1,589 matches
-
lui Hippocrate (părintele medicinii), cu miere: pigmentum (literal: "material colorant"), băut în Joia Mare (termen care va da naștere cuvintelor "ardei"85 și "pigment"); cu cuișoare, nucșoară, puțină ambră și mosc, cu piper: vinul de tip claret (sau clairet: de la latinescul clarus care înseamnă clar, strălucitor, limpede), numele acestea regăsindu-se și în engleză (faimosul french claret), pentru a desemna vinul de tip "bordeaux rouge" (claret-up, care în Anglia are întotdeauna sensul de băutură îndulcită pe bază de vin roșu)86
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Wernher 93, podgorenii germani (în special cei din Renania) îi cereau pe data de 19 aprilie o protecție contra înghețurilor tardive și îl rugau să le asigure o bună înflorire; de la sfântul Guy (numit de asemenea și sfântul Vitus: de la latinescul vitis, "viță-de-vie"), sărbătorit pe 12 iunie, martirizat în Italia la începutul secolului al IV-lea și ale cărui moaște au fost mutate de împăratul german Carol al IV-lea, rege al Boemiei (1346-1378) la Praga, în viitoarea catedrală omonimă (începută
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
apropiat (pedeapsă dublă, întrucât sfântul este consacrat vinului) sau o întorceau pe piedestalul său din biserică, sfântul fiind astfel nevoit să stea cu fața la zid tot restul anului, ca un școlar pus la colț. III. Chefliul european Vinul ajunge "convivial" (de la latinescul convivere, "a trăi cu") prin intermediul celebrării religioase păgâne, iar apoi creștine, care este întotdeauna comuniune. Contrar obiceiurilor noastre, grecii nu consumau practic vin în timpul mesei, ci se reuneau special pentru a bea. Acesta este sensul literal al termenului simpozion, "a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Modele latinești în literatura universală Prof. Gicuța Elena Agheorghiesei Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani Antichitatea romană nu se rezumă doar la limba latină, considerată astăzi pe nedrept o limbă moartă, legende cu zei, lupte cu galdiatori și multe ruine în Italia, ci
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
preluat din modelele grecești ceea ce era adecvat necesităților spirituale proprii și au creat o literatură originală. Fără îndoială, literatura latină s-a înscris printre cele mai bogate literaturi europene. Din păcate, nu s-a conservat decât o parte a operelor latinești, căci multe dintre aceste creații au dispărut spre sfârșitul antichității sau în Evul Mediu: fie nu au mai fost copiate, fie au fost distruse în diverse incidente. În condițiile inexistenței tiparului, operele literare erau copiate de mână de scrici specializați
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
lui. — Îți trimite mesaje În latină, așa-i? E codul vostru secret? — Despre ce vorbești? Luke face un pas În față, Încruntat. — Mi-ai citit sms-urile? SÎnt nevasta ta! Ce-ți scrie În mesaje, Luke? ridic glasul, rănită. Despre cărți latinești? Sau... despre alte lucruri? — Poftim? zice Luke amuzat. — Știi că i s-a pus pata pe tine, da? — Poftim? Luke pufnește În rîs. Becky, știu că ai o imaginație bogată, dar serios acum... Își dă jos cămașa și-o aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
anunțat în CETIRE, utilizează un sens comparat și reactualizează cunoștințele latente despre mentalul colectiv. Cu privire la liniile palmei, imaginarul trimite către arborele palmier. - semne ale destinului vieții și morții: Chiromanția transmite informații aparent tainice despre forma concavă a mâinii, palma din latinescul palma/palmier, Arecaceae. TIPURI DE MÂINI Mâna elementară nu a efectuat decât munci dificile: are degete groase fără suplețe, degetul mare, policarul întors în sus. Este mâna curentă, linii puține, palma largă, degete și unghii scurte, buricele degetelor plate, dar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de rege; dacă linia destinului este groasă, arată o personalitate motivată și un bun conducător; dacă linia destinului este subțire, arată o personalitate nestatornică, cu vitalitate slabă; palma fără linii indică indiferență. CE NUME AU DEGETELE? Fiecare dintre degete, (din latinescul, digitus) Prin intermediul atingerii degetelor se transmite un mesaj, palma este o ființă vie, în care se ascund trăsăturile sufletului uman, în relație cu astrele și zeii și cu poziția și lungimea lor: degetul mare - Venus; arătătorul - Jupiter; mijlociul - Saturn; inelarul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
uriașul, degetul cel mic de la mână (auricularul) este învestit cu deosebite însușiri magico-profetice. El era dedicat zeului Hermes - mijlocitorul dintre cei vii și cei morți, patronul artelor și cunoștințelor oculte. Numele auricular (fr. auriculaire) este legat de unii etimologi de latinescul aurum. Asemenea legătură nu poate fi total exclusă, deoarece, în vechime, inelele puteau fi purtate și pe acest deget, precum apare în poezia eminesciană: Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl scoate de pe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a existenței. Precum Zeul învinge moartea, în același fel, inițiatul învinge prin vis și prin construcția desenelor. DA, MÂINILE ÎMPRĂȘTIE CENUȘA! - mâna este mediu de transmitere prin mesaje verbale în expresii: OFERIM CÂTEVA DINTRE MULTIPLELE APARIȚII LINGVISTICE ALE TERMENULUI MÂNĂ (latinescul manus) CU TOT ATÂTEA SENSURI, REDESCOPERITE ÎN CHIROMANȚIE: TERMENUL s. f. mână, mâini, trimite spre fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, se referă, în special, la partea de la extremitatea antebrațului, care se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de medici și savanți“ în toate orașele acestor spații geografice, ca în centrele Edes (Edessa), Gondi-Shapur, Nishibin ș.a. Acești creștini bizantini din Orient au luat cu dânșii în exil civilizația greacă, au tradus în limba siriană și arabă textele grecești, latinești, și au răspândit știința în Orientul Apropiat și îndepărtat. școala înființată de ei în Persia la Gondi Shapur, devine un centru important în care sunt difuzate învățăturile lui Aristot și Hippocrat, precum și toate artele și științele cunoscute până atunci. La
