3,802 matches
-
cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spațiu de conlocuire. Nici utopiile postdecembriste, nici frustrările acumulate de intelighenția ortodoxă nu s-au dovedit rodnice. Repetatele încercări de a coagula un grup de reflecție laică sub umbrela unei reviste de atitudine creștină au eșuat. Există prea puține direcții limpezi în dezbaterea publică - partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din Heidelberg era totdeauna plin cu cele mai alese vinuri din valea Rinului, polobocul balenei noastre conține cel mai prețios dintre uleiurile ce se pot recolta din trupul cașalotului, și anume, spermanțetul cel mult căutat, în starea lui absolut pură, limpede și parfumată. Această prețioasă substanță nu se găsește în alte părți ale cașalotului, decît amestecată cu alte substanțe. Cît cașalotul e viu, spermanțetul își păstrează fluiditatea, dar fiind pus în contact cu aerul, după moartea balenei, începe curînd să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar o fîșie îngustă de pămînt alpin, la frontiera zăpezilor. Puține frunți reușesc, ca aceea a lui Shakespeare sau aceea a lui Melanchton, să se înalțe și să coboare în asemenea măsură, încît ochii să pară niște lacuri de munte limpezi și eterne, deasupra cărora să poți urmări, în ridurile adînci, gîndurile care vin ca cerbii să se adape din apa acelor lacuri, așa cum vînătorii din munții Scoției urmăresc semnele lăsate în zăpadă de ei. La marele cașalot însă acest caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o tamburină cu clopoței de stele. La fel, în văzduhul limpede al zilei, diamantul pare un strop de apă curată, scînteind cu o strălucire sănătoasă pe fundalul vreunui gît învîrstat cu vene albastre; dar cînd vicleanul giuvaergiu vrea să ți-l arate în strălucirea lui cea mai tulburătoare, el așază diamantul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se întoarse, cu mîna stîngă încleștată pe ultima verigă a lanțului și-și puse piciorul pe spinarea partului, rămînînd neclintit în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd m-ai ars cu atîta furie, că mai port și azi semnul; acum te cunosc, duhule și știu că sfidarea e cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie ea cît de joasă și voi îngenunchia și te voi săruta; dar sub forma ta supremă, vino ca putere divină! Cu toate că tu lansezi flote întregi de universuri, în mine rămîne ceva ce nu se lasă impresionat! O, tu, duh limpede, din flacăra ta m-ai făurit, iar eu, ca un adevărat fiu al focului, îți întorc flacăra cu răsuflarea mea. îDeodată, sub fulgerele care cad din nou, cele trei flăcări se lungesc, devenind de trei ori mai înalte ca înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ea? Iată enigma, dar a ta e și mai adîncă. Tu nu știi de unde vii, de aceea te crezi increat; și necunoscîndu-ți începutul, te dai drept neînceput. Eu știu despre mine ceea ce tu nu știi despre tine, atotștiutorule! O, duh limpede, există dincolo de tine ceva pentru care toată veșnicia ta nu e decît timp și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați întors cu pupa spre noi, doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Încă un semn doveditor pentru vitalitatea liricii noastre tinere. Este astfel remarcabil drumul pe care l-a parcurs Petru Vintilă de la sintaxa lirică stufoasă ce mai poate fi observată În primele poeme din Oamenii și faptele lor, la un stil limpede, direct, de reportaj, am spune, dacă acest reportaj n-ar avea darul să pompeze sânge În albia versurilor (Ă). Dan Deșliu a adus În poezie optica meseriei sale de actor (Ă). Dealtfel, el este un om din mulțime care schimbă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poate crea imaginea poetică a noii realități, ci printr-o recreare artistică prin care lozinca e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia lui Maiakovski: «Adevăratul poet ațâță dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
treia oară referitor la Aragon care figurează poemul strângând «Într-o scoică murmurul milioanelor». Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe cu care nu ne Împăcăm. Noi nu credem că Henri Miller e
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
românești, cercetând cu atenție articolul apărut În Lupta de clasă și-a Însușit critica făcută, luându-și angajamentul de a Îndrepta serioasele deficiențe și greșeli pe care le-a avut În muncă. (Ă). Poezia publicată conține influențe formaliste. Alături de versuri limpezi ale unor poeți, se Întâlnesc poeme obscure, abstracte, ale altora. Redacția nu depune Încă eforturi destule pentru a ajuta pe poeți - mai ales pe cei tineri - În munca lor; publică poeme la care autorul ar trebui să mai stăruiască pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost horit minune nouă,/pe unde, limpezi, crapii-n stuf mai joacă - treziți din somn, cocorii goi În rouă/s-au mult chemat pe câmpuri, mâine pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poemul Lazăr de la Rusca pentru care Dan Deșliu a primit premiul de stat pe anul 1949. (Ă). Atunci când s-a inspirat din creația poporului M. Beniuc a evitat acele scăderi ce-i umbresc pe alocuri opera și a alcătuit versuri limpezi ca apa izvoarelor de munte. (Ă). Adânc emoționante - deși nu la Înălțimea posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș În munții Georgiei (Ă). Lingvistica burgheză promovează teorii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
