3,668 matches
-
August 1985, pp. 867-869 127. Câmpeanu Virginia, The Prospects of Romanian Agricultural Integration into EU, IWE, 1999 128. Constantin Luminița, Problematica economiei regionale în contextul ascensiunii științei regionale, Revista Română de Statistică, nr.12, 1996, pp. 38-41 129. Dăianu D., Liberalismul secolului XX, Oeconomica, nr. 3-4, 1997 130. Edwards S., Openness, Productivity and Growth: What Do We Really Know?, Economic Journal, No. 108, March 1998, pp. 383-398 131. Ernst D., Inter-Organizational Knowledge Outsourcing: What Permits Small Taiwanese Firms to Compete in
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
De pildă, în SUA, în mod tradițional, ce pierdea un partid capitaliza celălalt și se succedau la putere. Acum pierd amîndouă, ceea ce înseamnă că centrul nu este reprezentat, iar dezbaterea doctrinară e foarte vie. În Europa, atît socialismul cît și liberalismul și creștin democrația sunt în pierdere de credibilitate. Uitați-vă la rezultatul alegerilor din Italia. Parcă se așteaptă ceva nou, capabil să scoată Occidentul din criză. Dar cînd e să se aleagă praful... Mult mai de succes pare Islamul și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Franța e ca o domnișoară bătrînă care nu mai îndrăznește să se uite în oglindă. Situația e însă gravă. Avem o societate care, tot filosofînd cu susul în jos, iată și-a pierdut reperele : o democrație-creștină veritabilă nu mai există, liberalism nu mai există, socialismul e la el acasă, dar e extrem de criticat pentru că nu dă roade. Și asta pentru că nu se mai produce la nivelul obligațiilor sociale asumate. Visul majorității tinerilor este să devină funcționari, iar totul e subvenționat, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
chiar la unele confesiuni creștine, lor nu li se atribuie nici un merit, deși este cunoscută legătura dintre învățăturile lor de bază și atitudinea față de sărăcie, de exemplu. Iar speranța unora ca religiile să evolueze spre o versiune sau alta a liberalismului occidental secularizat nu e deloc întemeiată. Asta seamănă cu prostia aceea fundamentalistă a lui Fukuyama privind "sfîrșitul istoriei". Pare că cineva insistă să credem că universalizarea democrației liberale occidentale reprezintă viitorul omenirii, forma ei finală de guvernămînt, care va asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Pe de altă parte, vedem un Occident stagnant și din ce în ce mai închis, cu probleme demografice mari, desacralizat și care dă impresia unui fin de siècle. În mod cert, ei nu mai au răspunsurile pentru problemele omenirii. Nu este deloc clar că liberalismul va prevala în acest secol, și asta se vede din declinul guvernării democratice din diverse părți ale lumii. Acum suntem anunțați că mai întîi trebuie întronată ordinea și abia după aceea va veni vremea libertății, ca în cazurile "primăverii arabe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
polimorfismul vieții economico-sociale, spiritual, de aceea poate că nu a reușit să articuleze un sistem filosofic și a rămas reticent față de acestea. Dar el acordă o forță egală ideilor (vezi Puterea ideilor, Humanitas, București, 2012), ceea ce face intelectualul extrem de responsabil. Liberalismul său este unul fără iluzii, deși a fost, împreună cu R. Aron, printre liberalii cei mai celebri ai secolului trecut. Nu accepta nici un fel de tiranie politică sau mentală. Cîți se mai pot lăuda astăzi cu o asemenea consecvență ? Opera sa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fost create organisme speciale cu scopul de a reduce disparitățile regionale. Din păcate, majoritatea acestor inițiative nu au reușit să suscite un dinamism endogen, necesar unei creșteri regionale sustenabile. După 1980, statele au avut de-a face cu mai mult liberalism, dar și dificultățile financiare au fost din ce în ce mai deranjante, impunînd creșterea a două forțe importante: globalizarea și regionalizarea și un imperativ: eficacitatea. În consecință, regiunile se angajează în politici și exerciții variate pentru a-și construi viitorul. Autoritățile regionale favorizează structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
au mai pus pe listă la europarla mentarele următoare, să devină consilier al premierului Ponta și să obțină de la social-democrați o sinecură în cupola aceea de supraveghere a alegerilor, alături de bunul său prieten, sforarul Dan Rușanu. Atît l-a ținut liberalismul pe Dăianu, cît i-a dat funcții, după aceea și-a descoperit, tot studiind și studiind, convingeri social-democrate. Au mai fost economiști mari care-au parcurs traseul ăsta, ca John Stuart Mill sau John Maynard Keynes, dar ei n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de la 1907 și zguduirea de conștiințe ce a însoțit-o și numărul victimelor ei necunoscut nici pînă astăzi. Dezbaterile vremii vizau doar soluții pe termen scurt, unilaterale, lipsind cu desăvîrșire o viziune pertinentă pe termen lung. Toate doctrinele epocii: conservatorismul, liberalismul, naționalismul, poporanismul, țărănismul sau socialismul sunt analizate și criticate. Politicile agrare, de asemenea. Atît cele macro-, cît și cele mezosau micro economice. Se cere un management agricol care să conducă la o schimbare benefică a exploatațiilor agricole prin schimbarea mentalităților
