2,139 matches
-
am văzut de mult, de când? Ultima oară când ne-am întâlnit era extrem de precipitat, aproape fericit, expoziția lui era o reușită, ideea lui cu copiii străzii surprinși în ipostaze inedite pentru ei a fost de un efect extraordinar, fotografiile făcute Lenei, vorbiți-ne despre Lena! Era o fată, De ce vorbiți la trecut? Cred că inconștient, când începi să povestești ceva pui totul la imperfect, timpul potrivit pentru, Continuați! Era o fată de vreo cincisprezece, șaisprezece ani, asta e? mi se vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
De ce vorbiți la trecut? Cred că inconștient, când începi să povestești ceva pui totul la imperfect, timpul potrivit pentru, Continuați! Era o fată de vreo cincisprezece, șaisprezece ani, asta e? mi se vâră sub nas o fotografie prost făcută a Lenei, față, profil, habar n-are poliția de artă, abia o recunosc, Da, în fotografiile lui Thomas se vedea că cenușăreasa asta va ajunge, Continuați! O fotografia pur și simplu, ca pe orice model, o plătea, așa se întâmplă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soră a mea, dar eu o iubesc și ea mă iubește, mi-a spus că într-o zi va veni după mine, când voi fi mare, Și altor copii le-a mai promis Thomas că-i duce în Germania? Numai Lenei, pe Mariana, pe soră-mea, au chemat-o la poliție s-o întrebe de Lena, De ce? a pățit ceva? copilul stă în fața mea cu înghețata pe jumătate mâncată, pe după gât are legătura de umerașe, se uită în ochii mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Spre surprinderea ei, persoana care era de cealaltă parte era Dylan. Luase prânzul cu el cam o dată pe săptămână în ultima lună, dar asta era o premieră. Sper că nu te superi că vin neanunțat. El zâmbea, dar ceva din lenea cu care vorbea și din pivirea lui amețită o făcu să își dea seama că era beat. —Uită-te la tine, fată frumoasă. El o mângâie pe păr, lăsându-i o urmă de căldură de la creștet până la ceafă. —Frumos, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de lene. Investigația în cazul lui Beth e din nou pe rol? E un caz prioritar? — Nu, sunt aici pe cont propriu. De unde-ai prins jargonul polițienesc? — Am un prieten polițist. Am măturat un gândac gras de pe mânecă. — Tommy, povestește-mi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oare nu trebuie să-l urăsc pentru asta? Nu pot. Am ales pentru dragoste o imperfecțiune. Ce folos că Îmi corespunde fizic, dacă este diform din punct de vedere moral? E Într-adevăr diform, că eu nu-i pot Înțelege lenea și lipsa de interes pentru cultură. Da, de fapt, din contradicții se naște valoarea. Oare pot spune că nu mi-a plăcut sărutul? Niciodată. Dar sărutul pe care i l-am dat eu? Să nu mai vorbim. Îl iubesc, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi Întâmplat, a Început să se pregătească, adresându-mi doar: „Iute, Motane, că e târziu“. Automat, aproape nevoit, m-am sculat. Totul În mintea mea era opac. Nici nu mai știam că am de urcat peretele. Mi-era somn și lene. Când Însă mi-am dat seama dintr-odată ce am de făcut, când posibilitatea de a urca Fisura Albastră mi-a apărut clară Înainte, m-am cutremurat Încetul cu Încetul, Încrederea pe care mi-o educasem atât și-a făcut datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a dezvelit tot sânul și-l lasă să atârne lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se joacă, plăcându-i să țină sfârcul Între dinți și să-l molfăie cu perversă lene. Mă extaziez de priveliște. Țiganca mă vede cum jubilez. Ochiul ei rău se micșorează de furie. „Sictir, golane!“ Râd. Vreau să dau colțul, când observ o altă apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ating pielea superbă și-mi trec mâna peste curbele ei frumoase, dar aseară era tăcută și doar mă privea. — Ce e, lumină iubită și divină a vieții mele? am întrebat-o eu în șoaptă. (Chiar dacă ușa e închisă, iar camera Lenei e în partea cealaltă a palierului, apartamentul e așa de mic încât mereu am impresia că putem fi auziți.) Nici măcar vorbele mele de dragoste prostești n-o făcuseră să râdă de data aceasta și am simțit un mic fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trebuie și din alea. Așa că slăbești în trei feluri diferite. Trebuie să recunosc c-am fost destul de impresionat de felul în care mi-a descris Stacey procesul. De fapt, e chiar isteață când poate să iasă din atitudinea ei de lene obișnuită față de viață. — Bine, Stacey, am zâmbit eu, cum zici tu. Îmi e greu să cred că natura a vrut ca tu să ai capse în stomac, dar dacă tu consideri că e singura metodă, atunci am să fac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ultimul om care să se supere din cauza asta. Urmă încă o pauză lungă și, când Leigh în sfârșit începu să vorbească, Emmy își dădu seama că plânge. — I-am luat o geantă portocalie pentru laptop fiindcă mi-a fost prea lene să mă duc personal să caut ceva, spuse ea pe un ton furios și plin de ciudă. Am sunat la magazin și le-am dat numărul cardului meu de credit și asta mi-au trimis. A geantă pentru laptop! