2,068 matches
-
În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deși erau nefolositoare, erau liniștitoare ca și abundența de cuvinte a doctorului Ransome. Vocabularul latin și termenii de algebră erau tot nefolositori, dar ajutau la crearea unei alte lumi. Încrederea lui Basie În viitor Îl Îi dădea curaj. În timp ce Își lingea urmele de miez de pe degete, păstrînd coaja pentru seară, camionul militar sosi de la Shanghai cu rația de alimente a deținuților. 27 Execuția Doi soldați japonezi stăteau În spatele cabinei șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni, iar acum erau nepăzite. Jim era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd mașina oficială. Jim se uită Înapoi la cei circa o sută de prizonieri lăsați acolo pe mal. În timp ce soldatul Își lingea boabele de orez de pe bărbie, doamna Philips zăcea la picioarele lui, În iarba Îngălbenită, alături de femeia de la Blocul D și de soțul ei Îngenuncheat. Alți soldați se mișcau de-a lungul malului, cu puștile pe umăr, În timp ce pășeau printre prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viu, dar În același timp se simțea la fel de mort ca și domnul Maxted. S-ar putea ca sufletul lui, În loc să-i părăsească trupul, să fi murit doar În mintea lui? Fiindu-i din nou sete, Jim coborî treptele de ciment, lingînd apa de pe mese și birouri. Dacă războiul se terminase, era timpul să-i caute pe mama și pe tatăl lui. Totuși, fără japonezii care să-i protejeze, ar fi periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe terasament va crede că Jim este deja rănit și Își va Îndrepta focul spre cei cu arme din spatele lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez sălbatice. Își șterse sîngele pe tulpinile lor și Își linse degetele. Deja Își Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Victoria. Dinspre Bărăție alunecă tramvaie către Brătianu intersectându-se cu cele care urcă de pe Elisabeta Înspre Pake. La Pake este o fântână arteziană. Seara o luminează cu reflectoare. Ca În Parcul de Cultură și Odihnă, I.V. Stalin. Pe străzi copii ling Înghețate pe băț, iar prin cofetării Înfulecă moscove violete. La cinema Elena Pavel se dă Poemul pedagogic, film În culori. Descărcarea la centrul de pâine se face cu brațele. Se aruncă din om În om câte două pâini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Începe școala și te Întorci acolo, dincolo de pădurea de oțetari, satul din Ardeal este și mai departe. În timp ce păcurarul mulge oile, moșu’ Niche fumează o Națională, iar tu sugi o bomboană. Câinii păcurarului ți se gudură la picioare și te ling. Noaptea Își face de cap prin regiunea Stalin. Ce-i Patria? A Început școala. De asemenea a Început și contrarevoluția din Ungaria. Tancurile glorioasei armate sovietice eliberează Budapesta și Îi nimicesc pe contrarevoluționari. Poporul maghiar suferă. Din această cauză poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întinzi picioarele ude, ca să te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului spre horn. Te uiți În foc ca și cum te-ai uita Într-o apă. Ar fi bine dacă te-ai apuca de pian. Ar fi bine dacă ai face engleza, dar ai nimerit la clasa de rusă și germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu vederea chiar și faptul că era ginecolog. Dar dacă ar fi adus din nou vorba de poștă? Părea că și el Îi simțea șovăirea. Sau e un birt italian drăguț chiar vizavi, spuse el. Fac o lasagna de te lingi pe degete. Era pe cale să-i accepte invitația și să-i spună adevărul despre timbrul găsit În vagin. Era o chestie lașă și o dovadă de caracter slab să nu-i spună. Și, În plus, nu-i stătea În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am spălat pe dinți. Ce pot să fac, mireasa mea, în noaptea asta am chef să intru în trupul unei femeiuști, să mă frec de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i-a reușit o vrajă. Pentru prima oară de când o cunosc, m-am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea aplecat peste tăblia patului, priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri. O linsesem, limba mea călătorise de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vreau să fiu cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maică-sii. Augusto se ridică și se întoarse acasă gândind: „Când va afla Eugenia, va fi o lovitură puternică pentru rivalul meu! Ce drag îi va fi animăluțul ăsta. Și e drăguț, tare drăguț. Bietul de el, cum îmi mai linge mâna!...