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
născători de bani s-a dezvoltat frenetic apoi prin intermediul bursei, al tranzacțiilor speculative și al inovațiilor financiare, titluri de valoare care au devenit cvasimonedă. Astfel, moneda și-a pierdut contururile clasice și n-a mai putut fi controlată. Astfel, triumful liberalismului financiar a condus la obsolescența monetarismului, respectiv, la pierderea capacității băncilor de a mai controla cantitățile monetare și valoarea acestora. Astfel, a apărut un nou Frankenstein, care s-a întors împotriva creatorilor săi. Acesta este răul cel ma-re pe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fac decît să prelungească agonia, criza. Era necesar să se înțeleagă faptul că băncile trebuie să fie în slujba agenților econo-miei reale, și nu invers. Or, ele au devenit stat în stat, permițîndu-și un comportament de exploatatori. Bazele morale ale liberalismului clasic au fost pervertite de o mînă de familii, care au in-fluențat și nașterea protestantismului, și aprobarea cametei sau dobînzii, și întreg sistemul actual, care a devenit unul foarte științific, dar care are un viciu de fond: e imoral. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Dl. Dăianu este împotriva privatizării tuturor utilităților publice și, în general, împotriva "grabei cu care s-a făcut privatizarea". Eu cred că incriminabil e mai curînd modul cum s-a făcut privatizarea. Prin aceste luări de poziție, domnia sa părăsește cîmpul liberalismului, devenind, în cel mai bun caz, un fel de social-liberal, poate un adept al celei de-a "treia căi". Totuși, el laudă reformele orientate spre piață din China și India, unde s-ar fi procedat în mod pragmatic, cu atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de domiciliu și cea a statelor-investitor. În aceste condiții, în Occident s-au întețit odată cu criza discursurile populist izolaționiste, care cer blocarea noilor fonduri și reglementarea acestui imens flux de capitaluri care vine dinspre răsărit. Dar atunci, unde mai e liberalismul? Apoi, cum s-ar asigura altfel nevoia urgentă de lichidități? Este vorba despre apariția celui de-al doilea val al globalizării, susținut de noile puteri mondiale: China, Rusia, în parte Japonia, India, Brazilia, țările arabe bogate în petrol, Africa de Sud, Indonezia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o idee atractivă care să rezolve problema gestionării acestei eterogenități. Cine vrea să fie lider are aici o provocare, dar și o oportunitate uriașe. Jucătorii inteligenți nu se vor mai încur-ca în crispările vechilor doctrine, fie că e vorba despre liberalism, socialism, jihadism etc. Ei vor avea de jucat un joc nou, pentru că noi sunt și provocările realității. Se deschide o nouă eră a ideologiei, în care lipsesc orice certitudini. Vechile obsesii intelectuale vor deveni tot mai fragile și iluzorii. Uitați
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai mare filosof german în viață, un fel de dascăl al națiunii, un mare gînditor, care a scris o operă de cotitură în istoria filosofiei. El a lansat critica postmodernismului încă din anii '80 (polemi-zînd cu Foucault și Derrida), a liberalismului (polemizînd cu Rorty și Rawls), a pozitivismu-lui, a "fascismului de stînga", a manipulării genetice (polemizînd cu Sloterdijk), a unificării eu-ropene și a tot ce mai mișca în epocă. Habermas este în egală măsură politolog și sociolog, antropolog, psiholog, lingvist, jurist
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că finalul e cunoscut. Deci, deși minunată în sine, democrația nu e și suficientă, nu constituie un panaceu și aici e ideea principală a cărții, detașată după o analiză pertinentă, anume că, pentru a fi funcțională, democrația trebuie însoțită de liberalismul constituțional, altminteri dispersia maximă a puterii în societate, adusă de procesul de democratizare, poate ascunde pericole majore la adresa libertăților individuale. Singură, democrația nu garantează nici pacea, nici prosperitatea, cum altădată sesiza și Alexis de Tocqueville. Aceasta nu înseamnă că democrația
