12,623 matches
-
atît mai puternică este angoasa, cu cît "nu-i niciodată sigur că atunci cînd poetul se află în paradis, el nu se află, de fapt, în infern", nota Al. Cistelecan în cronica sa la mult așteptatul volum al poetului (Evenimentul liric al deceniului, în Al doilea top, Editura Aula, Brașov, p. 149). Un mod insolit de a intensifica dominația invizibilului asupra vizibilului, temă frecvent întîlnită în poezia expresionistă, mai ales la Georg Heym, în poemele Demonii orașelor, Zeul orașului sau Umbra
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
artă poetică) Ea este anunțată de intenția poetei de a "deschide atelierele / Ťcelui care vrea să se apropie de sineť / celui care nu vrea să cucerească decît adevărul său, / mica lui istorioară." (Elegie XIV) Semnificativ pentru luciditatea și autenticitatea demersului liric al Marianei Marin este extrema omogenitate pe care o are această cu adevărat Mare Temă a sa. Dacă în poemul Un război de o sută de ani rădăcina Răului era deja împlîntată în propria persoană, - "La rădăcina firească a răului
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
la fel ca Ornic... Aspectuosul volum din 1972 cuprinde totuși, și cele mai multe poeme definitorii ale încă tinerei mele maturități! Cel dintâi, Fântâna dă măsura lirismului la care speram să ajung, fie și din când în când; glasul îndârjit al eului liric domină visarea și îi dă viață: Dus de vis ca vălul miresei în joc, dus de vis peste goluri, pe unde talpa-i ușoară și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
și la acel mit, ideea curgerii eterne, imposibilă fără credința în lumea obiectivă; o confruntă așadar cu solipsismul cel mai deznădăjduit, adică des-ti-nat să o anuleze. Celălalt se numește poemul, a cărui neagră concluzie - celălalt sunt eu - caracterizează o sensibilitate lirică, prin aceasta cât mai exact precizată." " Între versurile din Celălalt și versurile din Odihnă (un alt poem ales de critic), care purced dintr-o idee și o sensibilitate comune, distincția este doar graduală, de la deznădejde la resemnare. Fundamentale în lirica
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
care purced dintr-o idee și o sensibilitate comune, distincția este doar graduală, de la deznădejde la resemnare. Fundamentale în lirica lui Ilie Constantin, cele două poeme, ambele din 1972 (...), deschid prioritar căile spre înțelegerea cuvenită și adecvată a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
că vei fi luat și din prăpăstii de beton, din cazemate de munți stratificați: ca să fii prins, un continent întreg s-ar disloca! Obsesia țărmului nu e nicăieri mai intensă decât în Plajă (devenită Clipă de nisip) - chiar dacă, aici, eul liric nu mai este hăituit, jucând doar rolul de spectator al unui peisaj halucinant care, negreșit, îl înglobează, dar de sus și de departe, ca pe toți ceilalți pământeni: Cât de năprasnic se dezlănțuise nisipul: vastă, roata lui cu flăcări reci
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la fel s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
respiri. Nu se prea putea analiza într-o ședință de cenaclu un astfel de poem. M-am mărginit eu însumi să semnalez originalitatea limbajului și să mărturisesc că m-am simțit, de la un punct înainte, țintuit pe scaun de imaginația lirică a autorului. Tânărul se numește Mircea Cărtărescu și a debutat de curând cu volumul Faruri, vitrine, fotografii, care, dacă ochiul nu mă înșală, promite un mare poet." Ochiul nu l-a înșelat pe Nicolae Manolescu. Și volumul de debut, și
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
continuare a temelor poetice din scrisul de până atunci. Persistența în domeniul prozei și abandonul total al poeziei (inclusiv al proiectelor de traducere a poeților-muzicieni Bob Dylan și Leonard Cohen) au indicat intrarea într-o nouă fază a creației. Filonul liric n-a fost însă abandonat nicio clipă. El constituie chiar axa unei cărți precum Travesti, cea mai neînțeleasă, mai neglijată, mai puțin discutată dintre prozele sale. Publicată în 1994, ea a căzut în penumbra dezinteresului general pentru literatură care caracteriza
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