“ Adu lapte, Domingo, adu-l repede - îi porunci valetului de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu tine, Rosario, parcă așa te cheamă, nu? — Da, așa mă cheamă. — Și ce-i cu tine? De ce, domnișorule Augusto? — Nu te-am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă vrea să v-aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cuvântul, acest produs social, a fost creat pentru a minți. L-am auzit pe filozoful nostru zicând că adevărul este, asemeni cuvântului, un produs social, ceva ce toți cred și, crezând asta, se înțeleg. Produs social este minciuna.“ Simțindu-se lins repetat pe mână, exclamă: „Ah, ai și venit aici, Orfeule? Tu, cum nu vorbești, nu minți, ba chiar cred că nu te înșeli, că nu te minți. Deși, ca animal domestic ce ești, trebuie să te fi molipsit cumva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i și ea un animal domestic? Și dacă n-ar exista femei, ar fi bărbații oameni? Vai, Orfeule, cine te-alungă din casă vine de altundeva!“ Și-l strânse la sân, iar câinele, care chiar părea că plânge, îl lingea pe bărbie. XXIX Totul era pregătit acum pentru nuntă. Augusto o voia intimă și modestă, dar ea, viitoarea lui soție, prefera, pare-se, să i se dea mai mult fast și rezonanță. Pe măsură ce se apropia data fixată, logodnicul ardea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și apoi vin - așa cum vin și se duc cărțile de joc, și acest du-te-vino e însăși istoria. Acolo, în depărtare, fără s-o aud conștient, răsună, pe plajă, muzica mării de hotar. Se sparg în ea valurile venite după ce au lins coasta Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a dat unul mamei sale și altul surorii ei. Nu am fost de față când s-a întâmplat, dar mi-o pot imagina zâmbind, mieroasă și mulțumită ca o pisică lingându-și laptele de pe mustăți. Deși nimeni nu voia să recunoască, familia ținea socoteala. Norman făcuse Facultatea de Medicină, dar eu citisem Goethe și Schiller „în original“. El era un specialist, dar eu făceam mai mulți bani. Prima persoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe mâini, dar farfuria ei era încă plină. Încăpățânarea fiicelor mele atunci când venea vorba de mâncare mă contraria mereu. Nu știau ce e foamea? Slavă Domnului că nu știau ce e foamea. Vai, ce bine arată morcovii ăia! m-am lins eu pe degete. —Spune-mi dacă nu vrei să-ți povestesc, zise Madeleine din nou. Nu ar fi trebuit să îi spun. Te ascult, am repetat și am luat lingura din farfuria lui Betsy. —Partea cea mai grozavă, ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mare de tăiat pâine. Tot drumul până la vadi, Winston acesta a stat cuminte În pătură, a părut chiar foarte mulțumit și a dat din coadă, părând recunoscător. Poate credea că Îl duceau la doctor. Oricine se apleca spre el era lins pe obraz sau pe mâini. În vadi au adunat pietre, au ridicat un altar și au așezat pe el câinele, care nu s-a Împotrivit deloc, parcă avea Încredere În ei, parcă era sigur că se afla printre prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cele din spate, dar totuși el nu a Încetat să se gudure și să se bucure și să dea tot timpul din coadă, de parcă era chiar fericit că toți se ocupau numai de el. Cine nu se ferea era lins imediat. Apoi au tras la sorți. Ninja Marmelstein a fost Însărcinat să spună rugăciunile, Ronen să sape groapa, iar lui, lui Dimi, i-a revenit sarcina să-l sacrifice. La Început a Încercat să se eschiveze, avea scuza că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a căzut la pământ ca o bucată de pâine. Plânsul lui nu-mi iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]