1,729 matches
-
Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcă pe șine spiralate - cu o viteză imperceptibilă chiar și pentru un melc - spre un anumit punct unic, un fel de gaură neagră, a cărei menire e să scoată toată această omenire aflată Într-un stadiu de descompunere spre un liman luminos, binecuvântat de cel Atotputernic. (În treacăt fie spus, omullocomotivă, ce se afla În Îngrijirea profesorului Jan Perjovski și era respectat, cu mici excepții, aproape de toți pacienții din azil, avea, la rândul său, o viziune limpede asupra lumii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și răzbiți fiind de nemâncare, se hotărăsc a-l trage, pe cel mai gras dintre ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să mai reziste în viață, până dă Domnul și ajung la un liman Deci, grăind eu așa, i-a trebuit o vreme lui Cornel Braiu ca să priceapă năzbâtia de gândire a lui Ali Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a răsufla, fără de contenire, ca să o scoatem la liman, chiar de-ar fi să piară dracul Iar atunci, Pamfil Duran, căruia tot îi mai curgeau lacrimile, în urma cumpenei prin care trecuse, s-a săltat într-un cot și a cuvântat: tu, măi Cornele, se cunoaște că ești nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru dresul glasului, apoi călugărul a început să vosbească, dar olecuță cam pe ocolite: „Suntem vechi cunoștințe, fiule. Și dacă stau și mă gândesc bine, chiar un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut, însemnând pe răboj și bune și rele...Totul...” Simțeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să ție ocinele sfintei mănăstiri, ce sânt date de ctitori...ce au făcut acel zapis...ca să hie acel satu Zărneștii iar sfintei mănăstiri Bârnovii...” Am rămas cam dezorientat. Mă uitam după un document mai vechi, care să mă scoată la liman. Tocmai atunci, ca în atâtea alte rânduri, a intervenit bătrânul călugăr, care m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Te văd nesigur pe ce ai citit. Cauți ceva care să te ajute?” Întocmai. Caut scrisoarea din 24 august 1680 a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plan. În partea de sus este Maica Domnului încadrată de doi îngeri, iar jos tâlharul cel bun cu crucea și în continuare Isaac, Avraam și Iacob cu sufletele drepților. La picioarele patriarhilor se observă 4 bărci simbolizând biserica călătorind spre liman, pe valurile vieții. În spate, pe fond de peisaj sunt pictați arbori exotici. De sub crucea de pe dealul Golgotei, sub Iisus Hristos Judecător, pornește un râu de foc care coboară spre stânga unde este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
W. ar fi fost În mai mare pericol afară; În Christiania avea să arate lumii ce poate; găsise locul potrivit, era convins. Thomas Îi oferise camera sa; poate și lui W. avea să-i meargă bine acolo; odaia aceea era limanul potrivit. Cei doi s-au reîntîlnit Într-un bar din cartier; poate și hackerul cel bețiv intra acolo, Thomas Îi știa obiceiurile. Lars, așa se numea, nu a venit; după trei seri și-a făcut apariția, era Însoțit de Încă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de basme. Ar fi putut să scrie și o istorie a familiei, mai mult un roman, pentru că mii de Întîmplări le-ar fi născocit, se pricepea. Antonia - și puțin nemțoaică, după un alt radical din sîngele ei - era pentru Thomas limanul. Adormea, copil, În poala ei, visînd păduri de mesteceni albi și troici. Relele lumii, cîte or fi fost atunci, nu aveau cum să Îl atingă....și cocorii tot treceau spre Volga, unde se adunau pentru a-l sluji pe prinț
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
orice, ar fi fost tentat să Încerce mai mult; nu, asta nu, Thomas doar gîndindu-se și scutura din cap, nu se putea Împreuna c-un bărbat. Se Însoțise cu femei de tot soiul, Ingrid ar fi putut să fie un liman, dacă ar fi iubit-o, dar pe cine iubise vreodată? - avusese impresia, doar, În cîteva rînduri. Poate că nu aflase plăcerea deplină niciodată; și melc-de-mare de-ar fi fost, s-ar fi putut să nu guste vreodată așa ceva, pentru că, ziceau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
America era undeva Într-o negură, nimic nu se petrecuse parcă; la Bert, Thomas nu s-a mai gîndit decît rareori, apoi. Cu Ingrid s-a mai Întîlnit o singură dată, cînd au și Încheiat definitiv povestea; Adanil se dovedea limanul. Nămolos, niciodată Thomas nu simțise pămînt sigur sub picioare, chiar dacă tot Încercase să bătătorească o cărare; asfaltul orașului fusese mai potrivit, mai mult smoală, numai bună pentru a se aprinde, În ziua potrivită, odată cu urbea, după mintea Antoniei. A doua
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Un zvon din alte vremi mă împresoară De parc‐ aud chemarea din străbuni. Din slovele ce‐ am strâns cu atâta trudă, Cuvintele‐ nșirate an de an, N‐ am zămislit vreun cântec să se‐audă; Mereu alerg, dar n‐ am nici un liman. Tot ce‐ am compus, în urma mea dispare, Semințele sădite, de‐ un timp nu mai răsar, De parcă mi se taie și din zare Ca să rămân de‐acum un biet hoinar. De‐ați vrea și numele să‐mi dați uitării, Eu n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a te-ascunde Oricât de mult ai căuta, Oriunde ai pătrunde. Așa a fost, așa va fi , Nu este altă cale, Chiar și la cer de te-ai trufi Cu mari istericale. 12 iunie 2004 CA-NTR-UN OCEAN FĂRĂ LIMAN Oricât am sta de-a curmezișul, Totul trece, chiar și moartea; Oricât de lesne-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După ceresc și clar firman. Suntem ce-am fost dintotdeauna, Și totdeauna așa vom fi, Credința este doar cununa Celui ce-a vrut a se jertfi. 13 iunie 2004 DE DINCOLO ȘI DE DINCOACE Dincolo de nori
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când, datorită conjuncturii internaționale propice și a stingerii flagelului în ambele principate, trupele ruse au silit la intervenția armată și Poarta otomană - puterea suzerană - să pună capăt regimului de la București și să instaureze în Țara Românească - până la Convenția de la Balta Liman (1849) - căimăcămia retrogradă a marelui boier rusofil Constantin Cantacuzino. Ca și marea epidemie de holeră din 1831, cel de-al doilea val al molimei de la 1848 a avut, la rândul său, un puternic impact asupra stării de spirit a oamenilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă, și cu sufletul Înlăcrimat, suflet În care flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le-a lăsat la scară-un cui. al speranței că se poate reveni unde au fost dacă vor trăi cu rost dragostea fidelitate. De aceea Mărțișorul se oferă o dată-n an, în rest, este numai dorul ce ne scoate la liman. Ne dorim unul pe alta, ca iubind întâia oară să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Dumitru calul. Abia când au ajuns la Păscării, în vale, s-a auzit glasul lui Todiriță, însoțit de un oftat abia simțit: ― Am stat și am chibzuit în fel și chip ce ar trebui să fac. ― Și ai ieșit la liman? ― Apoi, fie ce-o fi. Numai de dragul copiilor, am s-o aduc înapoi... ― Bine ai să faci, dar... La auzul acestui „dar”, Todiriță a întors fața spre Dumitru, întrebând: ― Dar? ― Să fii bărbat, băiete!!!... ― Uite, măi Dumitre, că te-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe-asta cândva, într-o zi când voi fi devenit matură și responsabilă. Pentru că nu aveam nici asigurare de sănătate și nici vreun sfanț, tata spusese că se ocupă el de nota de plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]