2,072 matches
-
laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el însuși, nemaifiind necesare alte cauze externe. Este momentul să vă împărtășesc un mic secret: pe parcursul celor mai periculoase numere ale domnului Houdini, asistenții săi erau în permanență gata de a interveni cu chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
da, ar putea fi tot în clădire, plănuind o nouă crimă. Și nu, nu avem niciun indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puteți discuta în șoaptă cu cei din jurul dumneavoastră despre ceea ce tocmai ați văzut și despre ce ar putea urma. Al doilea număr al spectacolului nostru presupune alte calități din partea protagonistului nostru dar va fi, vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu avea nici o obligație să ajute la căruciorul cu mîncare - de altfel, nici domnul Maxted. Dar, după cum observase Jim, cei care erau gata să-i ajute pe tovarășii lor deținuți o făceau, iar asta nu-i determina pe cei prea leneși să lucreze și să nu se mai plîngă tot timpul. Britanicii erau deosebit de pricepuți să se plîngă, lucru pe care americanii sau olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse sus și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar el nu e crem. Sam râse. — Asta pentru că e maidanez. A intrat Într-o dimineață. Și eu am făcut greșeala să-l hrănesc. El e Cat Damon. De parcă era pe arcuri, Cat Damon a deschis pe jumătate un ochi leneș și l-a Închis la loc. Ruby Îl mângâia pe cap. —Ce nume grozav, spuse ea. Locul ăsta e ceva de genul Joey și Chandler combinat cu Liberace. Îi aruncă o privire sexy. —Și cred că e destul de clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o jignesc. Mama ta era în grădină cu Raffaella, care vara închiria un cottage pe plajă, nu departe de noi. Râdeau. M-am aplecat și am sărutat ușor obrazul Elsei. Era întinsă pe un șezlong, mi-a trecut o mână leneșă prin păr. M-am retras imediat. Mă temeam că ar fi putut să-și dea seama de parfumul celeilalte. Raffaella se ridică. — Plec. I-am promis lui Gabry că o să-i duc crema pe care am făcut-o. Petrecea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe el, ca să te ajute la corecturi sau să-ți dea sfaturi În privința ciornei unui articol. Pe la spate, ziceau cu căldură: Ăsta-i omul, ce se poate spune, original și bun la suflet, dar ce să-i faci dacă e leneș. Lipsit de ambiție. Pur și simplu nu se gândește la ziua de mâine. Și doar nu mai e un tinerel. Cu toate astea, ceva din trupul său scund și Îndesat, din mersul târșâit, meditativ, din fruntea frumoasă, Înaltă, din umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din minți, nu e În stare să se dezbare de el și probabil nici nu observă că a făcut asta din nou. Dar până la urmă, astea sunt lucruri mici, cu care se poate trăi. Sunt pe lumea asta soți bețivi, leneși, adulteri, cruzi, perverși, dezechilibrați psihic, și apoi - poate că și eu am căpătat unele obiceiuri care lui nu-i plac, iar el le suportă și tace. Nu merită să faci prea mare tevatură pentru un șuierat sau un ciocănit, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zi. Nu-și putea face ceai, pentru că ceainicul se arsese dimineață, În timp ce el se concentra asupra abisurilor evoluției și căuta un numitor comun. Se duse să facă pipi, dar pe la mijloc Își pierdu răbdarea și trase apa, ca să Încurajeze vezica leneșă. Pierdu și de astă dată Întrecerea și renunță să aștepte ca apa să umple din nou bazinul, așa că se retrase și stinse lumina când ieși. Trebuie să Încerc să câștig timp, Își zise. Apoi adăugă: Dacă Înțelegi la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drept? Ce-ai făcut tu În viața ta? Oare lui Yoezer și prietenilor săi care vor trăi aici peste o sută de ani le va folosi la ceva faptul că pe-aici, prin Ierusalim, s-a Învârtit cândva un pisălog leneș care deranja pe toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cinci felii de pâine cu dulceață, devoră două roșii Întregi, fără să se mai obosească să le taie, bău un iaurt, două pahare de ceai cu miere și ca desert luă o pastilă contra arsurilor stomacale. Ca să-și grăbească vezica leneșă, trase apa În timp ce urina. Și fiindcă