mi se pare mai degrabă a fi unul pozitiv. Compusă din fragmente de versuri și proză, povestea are doi autori: Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu. Prima tentație a cititorului este aceea de a-i atribui lui Emil Brumaru fragmentele lirice, iar Veronicăi D. Niculescu partea de proză. Nu știu dacă în realitatea lucrurile au stat așa, dacă cei doi au schițat un plan sau au lucrat la voia inspirației, cert este că textul se leagă foarte bine, fiind, până la urmă
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
tradițională, pentru ca în actul al II-lea să fim transferați în mod brutal și de neînțeles într-un timp actual (scena torcătoarelor se petrece într-o sală de fitness, fetele cântându-și corul pe biciclete). Nu suntem adversarii modernizării teatrului liric și este firesc ca opera să fie receptată din perspectiva omului modern. Din păcate, actualizările din ultimii ani ale libretelor de operă duc de foarte multe ori la distorsiuni flagrante, uneori "kitschioase", care nu mai au nicio legătură cu lucrarea
Münchenul – centru cultural al Germaniei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7067_a_8392]
-
Sadoveanu, și nu e întâmplător că, fiindu-i oaspete, trăiam net impresia că m-am strămutat pentru câteva ore în lumea Hanului Ancuței, unde, firește, el era un alt Comisul Ioniță, iar Adela, cea agilă ca o zvârlugă, ghidușă și lirică totodată, luase locul "celorlalte" Ancuțe". Nicolae Mecu mai observă că gazda, căreia nu-i mai tăcea gura de câte avea să spună, cu atâta har (pe lângă pahar), era numai "aparent foarte practic și descurcăreț, trăia de fapt în împărăția nesfârșită
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
imitatori. Ivirea lui, pe terenul literaturii române, este inexplicabilă. în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Slavici inaugurează la noi proza de observație socială și conectează astfel proza românească la cea europeană contemporană. O dată cu el, autobiografia lirică, proza poetică ori romanul de tip balzacian încep să dateze; cu el, proza românească se europenizează, devenind contemporană cu ceea ce se scria în restul continentului. Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
lor, în alegerea de a nu lupta, mai bine decît de-a-și pierde transparența, finețea, devenind opace și tari, sticlă de duzină. Mai bine, vaporoase, să se cruțe, în lada împăienjenită, dar de soi. Și, răspunzîndu-i primei cereri de adopție lirică, o dare în folosință a unui duh bolnav: "Primiți-mă, necunoscuții mei,/ Poate mă regăsesc în voi...// Mi-e sufletul o mare de puroi." (Singurătate). Suferințe galbene, măcinînd matca sufletului, tăindu-i pofta, obosit, de-a se-nnoi. În loc de epilog
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
tale, nu ai cum să te bucuri de recunoașterea oficială. Ești pe picioarele tale, dar nu ești în catastifele ierarhice ale cinului filozofic. Ești negreșit autentic, dar nu ai fost încă miruit de untdelemnul considerației de breaslă. Cu o sensibilitate lirică care îl predispune negreșit către filozofarea subiectivă, de mărturisire și de analiză a ecourilor sufletești, Petru-Vladimir Pătulescu nu este cruțat de drama practicantului ad hoc de filozofie. E deștept, cult și familiarizat cu tărîmul nuanțărilor fine, dar este închis în
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
În această privință, autorul se arată consecvent cu sine, dovadă că volumul de față, al doilea după cel din 2003 - Contemporan cu două milenii - Te x Te - este o colecție de reflecții și meditații personale, așadar o mostră de filozofie lirică. Dintre cele trei părți cît numără volumul, prima este cu precădere inspirată din viața personală ("Cu ochii închiși"), pentru ca celelalte două ("Refluxul cuvintelor" și "Provocări și pariuri") să reprezinte pilde de cugetare pe teme venite din afară, din lumea largă
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
E. Baconsky, de altfel o capodoperă în materie: scriitura, traducerea, portretele ș...ț Iar Corabia lui Sebastian a produs o adevărată fascinație asupra mea. Cândva Virgil Mazilescu, cu o maliție seniorială declara că Panorama lui Baconsky nu înfățișează vreo perspectivă lirică necunoscută lui, însă era V. M. Citind volumul de opere complete al lui Virgil Mazilescu (inclusiv jurnalul) am plâns și am înțeles că o mare poezie ca aceea a lui V. M. a fost constant și riguros dublată de o
