KorAP: Find »[drukola/base=liniștit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...489 >

12,206 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

la campania de colectivizare, care se profila în mod fatal la orizont. Cum așa, părinte Niță?! E posibil să slujești în același timp pe Dumnezeu și partidul comunist?... se arătă extrem de surprins Stelian de această mărturisire. De ce nu? replică popa liniștit. Orice e posibil în ziua de azi! Chiar și faptul că un preot poate fi membru de partid. E pentru prima dată că aud de așa ceva, mărturisi Stelian. Popa Niță Niculescu își arătă dinții într-un zâmbet forțat: Domnule Stelică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
planuri de distracție, să nu crezi că o să mă fac călugăr... Dar toate la timpul lor! Bine, Victoraș, așa o fi, numai sa nu-ți strici ochii, că stai prea mult cu nasu-n cărțile alea, spunea Mafalda, deloc convinsă și liniștită de această logică a fiului ei unico. Într-o zi de septembrie, proaspătul student al familiei ieși în oraș și, după ce își făcu niște fotografii la minut, pentru legitimație, luă la rând toate librăriile din centru, ca să-și cumpere, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un mare poet, afirmă cu glas liniștit Felicia. Victor băgă de seamă că atât glasul, cât și expresia feței îi erau schimbate și simți că, din acel moment, între ei doi se stabilise o relație de înțelegere și de încredere, care nu avea neapărat nevoie de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu Felicia de veste cu un glas senin și foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pățit multe la viața lor... Am eu figură de informator? exclamă Victor, puțin vexat de asemenea bănuieli. Străbătură Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară și studiind camera în care se aflau, cu niște acuarele fine agățate de pereți și cu fereastra dând undeva în spatele blocului, spre un părculeț liniștit și pustiu. Erau acolo șapte studenți de la diverse facultăți, din universitate și din afara ei, și locul părea cât se poate de potrivit pentru o întrunire cu caracter conspirativ, ca aceea a lor. Cei doi tipi de la arhitectură, care se recomandară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ultim, mai mult ghicit, apel disperat : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Câteva momente de liniște de mormânt se instalează, momente în care în patul de lângă Dora se desfășoară o dramă, probabil obișnuită pentru oamenii în alb care veghează "liniștitele" nopți de spital. Nefertiti, cum o numește Dora în gând, este agitată. Face mișcări de neînțeles care reușesc să deconecteze de la monitor micile antene de pe creștet. A reușit să se ridice în șezut și să se aplece mult în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa, fiți liniștită. Dar acum... Ascultați ! Se aud zurgălăii. Este desigur sania lui Atanasie, omul meu care vine să mă caute. Deîndată ce ne va lua dânsul sub protecție nu trebuie să mai avem grijă sau teamă de nimic. Vrei să spui că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora într-o clipă de luciditate. Fii liniștită, îmi este credincios și este mut săracul de el de atunci, de când l-au snopit rușii în bătăi. * * * Casa este mare, gospodărească, cu o împărțire obișnuită pentru locuințele țărănești din Bucovina. Un cuptor enorm ocupă toată tinda, focul este întreținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
văd cât mai puțin lumea asta nouă pe care nu o prea înțeleg. Sămânță de cânepă ! Dar asta este canabis curat, nu-i așa ? Ei, canabis... Are ceva proprietăți liniștitoare și ți-am preparat amestecul ca să poți urmări cât mai liniștită, cu cât mai mult calm, continuarea povestirii mele. Nu are nimic din nocivitatea produselor chimice, asta ți-o confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
patru zile, patru și jumătate până când ar trebui să vină. Granița României începe deja să fie socotită ca granița Europei care trebuie bine păzită, de aceea trecerea devine din ce în ce mai riscantă. Dar Atanasie cunoaște locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele ? Ai avut perfectă dreptate. Citind cu voce tare, fără să mă grăbesc, am început să nu mai resimt în mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vom depozita și proteja de ger. Mi-a răspuns cu multă bunăvoință că treaba mea de acum încolo era laboratorul și pomada de care era nevoie și că de toate celelalte se vor ocupa ei. Odată cu vizita asta viața noastră liniștită s-a cam terminat. A început un du-te-vino neîncetat : deținute din alte lagăre care au recoltat și transportat varza, mașini trimise de comandant ca să-mi aducă seu de oaie sau să ia pomadă și alte remedii, localnici care cunoșteau deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

și cât i-am pus în opalcă și s-o opintit mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai la vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mâncat și mâncalea ela mai bună. Da, dar mai târziu nu va mai avea mâncare deloc dacă mor părinții... Că doar mama și tata aduc de mâncare pentru copii și numai după ce aceștia sunt oameni mari, ei pot să moară liniștiți. Așa cum esti tu, bica! Da?... Nu?... Da, așa cum sunt eu!... Dar mai întâi doresc să te văd pe tine domnișoară mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
gropi comune la Sighet, la Canal, la Râmnic... Într-un cuvânt, oamenii și-au făcut datoria și numai datoria. Și atunci, de ce să-și facă mustrări de conștiință dacă ceilalți băieți, care le-au furnizat materia primă, dorm așa de liniștiți, se plimbă pe promenadă în voie și își numără victimele care își răresc rândurile pe zi ce trece spre marea lor bucurie: cu fiecare dispărut riscul de a fi dați în vileag se diminuează proporțional și aproape că ar dispărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
l-ar fi ocolit. Iar tovarășa madam n-a fost decât un mezelic neînsemnat, aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost, iar purtătorii de rele se plimbă liniștiți ca și cum ar avea cugetul și mâinile curate. Ba mai mult, unii și-au potrivit masca democrată și se înghesuie la butoane, profitând de vălmășagul creat de Revoluție. * * * Domnul 512, vizibil obosit de efortul povestirii și de sentimentele retrăite în timpul acesteia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mai faci vreo doi!.. Tu ești un om fericit!.. Anu' și cârlanu'!.. Cum or crește? Lasă că 'om vedea noi... Dumnezeu cu mila!.. l-a liniștit un tovarăș-ziler ca și el. * * * Am o fetiță nou-venită la a VI-a B, liniștită, curățică și inteligentă, de mai rar așa copil! Zbârnâie la matematică! Remarca într-o pauză profesorul diriginte în timp ce își sorta pe categorii un teanc de lucrări-test de la clasa respectivă. Să știi, Pușa, că și la română se descurcă foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mult mai bine și, în căutarea unor câștiguri grase, se bagă în afaceri pedepsite de lege, încât au umplut închisorile Vestului, sărăcuții de ei... Că nici speranțe nu mai au să se întoarcă vreodată acasă. Dar el, fie-i veșnicia liniștită lui tata Chelu că l-a dat la meserii, își poate dura gospodărioara într-un singur an. Și încă una dintre cele mai arătoase!.. Uite cum o văd eu, Mariuță!.. i-a spus celei pentru care s-a despărțit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." A fost ziua în care, ajuns la Nineta, cu morcovul pe tărtăcuță, n-am făcut altceva decât să plâng și iar să plâng. Iar Nineta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." În ziua aceea am plâns iar. A fost ziua în care m-am despărțit de copilărie. 16 Am devenit un personaj de comedie în Little

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
zici?...." Tata. Râs de râs. Se cutremură casa scărilor. Mama iese în ușă, nedumerită: "Ce-i cu voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor liniștit. N-o să-i mănânce niciodată câinii din traistă. Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej, în legătură cu vremea, cu sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață, întrucât inșii liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]