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește peste noi. — Și-atunci de ce rămâi? E iadul pe pământ acolo în luna iulie, spuse Leigh. — De lene. Nu, zău. Nu cred așa ceva. — Ba să crezi. Am tot ce-mi trebuie. Doar că nu-mi vine să plec. În plus, în oraș se renovează apartamentul de deasupra mea și zgomotul e insuportabil. — Mmm, făcu Leigh, luând meniul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după cum spui. Da’ ia vino-ncoace... — Ei, lasă-mă, Mauricio, ți-am spus de sute de ori să nu fii... Să nu fiu drăgăstos... — Nu, să nu fii... grosolan! Fii cuminte. Și dacă vrei mai multă încredere, scutură-te de lene, caută-ți cu adevărat de lucru, și-n rest, știi. Asta că să vedem dacă ai glagore, ei? Vezi că ți-am mai dat și altădată o palmă. — Și ce tare mi-a plăcut! Hai, scumpeteo, mai dă-mi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta da riman, sau opopee sau trigedie! Așa mi s-a impus Augusto Pérez. Și când a apărut în opera mea, trigedia asta a văzut-o, dintre criticii ei, Alejandro Plana, bunul meu prieten catalan. Ceilalți s-au mărginit, din lene mentală, la riman, diabolica mea invenție. Ideea de a-l numi riman - idee care, strict vorbind, nu-mi aparține, după cum povestesc în text - a fost alt șiretlic nevinovat pentru a-i pune pe critici pe jăratic. Roman și încă roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Wahrhaftig ținea tot timpul prelegeri cu vocea lui autoritară, tunătoare, despre tot felul de subiecte, cum ar fi legătura dintre deprinderile alimentare și concepțiile de viață sau constrastul etern dintre artist și omul de stiință, sau economia socialistă care Încurajează lenea și frauda și e inadecvată unei țări civilizate. Wahrhaftig obișnuia să rostească cuvintele „țară civilizată“ cu un accent mistic și plin de patos, ca un credincios care laudă creația Domnului. E liniște azi, remarcă Fima. Wahrhaftig Îl Înștiință că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o pastilă contra arsurilor stomacale. Ca să-și grăbească vezica leneșă, trase apa În timp ce urina. Și fiindcă pierdu Întrecerea cu jetul de apă, trebui să aștepte acolo până când bazinul avea să binevoiască bazinul să se umple din nou. Dar Îi fu lene să aștepte. Străbătu tot apartamentul, stinse luminile și se duse la fereastră să verifice ce mai era nou pe străzile pustii care duceau de acolo până la Betleem, poate se zărea deja vreo urmă Îndepărtată de lumină strălucitoare. Se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceștia, ne-au pus pe noi să populăm Ierusalimul. Ne-au Încredințat nouă orașul În păstrare. Iar noi Îl umplem de opresiune, prostie și nedreptate. Ne umilim unii pe alții, ne jignim, ne chinuim, nu din răutate, ci doar din lene și frică. Încercăm să facem bine, dar provocăm numai rău. Încercăm să consolăm, dar rănim. Aspirăm să sporim știința, dar sporim suferința. — Tu să nu mă judeci pe mine, i se adresă Fima lui Yoezer pe ton superior și iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se simți dezgustat, nu de Ted, ci de el Însuși și de jocurile sale de cuvinte. Mototoli și aruncă reclama la reduceri de la supermarket, pe marginile căreia notase calambururile acelea simpliste. Dar nu nimeri coșul de hârtii și Îi fu lene să se târască sub masă și să caute ghemotocul. N-avea rost. Oricum totul va fi Întors cu susul În jos În cursul pregătirilor de renovare. Se duse să-și mai facă o cafea, Înghiți câteva felii de pâine neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scurși din tâmplă în mânecă, așa cum l-am văzut pe sergentul Pătulea pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc, niciodată. Chiar și visătorul, bolnav de lene incurabilă, va trăi atunci la malul mării în casa hrăpărețului, căci lacomul va fi silit să renunțe la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din pat și Își goli copios bășica În oala de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei, un mic junghi de vinovăție la gândul fetei În casă a cărei sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu voi amâna revelația, mult iubite prietene Parodi: Ricardo și-a scuturat lenea somnului În brațele baronesei de Servus. Viața domniei voastre și viața mea, mai lenevoase, mai sedentare, poate mai reflexive, sunt, În consecință, lipsite de atari peripeții; dar ele forfotesc În viața lui Ricardo. Peste măsură de Întristat de moartea Pumitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
duci cu mașina, a zis Helen pe un ton care însemna „sunt pregătită să fiu rezonabilă pe subiectul ăsta“. — Nu, Helen, poți să te duci și pe jos! a exclamat tata. Sincer, nu înțeleg care e problema cu voi, tinerii. Lenea e de vină. Ei, când eram eu... —Tată, l-a întrerupt Helen tăioasă, te rog, nu-mi mai spune încă o dată cum a trebuit să mergi cinci kilometri până la școală în picioarele goale. N-aș mai suporta. Pe bune. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
singurătate și-a Îmbogățit cu mult, aș spune pînă la extrem, tehnica. Este părerea unui nou-venit și ieșit din critica literară. Să revin la temă: cred că se subînțelege că sclavii (angajații) nu au voie nici măcar să se gîndească la lene (această minunată stare emoțională și fizică prin care este asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și pe bună dreptate a leneșului care era un om sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și pe bună dreptate a leneșului care era un om sărac. Și, pentru a circumscrie mai bine fenomenul, adaug că lenea decentă, statul degeaba sînt rezervate strict marilor intelectuali. Singura problemă ar fi că, În mod invariabil, intelectualii nu fac parte din clasa stăpînilor. De ce se Întîmplă astfel nu știu, nu găsesc răspunsul, cu toate că bănuiesc că-i simplu. Pentru exemplificarea statutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]