23,376 matches
-
de care s-au temut. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței de tip welfare (N. Fraser și L. Gordon, 2001, pp. 64-65). 3.2. Provocări în spirit liberaltc " 3.2. Provocări în spirit liberal" Neamestecul statului în viața privată nu permite o protecție a indivizilor ca persoane, ci ocrotește familia ca întreg împotriva dificultăților pe care le întâmpină, în România, în principal cele datorate sărăciei. Din perspectivă liberală, planul privat se află sub o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
liberaltc " 3.2. Provocări în spirit liberal" Neamestecul statului în viața privată nu permite o protecție a indivizilor ca persoane, ci ocrotește familia ca întreg împotriva dificultăților pe care le întâmpină, în România, în principal cele datorate sărăciei. Din perspectivă liberală, planul privat se află sub o barieră de netrecut. Abia sunt sesizate câteva aspecte care țin de dreptatea socială. În acest sens, se observă că într-o societate bazată pe competiție și performanță, șansele femeilor sunt diminuate în măsura în care îndatoririle clasice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
între familie și carieră. Deci, familia se păstrează; ea reprezintă în continuare prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul că pot avea o educație corespunzătoare, acces pe piața muncii, apoi o carieră. Aceasta pare să sugereze feministele liberale, de la Harriet Taylor la Betty Friedan. Faptul că, în accepțiunea feminismului liberal clasic, nu este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul că pot avea o educație corespunzătoare, acces pe piața muncii, apoi o carieră. Aceasta pare să sugereze feministele liberale, de la Harriet Taylor la Betty Friedan. Faptul că, în accepțiunea feminismului liberal clasic, nu este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și îngrijirea copiilor (alături de alte drepturi, cum sunt egalitatea de tratament, șanse egale în competiție, legi antipornografie și antiprostituție - M. Miroiu, 2002, p. 125). Din perspectivă liberală, privind conceptualizarea familiei, se pot remarca deschideri importante: un agent rațional ar promova un model de familie bazat pe drepturi. Ar pleda, de pildă, pentru drepturile indivizilor la autonomia lor ca persoane. De aici, s-ar putea vorbi despre drepturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ar promova un model de familie bazat pe drepturi. Ar pleda, de pildă, pentru drepturile indivizilor la autonomia lor ca persoane. De aici, s-ar putea vorbi despre drepturile părinților naturali, despre drepturi privind viața de familie. Tot în spirit liberal se poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un fel, viața lor privată (sub aspectul reproducerii) se afla sub un plan de stat, acela al unei politici demografice pronataliste, care să asigure pentru viitor o forță de muncă numeroasă și viguroasă. Neintervenției statului în sfera familiei, din paradigma liberală, i se opune, în experiența țărilor comuniste, o intervenție brutală a statului, devenit paternal. Familia reprezenta un refugiu în fața persuasiunii publice 39. Ea era însă controlată, indivizii nu mai erau stăpâni pe viețile lor: nu mai divorțau așa ușor, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
e decât în mod secundar libertatea. Scopul care primează este siguranța. Schimbările la scară largă produc anxietate fizică fiindcă au efecte imprevizibile. De adaptat ne adaptăm spontan la schimbările în bine din viața noastră personală. Așa cum am arătat, în viziunea liberală clasică, sfera privată era concepută ca un spațiu al libertății familiale, protejat de amestecul celor din afară, un spațiu al intimității, fără imixtiuni din partea statului sau a opiniei publice. Pe lângă faptul că baza garantării libertăților individuale este susținută prin egalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
discriminare, legea egalității de șanse între femei și bărbați, legea concediului parental, legea privind protecția familiei monoparentale), România a făcut pași importanți spre modernizare. Pentru ca acestea să fie respectate efectiv, ar trebui depășite practicile ce presupun mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în sfera privată, în familie, receptată ca un întreg (de aici, drepturile indivizilor în cadrul familiei nu erau luate în considerare în mod distinct). Conform cu paradigma liberală, dacă totuși este oferit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în sfera privată, în familie, receptată ca un întreg (de aici, drepturile indivizilor în cadrul familiei nu erau luate în considerare în mod distinct). Conform cu paradigma liberală, dacă totuși este oferit sprijin public, statul o face doar în ideea asigurării unui cadru social echitabil privind accesul egal la educație și la menținerea sănătății (de pildă, prin oferirea de asistență în creșterea copiilor). Ca o reacție față de amestecul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
drept asul din mâneca politicienilor), ci, mai ales, ca efect al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
firească spre autonomie a oricărei ființe raționale, recunoașterea posibilităților de dezvoltare în diversitate (fiecare poate avea modul său unic de a se împlini, chiar dacă acest fapt permite interpretări în sensul unor abateri de la modelul consacrat în comunitate). Egalitatea de factură liberală implică faptul că oamenii pot să-și urmărească nestânjeniți proiectele de viață. În acest sens, este o deschidere spre modernitate. Neamestecul statului minimal (din paradigma liberală), ca și, în situația opusă, a statului de tip paternal-socialist nu au constituit căi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