găsește cu cale poeta să dezvolte tema? Printr-un lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la lupta concretă a maselor - ce Înseamnă pentru noi pacea. În loc să se străduiască a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socialismului În conștiința oamenilor. Aici trebuie văzut fără Îndoială meritul de bază al romanului lui Petru Dumitriu. Petru Dumitriu a reușit să rezolve În bună măsură cu succes o problemă pe care viața ne-o prezintă astăzi În trăsături deosebit de limpezi: e vorba despre un fenomen tipic pentru etapa de construire a socialismului În care ne aflăm astăzi - reeducarea vechilor cadre de intelectuali din țara noastră. Un asemenea intelectual În care mentalitatea burgheză a mai lăsat urme adânci este În Drum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că ne ascundem mâinile, că le facem invizibile, înseamnă întotdeauna ascunderea unei părți din noi. În general, ne închipuim că modificăm comunicarea în favoarea noastră cu ajutorul controlului exercitat asupra propriului trup. Dar nu suntem întotdeauna conștienți că, dacă nu transmitem informații limpezi asupra stării noastre emoționale, introducem un filtru și ne împiedicăm să comunicăm cu adevărat. Și reducem, în aceeași măsură, capacitatea noastră de seducție. Brațele, antebrațele și mâinile sunt prelungirea cuvintelor. Ele aduc în modul nostru de comunicare căldură și omenie
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
autorului. Am optat pentru această strategie din două motive. Primul: multe dintre povestiri au fost încorporate - total sau parțial - în romane. Al doilea: doar o mică parte a lor rezistă unei analize critice serioase. Compuse și tipărite într-un context limpede - pe valul enormului interes din anii ’30 pentru literatura pulp -, ele sunt mai degrabă documente ale unui proces creator ascendent decât piloni autentici ai operei lui Raymond Chandler. Atunci când una sau alta dintre povestiri și-a depășit valoarea conjuncturală, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce-și țese plasa de intrigi în penumbra casei-bastion. În contextul dat, ea nu este decât o matroană autoritară, împinsă de lăcomia și zgârcenia sa la abuz, teroare și crimă. Captivitatea în care o ține pe Merle Davis are o limpede componentă psihanalitică: rareori o victimă s-a dovedit mai atașată de propriul călău! Motivația dată de autor - Merle leșină în clipa când doamna Murdock își împinge soțul pe geam, iar apoi o învinuiește pe tânăra violată de acesta că ea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese precise ale făptașilor. Retrăgându-se în natură, protagoniștii restrâng, în mod paradoxal, sfera de acțiune a liberului-arbitru: lăcomia, gelozia, avariția, pasiunea oarbă, violența înnăscută au mobiluri limpezi, stabilite la nivel personal. În felul acesta, răul se relevă a fi al individului, nu al universului. Personajele poartă măști în speranța de a ridica bariere în fața potențialilor urmăritori. Furtul de identitate, uzurparea personalității provin, de fapt, din mentalitatea omului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu o punte de legătură aruncată spre Somnul de veci, al cărui capitol 32, ultimul, e transcris cu caractere italice. Lipsesc doar rândurile de final, care fac trimitere la Perucă Argintie, soția lui Eddie Mars. N-am găsit o explicație limpede acestei omisiuni. Chandler fusese cât se poate de ferm: Mona Mars nu avea să mai apară vreodată în viața detectivului. E posibil ca, în momentul scrierii romanului, Parker să se fi gândit s-o readucă, printr-o soluție ingenioasă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sub titlul Binecuvântare, în volumul Cuvinte potrivite. În articolul Cuvântul nou la noi, I. Ludo face un scurt istoric al modernismului literar francez, enumerând câteva publicații simboliste românești și reținând, din „noianul de chemați și nechemați care practică literatura”, personalitatea „limpede și luminoasă” a lui Tudor Arghezi. Rubrici: „Revista revistelor”, „Reliefări-Mozaicuri”, ultima preschimbată în „Recenzii”, sub semnătura lui I. Ludo și G. Spina. Semnează versuri G. Bacovia (Plumb de iarnă, Nevroză), Tudor Arghezi și proză Emil Isac (Din brădetul lui Iancu
ABSOLUTIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285144_a_286473]