1,597 matches
-
diferite (Liceul Industrial, Liceul de Artă, Liceul Pedagogic), ilustrând astfel dimensiunea dinamică, pedagogică și constructivă a comunicării gestuale cu elevii. Cel mai mare avantaj al cercetării este legat de autenticitatea surprinderii gesturilor profesorilor și de asigurarea discreției observației prin implicarea liceenilor, care au completat Grila de observare, menționând și efectul produs de comunicarea gestuală asupra lor. Am fi putut opta pentru alegerea unor specialiști, dar prezența acestora ar fi denaturat comunicarea gestuală autentică a profesorilor. Pe de altă parte, am pregătit
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care au completat Grila de observare, menționând și efectul produs de comunicarea gestuală asupra lor. Am fi putut opta pentru alegerea unor specialiști, dar prezența acestora ar fi denaturat comunicarea gestuală autentică a profesorilor. Pe de altă parte, am pregătit liceenii prin abordarea unor teme și exerciții utile rolului de observator în desfășurarea cercetării. De asemenea, am corelat protocoalele de observație de la cinci liceeni pentru fiecare profesor investigat în vederea obținerii unor rezultate veridice și prelucrării statistice a datelor colectate. Din analiza
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dar prezența acestora ar fi denaturat comunicarea gestuală autentică a profesorilor. Pe de altă parte, am pregătit liceenii prin abordarea unor teme și exerciții utile rolului de observator în desfășurarea cercetării. De asemenea, am corelat protocoalele de observație de la cinci liceeni pentru fiecare profesor investigat în vederea obținerii unor rezultate veridice și prelucrării statistice a datelor colectate. Din analiza și interpretarea rezultatelor obținute, am conturat profiluri ale profesorilor care devalorizează gesturile (cu reactivitate accentuată la stres) și eficientizează gesturile (cu reactivitate scăzută
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nr. 3 din Bârlad: 370 „Lyceum se înscrie pe linia bunei tradiții a școlii bârlădene ca o nouă posibilitate de afirmare a spiritului creator a elevilor. Apariția revistei ... ne aduce în minte vremea când, în cu totul alte condiții, câțiva liceeni, printre care G. Ibrăileanu și Raicu Ionescu întemeiau la Bârlad Asociația „Orientul”, despre care, mai târziu, criticul „Vieții românești” nota: „am format o tovărășie bazată pe prietenie, pe tovă rășie de idei, pe comunitate de idealuri.” ... Acum, la al 4
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
oferite de televiziune. De unde și concluzia că impactul acestor programe asupra minorilor este în mare măsură diferit, și, în orice caz, mai puternic decât cel exercitat asupra adulților. Într-o cercetare anterioară a Centrului nostru asupra unui eșantion reprezentativ al liceenilor din București (2002), datele anchetei au relevat că o mare parte a acestora petrece zilnic, în medie, în fața televizorului, mai mult timp decât alocă pregătirii lecțiilor. Conform acestei anchete asupra comportamentului și stilului cultural al elevilor din București, 43% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
-l, e un exemplu de succes, o mină de informații și o firavă alinare pentru dorul de Copou, (dacă v-ați mutat în Canada). 12 martie 2009 Îmi plăcea (o, tempora!) să-mi încep prima lecție de filosofie vorbindu-le liceenilor despre cele trei feluri de dragoste: eros-ul (care, bănuiesc, nu mai necesită niciun fel de deslușire), agapé-ul (dragostea creștină trăită și împărtășită comunitar - de unde sensul laic al "agapelor" prietenești) și philia (iubirea de ceva abstract, superior, teoretic - de regăsit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și îngerul acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor din capitală, nu reușeau să articuleze suficient de rapid jerba poetică care țâșnea din el. În lumea culturii însă modele și gusturile se schimbă neîncetat, coexistând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ne înconjoară, fiind reconstruită și descrisă literar cu o minuțiozitate plastică lipsită de ipocrizie. Cartea va frige, la propriu, mâinile puritane, și reprezintă o experiență de lectură inconfortabilă pentru cei care roșesc cu ușurință, dar, bine promovată, va face deliciul liceenilor de ieri și de azi, nu am nicio îndoială. Istoricii literari o vor marca, cu siguranță, ca o operă de pionierat în învestirea cu puteri literare a vorbelor fără perdea în contextul în care literatura noastră nu prea a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
