3,247 matches
-
să-l găsim, să-l rostim, s-o deschidem - și sîntem hăituiți de propria noastră furie și sfîșiați de propria noastră foame, prizonieri Între zidurile de fier, inexpugnabile, ale propriei noastre singurătăți. A fi uriaș, a fi una din ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
antice, se potriveau mai degrabă în cadrul unui univers religios amplu, în care starea bună sau rea a sănătății cuiva depindeau și de voința divină. Cu privire la aceasta, cunoaștem evenimentul povestit în textele de la Ugarit (secolul al XIII-lea î.C.) despre legendarul rege Kirta care, zăcând la pat lovit de o boală incurabilă, a fost salvat de intervenția directă a zeului El, protectorul său (KTU 1.16.V-VI). La fel și intervenția vindecătoare a îngerului Rafael (al cărui nume semnifică „Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sus p. 112). În traducerile actuale ale Bibliei termenul terăfîm este tradus uneori cu „idoli”, subliniind astfel statusul suprauman al acestor ființe. Cu privire la refă’îm, identitatea lor este foarte complexă. Prin acest termen Biblia îi desemnează atât pe regii antici, legendari ai regiunii cananeene și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
stăteau întinse și chiar se mîngîiau la adăpostul sacilor de dormit. Se auziră aplauze și un bărbat mărunt și încruntat, cu o mustață bogată, stătea cu un microfon în mînă pe trepte. — Oameni buni, mă bucur să mă întorc în legendarul Unthank, unde am avut parte de experiențe legendare. Am de gînd să-i dau drumul cu o chestie nouă, i-a bombardat în Troia și Trebizonda, a căzut la fund ca un curcan înghețat în Atlantis, să vedem ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sacilor de dormit. Se auziră aplauze și un bărbat mărunt și încruntat, cu o mustață bogată, stătea cu un microfon în mînă pe trepte. — Oameni buni, mă bucur să mă întorc în legendarul Unthank, unde am avut parte de experiențe legendare. Am de gînd să-i dau drumul cu o chestie nouă, i-a bombardat în Troia și Trebizonda, a căzut la fund ca un curcan înghețat în Atlantis, să vedem ce se întîmplă aici. „Bărbatul domestic“. își aruncă repede capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am învățat de-acolo o lecție bună. Genul epic poate fi în proză sau în versuri și poate combina toate celălalte genuri - relatări convingătoare despre modul în care femeile și bărbații se poartă în situații domestice banale sau nu, politice, legendare sau fabuloase. Și m-am hotărît: nu merită să scrii altceva în afară de o operă epică, și m-a ajutat faptul că mi-am amintit cît de mult îmi plăceau operele care amestecă felurite genuri: pantomimele copilăriei, Vrăjitorul din Oz, poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
microscoapele electronice, de care benșeficiază criminalșitii de astăzi, în mod cert, altul ar fi fost finalul acestei înșiruiri de amintiri. ,,CRIMA’’ DE LA HOTELUL VRÂNCIOAIA Nu știu câți vrânceni știau ce și cum a fost cu baba Vrâncioaia, cu ai ei fii și legendara întâlnire cu ȘȘtșefan cel Mare, dar cei cărora le plăcea un vin bun și o friptură în ,, sânge’’ știau că le pot găși, oricând, la restaurantul ce îi purta numele. Aflată în ,,buricul’’ târgului Focșani, clădirea veche, cu cramă la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
De altfel, ceea ce nimeni dintre prietenii noștri nu putea trece cu vederea era ubicuitatea mareșalului-președinte. De la insignele purtate pe rever de funcționari până la emblemele de pe tricouri, de la panourile gigantice care marcau străzile până la cântecele în care era omagiată modestia sa legendară, Azania se confunda, imagistic și sonor, cu Amin Barra. În unformă sau în costum de șef tradițional, preșe dintele-mareșal veghea asupra patriei sale. În punctele centrale ale piețelor, un drapel străin se alătura stindardului Azaniei, iar lângă leul azanian se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ați fi cunoscut pe mine, să vă inițiez. Tu, Dominic, ai fi beneficiat și de uniformă... Adică nu, am glumit. (Cînd Dominic înghițea în sec era semn de primejdie.) Ce, nu mai știi de glumă?" Trecutul lui Dominic era aproape legendar. Crescuse într-un bordel unde prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și tot atunci erau povestite întîmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercînd să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde azilul. Nu m-am mirat prin urmare că povesteau, privind ploaia aceea bicisnică, despre furtuni aproape legendare; una în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. ― Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. ― Să fug? a exclamat. Să mă salvez? Eu? Să cer ajutor, să țip, să devin ridicol? Nu pot să fac așa ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O întreită tragedie priponeșteană S-a întâmplat în jurul datei de 8-10 august 1929. Din Priponești, satul meu natal plecau oamenii „cu noaptea-n cap” după treburi gospodărești care-i preocupau la vremea respectivă. Menționam într-un eseu despre hărnicia aproape legendară a consătenilor mei care prin vrednicie, stăruință și vigoarea brațelor lor au adus rodnicia dealurilor expuse la soare, cultivând vii nobile cu vin de calitate superioară, prețuit și la export, precum și sporul recoltelor pe loturile mai îndepărtate de sat - cum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă. După cum se aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun venit oaspeților la „Kibbutz Hephziba, sediul legendarei sinagogi Bet Alpha“. Prin semne, le ordonă celorlalți să se lase la pământ. Unul după altul, cei patru bărbați alergară ghemuiți spre zona marcată pe harta lui Ziad ca fiind intrarea în clădire. Ușa era încuiată, după cum se așteptaseră. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aer discuțiile, s-ar fi aruncat pe ei înșiși în aer. Într-un autobuz. În centrul Ierusalimului. Există elemente subversive în interior? întrebă Al-Shafi. — Ar fi ceva, nu-i așa, ca prietenii noștri din Hamas să-și fi pierdut disciplina legendară. Vorbea Toubi, zâmbind prea mult pentru gustul lui Khalid. Nu cred, spuse Amiry. Până acum au fost extrem de uniți. Biroul politic din Damasc a hotărât să facă aceste negocieri să meargă. Să ajungă la o înțelegere și apoi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