permite interpretări în sensul unor abateri de la modelul consacrat în comunitate). Egalitatea de factură liberală implică faptul că oamenii pot să-și urmărească nestânjeniți proiectele de viață. În acest sens, este o deschidere spre modernitate. Neamestecul statului minimal (din paradigma liberală), ca și, în situația opusă, a statului de tip paternal-socialist nu au constituit căi de emancipare a femeilor. Antrenarea femeilor în activitatea economică (și, de aici, dobândirea independenței lor privind resursele de existență) ține de nevoile generale ale societăților care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu mai este deplină. Chiar mai mult, invizibilitatea socială poate fi depășită, iar interesele părinților singuri pot fi promovate mai adecvat în spațiul public. 7.1. Educația androginătc "7.1. Educația androgină" Educația androgină este o opțiune a feminismului radical liberal, legată de promovarea unei combinații de trăsături masculine și feminine. Acesteia i se opunea alegerea feminismului cultural care opta pentru conservarea specificului feminității și al masculinității, poziție de pe care femeile nu trebuia să preia și să imite valori bărbătești (M.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
așteptările feminismului cultural)98. Ce se va întâmpla atunci când mama singură își crește băiatul, când tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest fapt se va datora prezenței nemijlocite a modelului parental (care este ușor de imitat de către copil) și tendințelor de diferențiere, de delimitare față de acesta și de identificare cu persoane de același sex. Astfel, un băiat crescut doar de mama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de dependență. Sinele se formează parcurgând experiențe semnificative în diverse tipuri de relaționări în timpul copilăriei (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Există o mare diversitate de comunități, în care religia, nivelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Division, Polity Press, Cambridge, 1992. Pierson, Christopher, Beyond the Welfare State?, Penn State Press, 1991. Pîrvulescu, Cristian, Politici și instituții politice, Editura Trei, București, 2000. Platon, Banchetul, Editura de Vest, Timișoara, 1992. Popa, Raluca Maria, „Dimensiuni ale patriarhatului în gândirea liberală românească între 1848 și al doilea război mondial”, în Maria Bucur; Mihaela Miroiu (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Popescu, Liliana, Gen și politică, Editura Alternative, București, 1999. Popescu, Raluca, „Familia tânără în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alții, și atunci ne întrebăm dacă putem vorbi în continuare despre o clasă economică și socială ce domină Statul? Există întotdeauna și pretutindeni așa-numitele "elite ale puterii", ce domină viața politică și economică, configurînd un caracter oligarhic atît democrațiilor "liberale", cît și celor "populare", dar ele nu formează o clasă, ci mai curînd o castă, sau o categorie conducătoare. Statul modern nu mai este atît un sistem sau un nucleu, cît o rețea de instituții și organisme foarte diverse. Establishment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fie concretizată, ceea ce nu este deloc simplu, cum putem observa în dezbaterea despre școlile private, de pildă. 1.7. Descentralizarea sectorului public Ultimile două-trei decenii au înregistrat un declin mai mult decît evident al Welfare-State-ului și dominația cvasiabsolută a tezelor liberale, nonintervenționiste și nonprotecționiste. Dereglementarea și dezetatizarea, piața liberă, libera circulație și libera întreprindere au devenit noile repere, noile valori guvernatoare. Individul ca atom social, între-prinderea ca matrice creatoare de valoare, economia de piață, democrația și liberul schimb, aceștia sunt pilonii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
responsabilităților, în cadrul unui nou tip de management. Expansiunea piețelor s-a însoțit de reducerea controlului birocratic și creșterea posibilităților de alegere a consumatorilor. Astfel, treptat, filosofia și politica Welfare-State au fost în bună măsură abandonate, instalîndu-se la putere altele mai liberale. 1.8. Stat productiv sau Stat parazit? Pentru a concretiza grila de mai sus, trebuie să alegem cîțiva indicatori reprezentativi. Pentru aceasta, sunt posibile două metode: pri-ma presupune o evaluare a contribuției fiecărui sector la valoarea adăugată, adică la P.I.B.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aici într-un sens dinamic. Activitățile cele mai productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede decît în altele și este adevărat că serviciile colective sunt domenii în care productivitatea crește puțin. Potrivit doctrinei liberale, Statul nu este decît instrumentul lipsit de voință al unei societăți lipsite de putere. El este o instanță transparentă, un simplu vector al anumitor solicitări sociale. Avem aici o viziune particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
capitalismul, toate ideologiile a căror traducere în viață a fost încercată (nazismul, fascismul, comunismul) au degenerat și au eșuat în mod lamentabil. Dar și promotorii sistemului capitalist au avut, de-a lungul timpului, opinii diferite referitoare la această chestiune. Autorii liberali, clasici și neoclasici, rezervau autorității guvernamentale un rol minor în economie. Adam Smith, patriarhul științei eco-nomice, admitea ca legitimă și necesară intervenția statului atunci cînd vizează asigurarea cadrului legal necesar garantării libertăților individuale, ordinea publică, apărarea, educația de masă, dreptatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru șomaj fără a cere vreun sacrificiu, furniza un rol bine definit al guvernului și o politică aparent ușor de îndeplinit."11 Sistemul keynesian a reprezentat modelul dominant în economia capitalistă pînă în anii 1980, cînd s-a produs resurecția liberală, pe fondul acumulării deficitelor și a derapajelor inflaționiste. Purtătorii de drapel ai acestei contrarevoluții, cu efecte importante pînă astăzi, au fost F. von Hayek și M. Friedman în plan teoretic, M. Thatcher și R. Reagan în plan practic politic. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]