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Kazahstan, Nigeria și-n multe alte țări poartă numele de "democrație neliberală". Prin "democrație", occidentalii înțeleg "democrație liberală", adică un sistem caracterizat nu doar prin alegeri libere, ci și printr-un stat de drept, separarea puterilor și protejarea libertăților fundamentale (liberalism constituțional). Dar nu peste tot este la fel, nici chiar în Vest. În ultimii cincizeci de ani, libertatea și democrația au fuzionat, însă astăzi ele se despart în multe țări (din Asia Centrală, Indonezia, lumea arabă, Africa etc.): democrația înflorește, libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în analiza noastră economică o serie de marote și de sintagme reducționiste ce nu ne fac cinste. Spre pildă, de sute de ani utilizăm în cursuri, lucrări de doctorat, de licență etc. opoziții clasice cum sunt: liber-schimb versus protecționism, sau liberalism versus dirijism. Prezentăm, separat, fiecare dintre aceste politici și, eventual, le contrapunem, evidențiind avantajele și dezavantajele fiecăreia. De fapt, realitatea ne arată că liberul schimb și protecționismul nu se mai întîlnesc nicăieri în formă pură; ele sunt doar extremele aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a capitalurilor, informației, bunurilor și persoanelor, în aceste condiții, vechile abordări sunt caduce. Cine pe cine mai protejează, cînd elemente care altădată mergeau împreună, cum sunt statul, populația, teritoriul și avuția, acum evoluează separat? La fel stau lucrurile și în ce privește liberalismul opus dirijismului, în variantă keynesistă sau socialistă. E tot un fel de coincidentia oppositorum, pentru că nicăieri aproape nu mai găsim astfel de politici economice aplicate la modul absolut, ci regăsim mixturi ale diferitelor ingrediente de liberalism și dirijism, de dorit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
stau lucrurile și în ce privește liberalismul opus dirijismului, în variantă keynesistă sau socialistă. E tot un fel de coincidentia oppositorum, pentru că nicăieri aproape nu mai găsim astfel de politici economice aplicate la modul absolut, ci regăsim mixturi ale diferitelor ingrediente de liberalism și dirijism, de dorit cît mai inteligente și cît mai bine adaptate fiecărei conjuncturi spațio-temporale. "A treia cale" este regula, doar proporțiile diferă și aici putem întîl-ni, de asemenea, o anumită ciclicitate. Cu toate acestea, noi continuăm să analizăm extremele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Simon and Schuster, New York, 2003; Gruzinski Serge, La Pensée métisse, Fayard, Paris, 1999; Guardini Romano, Sfîrșitul modernității, Humanitas, București, 2004; Guillebaud Jean-Claude, La confusion des valeurs; Desclée de Brouwer, Paris, 2009; Gwartney James D., Stroup Richard L., Lee Dwight R., Liberalismul economic, Humanitas, București, 2008; Hanson Victor Devis, A war like no other, Random House, New York, 2005; Hayek Friedrich von, Constituția libertății, Institutul European, Iași, 1996; Hayek Friedrich von, Capitalismul și istoricii, Humanitas, București, 1998; Holbrooke Richard, To End a War
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Încă de pe atunci, diverși observatori au evidențiat „jungla sexuală” în care s-au afundat societățile democratice dedate cultului plăcerilor carnale și al libertății în amor. Disocierea sexualității de morală, „anarhia regulilor morale”, dispariția tabuurilor, creșterea numărului partenerilor, diversificarea practicilor carnale: liberalismul sexual care însoțește progresul societății de consum de masă a dat naștere și „sexului sălbatic”24. Frenezia lui Erostc "Frenezia lui Eros" Tot acolo am rămas, cu diferența că această dinamică s-a angajat acum într-o vertiginoasă fugă înainte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
partener; alții, în sfârșit, prezintă tabloul de-a dreptul apocaliptic al unei epoci în care ființele sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața dorințelor din ce în ce mai puțin satisfăcute. Mizerie sexuală și afectivă care ține de alinierea ordinii erotice la ordinea economică. Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de-a dreptul apocaliptic al unei epoci în care ființele sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața dorințelor din ce în ce mai puțin satisfăcute. Mizerie sexuală și afectivă care ține de alinierea ordinii erotice la ordinea economică. Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată acum și de oroarea libidinală 61. La urma urmelor, individualismul și liberalismul cultural n-au făcut decât să izoleze tot mai mult oamenii, să-i facă egocentrici, incapabili să aducă fericire celuilalt. Departe de a favoriza bucuria simțurilor, revoluția sexuală a provocat o formidabilă dezvoltare a frustrărilor și a depresiilor. Eliberarea corpului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]