pierdu Întrecerea cu jetul de apă, trebui să aștepte acolo până când bazinul avea să binevoiască bazinul să se umple din nou. Dar Îi fu lene să aștepte. Străbătu tot apartamentul, stinse luminile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră Într-un mic bufet colțul străzii Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi fost chiar el, În spatele biroului de la clinică, transportat aici printr-o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de vedere plastic, cât mai cu seamă prin antenele perceptibile ale sufletului. Transparența și fluidul unei realizări de spirit te face adesea ori să uiți linia și culoarea. Rudolf nu dispune de un depozit de tablouri bine asortat, pentru că e leneș și mai cu seamă fiindcă nu are cu ce să-și cumpere vopsele. El contestă afirmația mea și crede că are un sistem nervos care nu-i permite să muncească... Abia atunci când foamea îl supără, Rudolf se desparte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, pe Frieder, prietenul gemenilor, la un tur, avându-l drept ghid pe bunic, prin oraș și prin suburbia Wrzeszcz, Langfuhrul de odinioară, ca și la o întâlnire cu neamurile noastre kașube -, am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
condiționat și, din camera Învecinată, murmurul slab al comunicațiilor radio. Norman privi ceașca pe care o ținea În mână și observă o ciobitură pe buza acesteia. Se străduia să asimileze ce i se spusese, dar mintea i se mișca prea leneș. Își zise: „Vasăzică, acum trei sute de ani. O navă spațială veche de trei sute de ani. Dar programul spațial abia dacă a fost Înființat În urmă cu treizeci de ani. Nu se poate, Barnes se Înșală, desigur. Dar cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth? — Nu există nici un buton. Sunt conectate la niște senzori automați de vibrații. — Vrei să spui că se declanșează automat? — Da, Norman. — Beth, dar asta e o nebunie. Cineva continuă să provoace aceste manifestări. Cine le provoacă, Beth? Beth surâse leneș, adresându-i un zâmbet felin și părând amuzată de ceea ce auzea. — Chiar nu știi? Ba știa. Da, știa și simți că-l trece un fior rece. — Tu ești sursa acestor manifestări, Beth. Nu, Norman, spuse ea fără să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
exista vreo urmărire de mașini. Era vorba de niște cărți serioase și profunde despre viață, moarte și alte probleme similare. Dumnezeule, m-am gândit, tipul e frumos, inteligent și haios. Pot să fac față? Apoi James mi-a zâmbit cumva leneș și sexy. Era un zâmbet cu subînțeles, în opoziție completă cu costumul în dungi pe care îl purta și vă jur că mațele mi s-au topit ca înghețata încălzită. Știți senzația: că ai în stomac ceva cald, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin tăieturi și-o să vă moară toată.) Într-un final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru ceaiul lui Michael. —Ticălosul ăla bătrân și leneș, ne-a spus mie și lui Helen printre smiorcăieli. Niciodată nu face nimic. Și din cauza lui am ratat The Flying Doctor și Countdown. Iar iarba a crescut până la genunchi. Mi-e rușine de mor din cauza asta. Suntem singura casă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
învățătură. Sau pentru că sunt pasionați de materiile pe care le studiază. Eu și Laura am avut bunul-simț să ne luăm niște figuri rușinate în timp ce Adam ne dădea respectiva explicație. Eu, Laura, Judy fuseserăm niște exemplare de primă mână de studente leneșe și lălăite, care nu prea aveau dor de muncă; eram răsfățate și foarte indulgente cu noi înșine. Exact genul descris de Adam. Ce îngrozitor pentru tine, am murmurat eu. Apoi eu și Laura am rânjit una la alta. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă întorc la serviciu aproape că m-a aruncat din nou în brațele disperării. Poate că lucram într-un domeniu care nu-mi pria, poate cu nu aveam cu-adevărat vocație pentru ceea ce făceam sau poate că eram doar leneșă. Ei, indiferent care era cauza, eu nu eram unul dintre oamenii ăia norocoși (deși eu cred că sunt doar ciudați) care au satisfacția muncii. În cel mai bun caz, eu îmi consideram serviciul ca fiind o metodă de a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]