2,105 matches
-
din minți, nu e În stare să se dezbare de el și probabil nici nu observă că a făcut asta din nou. Dar până la urmă, astea sunt lucruri mici, cu care se poate trăi. Sunt pe lumea asta soți bețivi, leneși, adulteri, cruzi, perverși, dezechilibrați psihic, și apoi - poate că și eu am căpătat unele obiceiuri care lui nu-i plac, iar el le suportă și tace. Nu merită să faci prea mare tevatură pentru un șuierat sau un ciocănit, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zi. Nu-și putea face ceai, pentru că ceainicul se arsese dimineață, În timp ce el se concentra asupra abisurilor evoluției și căuta un numitor comun. Se duse să facă pipi, dar pe la mijloc Își pierdu răbdarea și trase apa, ca să Încurajeze vezica leneșă. Pierdu și de astă dată Întrecerea și renunță să aștepte ca apa să umple din nou bazinul, așa că se retrase și stinse lumina când ieși. Trebuie să Încerc să câștig timp, Își zise. Apoi adăugă: Dacă Înțelegi la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drept? Ce-ai făcut tu În viața ta? Oare lui Yoezer și prietenilor săi care vor trăi aici peste o sută de ani le va folosi la ceva faptul că pe-aici, prin Ierusalim, s-a Învârtit cândva un pisălog leneș care deranja pe toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cinci felii de pâine cu dulceață, devoră două roșii Întregi, fără să se mai obosească să le taie, bău un iaurt, două pahare de ceai cu miere și ca desert luă o pastilă contra arsurilor stomacale. Ca să-și grăbească vezica leneșă, trase apa În timp ce urina. Și fiindcă pierdu Întrecerea cu jetul de apă, trebui să aștepte acolo până când bazinul avea să binevoiască bazinul să se umple din nou. Dar Îi fu lene să aștepte. Străbătu tot apartamentul, stinse luminile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră Într-un mic bufet colțul străzii Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi fost chiar el, În spatele biroului de la clinică, transportat aici printr-o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era dorința mea cândva, astăzi o anulez în totalitate. Nici veșnicia nu e întru totul bună. Dacă aș ști că trăiesc veșnic, sau măcar sute de ani, aș lăsa totul de pe o zi pe alta, aș scoate din mine omul leneș, și i-aș da drumul să trăiască. Poate că dacă aș fi veșnic mi-aș face programări la tuns pentru următorele trei secole și cine știe câte lucruri aș face. Ori lucrurile astea ar fi obositoare. E mai bine să trăiesc știind
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
să se transforme într-un fel de colaborator al autorului, acel cititor capabil să completeze, cu ajutorul fanteziei sale, spațiile albe dintre rândurile unei cărți. Cititor care să realizeze în primul rând o lectură activă, aflată la mare distanță față de lectura leneșă a omului instalat în fotoliul lui, așteptând să i se dea totul de-a gata, fără să-și bată prea mult capul...” S. Titel 458. „Cartea de literatură s-a transformat într-un fel de îndreptar, în care se investește
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
prostie. O singură smucire de curent și gabara ți s-ar smulge din mână sau, și mai rău, te-ar târî și pe tine în râu. Dar toate aceste potențiale probleme îi așteptau la kilometri în față. Deocamdată, râul era leneș și mai primitor decât cerul, care se înseninase. Se apropiau de Killum Point, acolo unde Jack Killum, după o cădere nervoasă, își adusese soția și cei cinci copii ca să-și încropească o gospodărie. Fiii mai mici ai lui Jack, Hugh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzut un vultur care se rotea pe cer. La naiba, a exclamat Danny chircindu-se. Moartea. 11 Cabana Red Salmon Lodge era așezată într-una din lateralele ferite de vânt ale muntelui Parker, lângă o secțiune mai lată și mai leneșă a râului. Clienții se simțeau acolo liniștiți și în siguranță, deși niciodată nu se aflaseră mai în pericol. Pajiștea din fața cabanei era mereu expusă inundațiilor, zona era vizitată de lupi, iar ultimii douăzeci de ani cinci incendii izbucniseră, prăpădind camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
timp. Înainte să vin încoace, niciodată n-am avut un serviciu stabil, n-am rezistat într-un post mai mult de doi ani. Ori m-apucau nervii, ori începeam să am idei sinucigașe. Eram ceea ce mama mea numește „un golan leneș”. Mary a zâmbit. Îți căutai sufletul. Drew s-a întors cu fața către ea și i-a luat mâna. Cu alți bărbați, Mary se crispa; degetele lui Drew păreau însă o ușurare rece. Fiecare atingere a lui o relaxa, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
