care... Imagine ??? 35 Exact ca-n rai Explozia făcu gaură în mare, forța presiunii aruncând tone de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi furați. E de mai mare râsul, să intri într-un magazin oarecare și să vezi clame de păr legate bine cu lanțuri de raft, în magazinele de clame de păr, carcase goale de telefon mobil expuse în locul telefonului și laptop-uri bătute în piroane precum Hristos, în magazinele de profil, camere de filmat clientul până-n suflet și mai mult, iar printre cumpărători se plimbă cu figuri încruntate bodyguarzi nemiloși, gata să-ți facă oricând pe loc un control rectal aproape
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a cucerit - i-a adus un laptop. - Era bun la pat? - Da, era ok, doar că nu avea imaginație. Huff! îmi vine inima la loc. - Cum adică nu avea imaginație? - Nu știu. Pur și simplu o făceam, apoi se întorcea pe o parte și adormea. - Dobitocul! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu mâine să ies cu parapanta? Unde mai pui că dacă mă filează vreunul de la Security că ies mai devreme de ora 23 din companie m-am ras de laptop nou. Sâcâit, ridică din nou receptorul: Suzy, sună tu la Customer Service. Ăă? da, ăia cu deservire non-stop. Așa, așa. Dă-le tu semnalmentele mele și roagă-i să trimită unul care să-mi semene în jur de orele 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop. Ajungând la sfârșitul unui paragraf și uitându-se prin cameră în căutarea inspirației, ea a fost prima care a observat prezența lui Michael. — Salut, cine mai e și ăsta? spuse ea. Un necunoscut în noapte, pe cuvântul meu. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
teatru și Toto adoarme, am ceva noroc : Eric se joacă ceva vreme singur și pot să scriu vreo jumătate de oră, înainte să mi se urce în brațe. Dacă mi se urcă în brațe, situația se complică. E fascinat de laptop și de tastatura pe care ține neapărat să apese. Atunci pun laptopul aproape de perete, și în fața lui o altă tastatură veche pe care apasă el, în timp ce eu apăs pe tastatura laptopului meu. Așa lucrăm amândoi, îl conving. Și mai merge
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
singur și pot să scriu vreo jumătate de oră, înainte să mi se urce în brațe. Dacă mi se urcă în brațe, situația se complică. E fascinat de laptop și de tastatura pe care ține neapărat să apese. Atunci pun laptopul aproape de perete, și în fața lui o altă tastatură veche pe care apasă el, în timp ce eu apăs pe tastatura laptopului meu. Așa lucrăm amândoi, îl conving. Și mai merge o bucată de vreme, până când se trezește Toto din prima repriză de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
urcă în brațe, situația se complică. E fascinat de laptop și de tastatura pe care ține neapărat să apese. Atunci pun laptopul aproape de perete, și în fața lui o altă tastatură veche pe care apasă el, în timp ce eu apăs pe tastatura laptopului meu. Așa lucrăm amândoi, îl conving. Și mai merge o bucată de vreme, până când se trezește Toto din prima repriză de somn. Apoi e vremea prânzului lui Eric. Apoi, iarăși dacă am noroc, îi adorm și pe Toto și pe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să scriu eu una, m-am gîndit instantaneu la premiul Femina. Nimeni nu rezistă la așa ceva. Mi-am cumpărat mașină de scris. Chinezească. Din păcate, deși am avut și un Consul iar acum am primit cadou de la Mihai Simionescu un laptop, bănuiesc că n-am dobîndit nici măcar un nanometru de nemurire, cu toate că drumul practicat, și cel mai scurt pentru asemenea scop, părea a fi proza scurtă, de-aia am și ales-o. Truman Capote: „Dacă este exploatată cu seriozitate, poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre Dumnezeu pentru că nu-i frumos să nu fii credincios. E rușine. Foarte bine, și eu L-am Întîlnit odată, la greu. Și totuși Încă Îl caut, În ciuda faptului că, recent, l-am văzut cu-adevărat la televizor, cu un laptop În mînă. La același aparat, imaginile unui sat complet distrus de ape au apărut sub titlul „Apărați de Dumnezeu”. Puțin exces de zel religios este oricînd lăudabil. Ne găsim astfel În deplină armonie cu natura (forța brutală a unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca poveștile Și inteligent ca pomul inteligenței Care crește o dată pe an Sub lună. DANDA 11 dec. 2007 Avea atunci 8 ani. Acum un an am certat-o că nu mai iese din camera ei, că stă prea mult la laptop. De obicei se supără când trag de ea, ne burzuluim. A ieșit după o oră și mi-a trântit în față : „Stau de dimineață și scriu despre tine. S-a luat unul de tine, deși nu te cunoaște, nu știe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dar de ce trebuie să fie totul normal din moment ce anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc și acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se documenteze - sau, de ce nu?, niște vene tăiate cu un cuțit bine ascuțit. Din acelea de la teleshopping, cumperi setul la preț redus și primești, suplimentar, o foarfecă sau un briceag care știe să prepare cafea. Se așeză din nou în fața laptopului și șterse rapid, fără regrete, ultimul paragraf, ținând degetul mijlociu apăsat pe delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va citi nimeni, niciodată. Se înșurubă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alege praful de tot acest scenariu, iar urmarea va fi că vei sfârși - crede-mă pe cuvânt - prost. Nu înjură. Dar strânse buzele ca și cum ar fi dorit să le lipească unele de altele, pentru totdeauna, apoi începu să lovească tastele laptopului, cuprins subit de o isterie literară pe care nu o mai resimțise din zilele sale de așazisă glorie, iar dansul cuvintelor care se chemau unul pe celălalt îi umplu privirea, dându-i o stare de amețeală profundă... * „... după ce se debarasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Înghiți și o înjurătură zdravănă împreună cu băutura. Chiar la asta se gândise. De fapt, nu numai la asta. Paradoxal, cu toate că simțea nevoia să pună capul pe pieptul Luciei și să doarmă neîntors vreo două săptămâni, avea chef să scrie. Privi laptopul al cărui screen saver intrase în funcțiune. Un morman de conducte colorate diferit care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întuneric, acolo unde toate spaimele dau năvală și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi exprim o umilă părere? Firesc, pot, ești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care vei abandona pentru totdeauna băutura - aș spune să lași și scrisul... - și vei duce o viață absolut normală. Fără laptop, locul lui ar trebui să fie, începând de azi, la tomberon. O să ieși în ploaie, cu laptopul în mână, te vei deplasa către tomberon, o să ridici capacul și GATA, toate visele dispar CA ȘI CUM NU AR FI FOST și așteaptă mașina
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare, ziua în care vei abandona pentru totdeauna băutura - aș spune să lași și scrisul... - și vei duce o viață absolut normală. Fără laptop, locul lui ar trebui să fie, începând de azi, la tomberon. O să ieși în ploaie, cu laptopul în mână, te vei deplasa către tomberon, o să ridici capacul și GATA, toate visele dispar CA ȘI CUM NU AR FI FOST și așteaptă mașina care le va duce la groapa de gunoi de la marginea orașului... Mâna îi tremura. Luă o gură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
minute se duc ca și cum n-ar fi fost. Vor bate la ușa ta, ce le vei spune? Dacă vei fi primul scriitor omorât de unul dintre personajele sale? Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Sări de pe canapea și alergă spre laptop. 8 „Vijelia ținea cu tot dinadinsul să dea peste cap toate pronosticurile meteorologilor amăgiți de sateliții plasați pe orbită. Crengile copacilor erau contorsionate de rafalele de vânt și trozneau din toate nodurile, într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]