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Basel, refuzând obișnuința expunerilor și redactării în limba latină a manuscriselor. în 1531, Opus paramirum ( Opera uimitoare sau prea minunată) adună sub acest titlu latin o parte din scrierile sale. Altele vor apare mai târziu, postum tot sub titlu latinesc Opus paragranum ( Opera esențială îngrijită de un german). Utilizarea curentă a limbii germane era tot un mod de manifestare a emancipării sale reformatoare cu care îl respingea pe Galen ale cărui opere le arsese alături de Canonul lui Avicena. Paracelsus venea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
relația pedagogică, de comportamentul profesorului. III.5.2. Autoritatea profesorului și autonomia elevului După cum am arătat anterior, autoritatea este unul din criteriile după care este considerat status ul profesorului. Din punct de vedere etimologic termenul de autoritate derivă din cuvântul latinesc „autoritas“ care înseamnă prestigiul de care se bucură cineva (în acest caz, profesorul) ca specialist, prin cunoștințele sale și ca om prin calitățile sale. Prin tradiție profesorii aveau o putere considerabilă în clasă, dar, în timp, această putere a fost
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Letopisețul Țării Moldovei a fost scris de Grigore Ureche; el observă asemănarea dintre cuvintele românești și cele latinești. 12) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul de canal derivat, precum iazul morii. Din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul de canal derivat, precum iazul morii. Din această sursă ne vine și mlacă sau mlaștină (mlaka). De la turci, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de mărturii directe; se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În izvoarele grecești și latinești. Singura excepție este materialul care ne-a ajuns de la Filon din Biblos; acesta a scris În greacă În secolul al II-lea d.Hr. o „Istorie feniciană”, ale cărei fragmente sunt păstrate de Eusebiu din Cezareea (sec. al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație, enkòimesis, care puteau fi și vindecătoare când de la zeitate se așteptau Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică divinatorie greacă, și oracolul, din latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făcută cunoscută În 1986, a unui loc de cult ce avea și un neîndoielnic caracter „politic” (a fost propusă identificarea lui cu o curie, instituție politico-religioasă proprie arhaismului roman, dar a cărei existență este cunoscută În Etruria grație unei inscripții latinești din perioada tiberiană, care menționează o curia Aesernia la Cerveteri), care a funcționat Între epoca de sfârșit a bronzului (secolul al X-lea Î.Hr.) și epoca elenistică (secolul al III-lea Î.Hr.) În centrul cetății Tarquinia, a furnizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul ianua, „poartă”; Laranxe "Laran" este o zeitate cu caracter războinic, poate echivalent al latinului Quirinusxe "Quirinus" și protagonist al mai multor mituri locale; Caluxe "Calu" este un zeu al infernului, iar Peqanxe " Peèan" ar putea fi perechea lui; Caqaxe "Caèa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al școlii istorico-religioniste de la Frankfurt, formulase o sinteză a religiei romane (Altheim, 1930; 1931; 1938). El se baza pe teologia elenică a maestrului său Walter F. Otto și folosea În special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele proprii latinești (Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siguranță mult mai bogată și variată decât reiese din operele rămase, dintre care unele au ajuns la noi În culegerea celor șaptesprezece tratate din Corpus Hermeticum (CH) și alte „extrase” În Florilegiul lui Stobaios, la care se adaugă Asclepius, traducere latinească a unui original Logos tèleios („Cuvântarea desăvârșită”; Nock-Festugière, 1954-1960). Este dificil să propunem o evaluare globală a fenomenului și a dimensiunii sale religioase specifice, din cauza prezenței unor elemente doctrinare destul de variate, câteodată contradictorii, care au dus la distingerea unei tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
albaneză), nu este satisfăcătoare din punct de vedere fonetic, de vreme ce aceste patru teonime nu sunt concordante nici măcar Între ele - Parjànyapresupune, de exemplu, o ocluzivă sonoră, În timp ce Perkúnas are o surdă; Perëndi, după părerea lui Meyer (1891), provine mai degrabă din latinescul imperatorem; Fjorgynn masculin ar putea proveni din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și vede În primul element numele indo-european al câinelui (vedicul șv³), iar În cel de al doilea, cuvântul rus rog, „corn”; Împreună ar Însemna deci „câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]