realizat că era udă leoarcă. Nu se transformase într-un pește, dar râul tot venise să pună mâna pe ea. Acum, după ce se întorcea acasă, era posibil să fie nevoită să se mute mai aproape de golf. Sau lângă râurile alea leneșe din Sonoma County, zona de care John fusese întotdeauna îndrăgostit. Nu ți-am acordat destulă atenție, a spus ea. Îmi pare rău. Alice l-a auzit pe soțul ei trăgând aer în piept și-a auzit fluieratul ăla printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară cam pe la aceeași oră, când știa că e mai liberă. De altfel, fata luase de la început bunul obicei să nu ajute pe Lina la menaj. Leneșă de felul ei, hotărâse pe Lică că "tanti" nu trebuia învățată rău. De lucrat nu lucra, ținea în mână aceeași cârpă de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cam crud și cu o pedagogie sumară. Tot sumar, Sia învăța că el e stăpânul binelui și al răului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el le învățase. Lică era guraliv, comenta tot ce vedea în jur: oameni, priveliști. Prea leneșă pentru a se osteni singură cu acele descoperiri, Sia își lua astfel toate noțiunile de-a gata și le refuza de aiurea. Noțiunile rrv> rale tot de la Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
romanului platonic dintre Lică și directoare. Pe Sia, Lică o regăsise cu mirare: crescută mult, clar urâtă și stângace. Târa parcă un picior. O arătase unui doctor ce-i spusese că n-are nimic alt decât că stângul e mai leneș. Lică o zguduise cu atâta dispreț, că fata începuse a călca mai vioi. Din toate gazdele de mai înainte, Lică se gândise la duduia Mari. Moșica, în adevăr, nu plecase în Moldova si o dusese destul de bine cu mosafirii, cum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deosebită de ceilalți secretari. Aci vii numai când ești chemată. Era limpede și suprima stânjenirea instalării. Mika-Le ascultă inftrucțiile cu atenție. Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam jigărită, purta un bn.-ton lăsat jos pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că stă acolo gata să lovească pe Lina cu ceva în cap . Cu ce s-o lovească? ... în ce fel era Lina vinovată față de babă? . . . Impresii! sau unele idei neînchegate bine, leneșe încă, dinapoia gândului. Acum papucii babei se auzeau târâș pe coridor. Plecase . Ba nu! ... Iar se întorsese. Mini, ridicând ochii, o văzu grebănată si uitîndu-se la ea lung. Ce vrea? Știa că a văzut-o adineaurea prin geamuri și vroia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Fântâni arteziene și soarele născând curcubee în pulberea udă. Fascinante flori de gheață, povești întregi scrise pe geamul de la dormitor. N-am știut să fac altceva decât să privesc. Joaca s-a rezumat la împroșcări dătătoare de zâmbet și cufundări leneșe. Pentru William Pye (www.williampye. comă însă, apa nu e un element manipulat doar de natură. Precum șamanii, el o transformă în ploi, în izvoare, o taie ca pe un calup de unt moale, o curge și o prelinge după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în pielea mea“. Cu mare satisfacție, povestește apoi deznodământul schingiuirilor reciproce: „călăul îmi atârnă pielea în cârlige“. Toate poemele au în țesătura lor ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
receptare a literaturii. Iată, de pildă, cum începe povestea Fata babei și fata moșneagului în versiunea lui Ion Creangă: „Era odată un moșneag ș-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț...“ Și iată varianta propusă de Bogdan Ulmu: „VOCEA: Era odată un moșneag... (cel numit se agită brusc în timp ce restul familiei stă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dor mistuitor de Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp. De frumusețea ireală a grădinilor, a micilor poduri peste ape care n-ar fi pornit să curgă dacă voința oamenilor nu le-ar fi poruncit să curgă, de infinitul unei șoapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi comandanți de oști. Armatele ajunse la Dunăre au eliberat Moldova. Dar războiul nu s-a sfârșit. Ne deplasăm, acum, spre sud-vest. Am părăsit cursul Dunării și am urcat pe malul Buzăului și de acolo... de acolo am privit dealurile leneșe ale Țării Românești. Am privit frontiera păzită de trupele lui Laiotă Basarab, Întărite de trupe lăsate de Mahomed. Sultanul pierduse Moldova, dar nu putea pierde Țara Românească. Din informațiile la care am avut acces, am aflat că peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și, pe Frieder, prietenul gemenilor, la un tur, avându-l drept ghid pe bunic, prin oraș și prin suburbia Wrzeszcz, Langfuhrul de odinioară, ca și la o întâlnire cu neamurile noastre kașube -, am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ultimului strat luminos, ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei. Cu o desfătare leneșă, Mini își isprăvise baia. Lăsă din mâini buretele mare, privindu-1 cu un surâs. Nimic din substanța minunată a naturei nu e străin de făptura omenească. Nu numai ochii deschiși pretutindeni ai porilor absorb, dar inima, acolo înăuntru, spongioasă, o putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și cu nenumărate mici manii. Se iveau dificultăți permanente pentru spălatul, călcatul, plisatul lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate reclamațiile ei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]