credeai de-i omul lui Darwin") sau de detaliile tragice, descrise în amănunt, ale momentelor când se manifestă boala sa psihică, dar, în ansamblul său, lectura este ușoară, fascinantă și, după cum am mai spus, ar merita făcută, cu precădere, de liceeni. Cu toate întrebările care au rămas fără răspuns de mai bine de un secol și un sfert și pe care culegerea coordonată de Cătălin Cioabă le întemeiază și le amplifică: și-a repudiat Eminescu volumul de versuri, singurul editat în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
profesor în contextul în care conținutul materiei pe care o predă la clasă este ultima dintre grijile acestuia, biet proletar exploatat și minimalizat în societatea de tranziție. Haida-de!, îmi veți spune, dar olimpicii, dar școlile de elită, dar miile de liceeni care pleacă la universități occidentale, dar marii profesori?- Știu și eu ce să răspund la aceste întrebări, mai mult sau mai puțin retorice? Marile școli, unde pretențiile financiare ilegale ale conducerii iau deja forma extorcării (dacă nu faceți față, marș
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scriitorilor români din Statele Unite și Canada, București, 2001; Cazul Policarp Morușca, Cluj-Napoca, 2002; Comunitățile românești din Statele Unite și Canada, Cluj-Napoca, 2003; Breviter. Întâlnirea cu mine însumi, Cluj-Napoca, 2003. Ediții, antologii: Ion Agârbiceanu, Meditație în septembrie, pref. Mircea Zaciu, Cluj, 1971, Licean... odinioară, pref. edit., Cluj, 1972, Povestiri, postfața edit., București, 1979; Supplex Libellus Valachorum, tr. în limba maghiară Kölö Károly, București, 1971 (în colaborare cu Iosif Pervain și Ana Ciurdariu); E. Lovinescu, Acord final, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974; Ioan Piuariu-Molnar, Retorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
general al Regiei de Difuzare a Cărții Arcadia (1990-1992), al Societății Cultura Națională (1992-1993), lucrează în Ministerul Culturii (1993-1994) și ulterior ca secretar adjunct al Societății Oamenilor de Știință din România (devenită Academia Oamenilor de Știință). Debutează în 1952, ca licean, la ziarul „Secera și ciocanul” din Pitești, iar editorial cu volumul Steaua lui Horn, apărut în 1966. Mai e prezent în „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața militară”, „Cronica” ș.a. Debutant spre sfârșitul deceniului al șaptelea, când poezia românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
istoria. Tema inițial anunțată se va pierde însă în evocarea voit confuză a trecutului unui clan, pentru a fi reluată, mai mult declarativ, abia spre final. Un gest de curaj și, în ultimă instanță, un gest politic - Ștefan Rohia, un licean utecist, arborase, în timpul ocupației horthyste, în semn de protest, tricolorul românesc pe coșul unei cărămidării dintr-un orășel nord-transilvănean - tinde a se motiva ca o răscumpărare, în ordine morală, a clipelor de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
lua bacalaureatul în 1950. Este student, până în 1952, la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o părăsește pentru Școala de Literatură „M. Eminescu”, absolvită în 1954. Revenit la Universitate, obține diploma de licență în 1959. Debutează ca licean în 1949 cu poezii la ziarul craiovean „Înainte”, iar editorial în 1967 cu Ceasul privighetorii. Colaborează încă din perioada studiilor la publicațiile pentru copii „Luminița”, „Cravata roșie”, „Scânteia pionierului” - la ultimele două fiind și angajat în redacție (1954-1959, 1959-1961) - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
specializate și este un agent cultural activ. Nu numai evoluția presei culturale locale este un indiciu în acest sens, dar și prezența sa în alte structuri instituționalizate ale culturii. Creșterea numărului de școli secundare îl aduce pe intelectual în fața publicului licean căruia îi ține prelegeri cu scop educativ. Dezvoltarea edificiilor de cultură (muzee, cercuri și asociații literare, cămine culturale, biblitoteci publice) apropie publicul larg de producția intelectuală locală. Cărturarul provinciei este așadar catalizatorul acestor regiuni. Punând în plan secund angoasele și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nu opera întotdeauna o selecție obiectivă a elevilor, căci, așa cum observa pedagogul C. Dimitrescu-Iași, raportor al legii ministrului Haret, accentul evaluării viza în primul rând memoria, iar cantitatea prea vastă de informație dobândită în liceu crea "o confuzie înspăimântătoare" pentru liceenii care încercau, "prin diferite influențe", să câștige bunăvoința profesorilor examinatori 57. Nu întâmplător, proiecte de reformă, precum cel al ministrului Titu Maiorescu, în 1874, accentuau componenta reală din învățământul secundar. Ducând măsurile spre extrem în ceea ce privește învățământul universitar, Maiorescu propunea chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