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
Ilie Constantin Trebuie acum să-i vorbesc cititorului român despre poezia scrisă de mine... în limba franceză: nu pot evita s-o fac, fiind că e vorba de aproape jumătate din întreaga mea creație lirică - rod al unei îndelungate absențe din România, din toamna lui 1973 până la sfârșitul verii lui 2002! O primă întrebare se naște: de ce, în exil, nu am continuat să scriu în românește? Rog să se țină seamă de faptul că, oferindu
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
liniștea autorului, în "turnul lui de fildeș", în veritabila "casă familială de creație" de la unul din etajele imobilului. El crede, mai întâi, că e vorba de o pasăre, "o aprigă ciocănitoare" - în raport, s-ar zice, și cu vârsta eului liric; nu întâmplător el vorbește despre arborii din dreptul ferestrei ca despre coloane ale casei. Deci, pasărea "de ceas rău" nu are a sfâșia cojile pure, căutând larve, fiind că "pe-aici e neted timpul", arborii-coloane sunt sănătoși. O a doua
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
o femeie "dezlănțuită cu bătătorul pe covoare". Peisajul orășenesc-domestic ne îngăduie, totuși, o supoziție la prima vedere fantastică: femeia bătând covoare poate fi însăși Muza, care îi cere poetului, ca în Alfred de Musset: "ia-ți lira și suspină"! Eul liric din poezia mea se mulțumește să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
și cu sprijinul lui Kogălniceanu, marca un debut mai degrabă șters și puțin semnificativ. Va continua totuși să compună în cel mai pur stil pașoptist: versuri slabe, publicate în Foaie pentru minte și Albina românească (între 1841 și 1844), meditații lirice, fabule, satire politice (sub titlul de Plutarhul Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
serioasă carte de erudiție pe care a produs-o România".13 Haig Acterian îi expedia la 12 iunie 1936 următorul mesaj: "Pentru o carte ca Yoga, într-o țară civilizată se crea imediat o catedră."14 Petru Manoliu e mai liric și mai... analitic: 8 mai 1936 "}i-am văzut Yoga și emoția mea a fost atât de mare, încât mă împinge să-ți scriu, deși rândurile acestea eu aș vrea să fie citite nu numai de autorul primei cărți curajoase
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
de Ștefan Bănulescu în 1968, care au circulat, mai apoi, ca Addenda a volumului de nuvele Iarna bărbaților) concentrează, ca într-un parfum tare, toate esențele care fac din teritoriul campestru unul ,,pulverizat de vraja" mitului. Câmpia bănulesciană în variantă lirică este un spațiu stăpânit de un timp al sfârșitului și locuit de creaturi stranii - Costea Nebunul, Andrei Mortu, Duda Cruda etc.i - a căror biografie fabuloasă a ajuns, la rându-i, în punctul terminus. Obiceiurile sau practicile magice prezente în
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
cadou"; ...de care se dispensează alții! Susținerea rolului titular, în schimb, a constituit o împlinire de zile mari! în planul performanței vocale! O datorăm cunoscutului muzician care este Franck Ferrari, o voce de bas-bariton potrivită vocalității rolului, ideii de tragedie lirică; așa cum și-a gândit Enescu opera. Regia nu i-a oferit posibilitatea a se desfășura la adevărata sa valoare! Trebuiesc apreciate performanțele celor două colective ale instituției bucureștene. Corul, condus de neobositul maestru Stelian Olariu, oferă în continuare performanțe impresionante
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
în orice condiții. Ar fi cred potrivită - am spus-o în mai multe rânduri - instituirea unui proiect național privind montarea operei enesciene, de la o ediție la alta. Și este la fel de firească menținerea acestei lucrări în repertoriul permanent al primei scene lirice a țării. Este, cred, o obligație de onoare. în mod simbolic, bucurându-se de o consistență impresionantă, primul concert al festivlului a fost dedicat creației românești. A fost susținut de una dintre cele mai prestigioase formații camerale de la noi, de
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]