est, deci cea arabă, a liniei invizibile care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva minute. Maggie scutură din cap. Stătuse odată acolo, ultima oară când fusese în Israel. Acum aproape zece ani, dar își amintea: era un loc legendar. O oază pentru jurnaliști, diplomați, așa-ziși negociatori neoficiali, binefăcători de toate felurile și spioni, din câte știa ea. Stăteau în curtea umbroasă, bând ceai de mentă și bârfind ore în șir. Seara, puteai vedea cazându-se noi corespondenți, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
păr și își rosese creionul, începu să scrie un paragraf. Dacă Hroswitha ar fi astăzi printre noi, ne-am adresa cu toții ei pentru sfaturi și îndrumare. Din austeritatea și liniștea lumii ei medievale, privirea pătrunzătoare de sfântă călugăriță a acestei legendare Sybile ar exorciza ororile care se materializează sub ochii noștri în numele televiziunii. Dacă ar fi cu putință să juxtapunem un ochi al sfintei femei și tubul unui televizor, având amândouă mai mult sau mai puțin de aceeași formă și concepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privind pe fereastra biroului său din Clădirea Studiilor Sociale. De cealaltă parte a campusului universitar întunecat, văzu câteva lumini aprinse în alte clădiri, unde se țineau cursuri serale. Toată noaptea scotocise prin birou ca să găsească niște notițe despre monarhii britanici legendari, notițe luate în fugă după un studiu de o sută de pagini al istoriei britanice, pe care îl citise cândva într-o carte broșată. Urma să țină prelegerea a doua zi și acum era aproape opt și jumătate. Ca lector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care au locuit pe această planetă, dar această prelungire a duratei de viață a omului este doar la început. Nu există niciun capăt final la orizont. Visul de a avea o viață mai lungă este extrem de seducător. Începând de la căutările legendare ale lui Gilgamesh până la Ponce de Leon în căutarea Izvoruluii tinereții și până în zilele actuale, când bioalchimiștii jonglează cu genomul uman și celule stem, preocuparea de a descoperi imortalitatea este veche și cere sacrificii. Dorința de a dobândi o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o mașinărie elegantă, adaptabilă, gata să învețe și să se modifice pentru a satisface necesitățile și dorințele oamenilor. Întrebări interesante au început să apară: este oare megaversul etic, moral și cu adevărat sensibil? Este viu! De la Faust la Frankenstein, obsesia legendară a omenirii de a construi o formă de viață este la fel de veche ca și civilizația în sine. Cred că dorința stringentă de a crea viață sau creații care să imite viața constituie parte a dorinței ființei umane de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
bizară fixează ștacheta mai sus pentru următoarea invenție care se va realiza în viitorul extrem. CAPITOLUL 10 Un război invizibil: viitorul individului Prietena meu chinezoaică În urmă cu câțiva ani, susțineam o prezentare la New York City, la Rainbow Room, elegantul, legendarul restaurant de la etajul șaizeci și cinci al Rockefeller Center. Discursul meu era sponsorizat de TNS-Global, un lider pe piața de cercetare și știința afacerilor. Audiența era formată dintr-un grup de elită compus din directori executivi de marketing, mulți făcând parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să fii sedus? To be or not to be? Tata sau mama? Grecia sau Italia? Rolling Stones sau Beatles? Voltaire sau Jean-Jacques Rousseau? Sadism sau masochism? Brînză sau prăjitură la desert? — Franz sau François? (Ăsta e Zscharnack care, ridicîndu-și deja legendarul deget, se dedă la o intervenție menită să mă repună pe șine.) Îl corectez imediat: trebuie spus Franz și François. CÎnd făceam călătorii lungi cu mașina În compania tatei, Îmi cerea să-i vorbesc ca să-l Împiedic să adoarmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ați fi cunoscut pe mine, să vă inițiez. Tu, Dominic, ai fi beneficiat și de uniformă... Adică nu, am glumit. (Când Dominic înghițea în sec era semn de primejdie.) Ce, nu mai știi de glumă?” Trecutul lui Dominic era aproape legendar. Crescuse într-un bordel unde prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde azilul. Nu m-am mirat prin urmare că povesteau, privind ploaia aceea bicisnică, despre furtuni aproape legendare; una în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. — Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. — Să fug? a exclamat. Să mă salvez? Eu? Să cer ajutor, să țip, să devin ridicol? Nu pot să fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e fals, fals ca sufletul lui Iuda. Eu, ceea ce știu, am Învățat de la tatăl meu...“ „Geolog?“ „O, nu, râdea Salon, nu, deloc. Tatăl meu - nu-i ceva rușinos, de-acum ține de trecut - lucra În Ohrana. Direct la ordinele Șefului, legendarul Racikovski“. Ohrana, Ohrana, ceva În genul KGB-ului, nu era asta poliția secretă țaristă? Iar Racikovski ăsta cine era? Cine avea un nume ca ăsta? Drace, misteriosul vizitator al colonelului, contele Rakosky... Nu, dă-o Încolo, prea mă lăsam furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]