40% promovați. 1928-1930 este o altă perioadă de cotitură, influențată de aplicarea noii legi a învățământului secundar. Desființarea claselor paralele, limitarea numărului de elevi într-o clasă la 40 și examinarea exigentă la bacalaureat au determinat scăderi ale numărului de liceeni la nivel național: de la 116.000 în 1928, la 83.000 în 1930172. Pe de altă parte, dificultățile de aplicare din primii ani - datorate lipsei manualelor și modului deficitar de organizare a procesului didactic - se reflectă atât în scăderea numărului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
remarcă și categoria de părinți fără profesie (4%) ce apelează în general la autoritățile locale pentru subvenții ca să își mențină copiii pe băncile școlii (Anexa I, tabelele 13-16; fig. 11-13). Clasa de mijloc se conturează astfel ca principală pepinieră de liceeni, demonstrând că elevii mai bine dotați social sunt și cei plasați avantajos în sistemul școlar, în ciuda mult promovatului principiu al meritocrației. Teoria conflictualistă susținută de Bourdieu prin care școala devine mecanism de reproducție structurală, perpetuând dominația anumitor clase, este confirmată
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
violente antisemite, sub încurajarea unor profesori extremiști sau sub fascinația exercitată de unii lideri de la centru. Presa locală consemnează, de altfel, succesul unei vizite întreprinse de Corneliu Zelea Codreanu în Suceava, în 1927, cu ocazia întrunirii județene a LANC, unde liceenii înflăcărați au jurat credință steagului svasticii 203. Câțiva ani mai târziu, în 1931, un alt eveniment petrecut la Suceava reține atenția ziarelor. Profesori cuziști de la Liceul Ștefan cel Mare recrutează elevi pentru propagandă extremistă, sub amenințarea scăderii notelor, iar unii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
articole talentații Mihai Horodnic și Ion Roșca, din păcate, cu o viață timpuriu curmată, apoi, viitorii scriitori ai grupării cernăuțene Iconar: Iulian Vesper, Ghedeon Coca, Emil Giurgiuca - colaborator de la liceul din Gherla, Arcadie Cerneanu, Aurel Prelipceanu, Constantin Rotariu, Victor Neculce. Liceenii de la Muguri și-au dedicat primele creații istoriei și naturii moldovenești, satelor și folclorului din zonă, fiind preocupați și de traduceri din franceză și germană sau cronici literare. Câteva titluri exemplificative: Mihai Horodnic, "Fragment din File de poveste", "Zile de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Putneanu, "Sat, Oraș, Țară". Exemplul lui Iulian Vesper este ilustrativ pentru modelul scriitorului format în mediul literar conferit de școală. După un debut cu succes, în 1924, la cenaclul literar Muguri cu poezia "Floare-albastră" apreciată de public și colegi, tânărul licean a fost propus pentru participarea la concursul Tinerimii Române unde a prezentat o disertație pe tema "Dezvoltarea teatrului românesc", câștigătoare a premiului II. Momentul înmânării premiului este redat cu emoție în memoriile scriitorului: Un domn în vârstă îmi întinse o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și Junimea literară. 81. Dionisie Udișteanu (1900-1984), arhimandrit, profesor la Suceava, publică studii de istorie locală. 82. Iulian Vesper (1908-1986), poet, prozator, traducător, absolvent al Liceului "Hurmuzachi" din Rădăuți, licențiat în Litere la București, debutează la revista Muguri editată de liceenii din Rădăuți. Este redactor la Glasul Bucovinei (1933-1937) și membru al mișcării literare bucovinene Iconar. Publică articole, versuri, proză, traduceri, din opera sa făcând parte volumele: Constelații (1935), Poeme de nord (1937), Primăvara în Țara Fagilor (1938), Viața lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cele mai cunoscute, amintim L'Appât / Momeala (1990, care a fost ecranizat de Bertrand Tavernier în 1995), Ombres siamoises / Umbre siameze (1995), Rue du Japon, Paris / Strada Japoniei, Paris (1999), Essaouira (2001), Maos (2006, care a obținut Premiul Renaudot al liceenilor). Romanul premiat este un non fiction novel, asemenea celor scrise de unul din inventatorii genului, Truman Capote, maestrul declarat al autorului. Indice al unor tare civilizaționale cu atît mai profunde cu cît au fost ascunse sub preșul democrației, egalității, toleranței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe lîngă istoria tenebroasă care o prefigurează pe cea din lumea reală, scriitoarea rwandeză distilează cu tandrețe și elemente poetice ciudățenii specifice și chiar clipe de bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005, Indiens, 2008 și L'Annonce, 2009, toate publicate la aceeași editură, Buchet-Chastel, toate clădind cu forță și rigoare, cu capacitate vizionară și maturitate stilistică o saga aspră a "deșertului central
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]