2,581 matches
-
mâinile, după care Jasper a încercat, în beția lui, o apropiere de Lisa, pe care ea a evitat-o cu tact. Era bine că îl făcuse să semneze deja contractul. Jasper a plecat împleticindu-se și, în momentul în care Lisa a rămas singură, întunericul o cuprinse din nou. De ce? De ce era totul mult mai greu aici? Se descurcase bine în Londra. Chiar și după ce plecase Oliver, ea continuase. Împingea limitele, își îndeplinea visurile, făcea lucrurile să se întâmple, mereu sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pat care erau pe punctul de a mucegăi, se gândi Lisa. Casele ei întruchipau întotdeauna triumful stilului asupra igienei. Trebuia să facă rost de o menajeră... — Vrei ceva de băut? oferi ea. —Ai bere? — Păi, nu. Dar am niște vin. Lisa a simțit o plăcere ridicolă când Jack a acceptat un pahar. — Mă duc să îmi aduc sculele din mașină, spuse el. Ieși și se întoarse repede, purtând cu el o cutie metalică albastră. Dumnezeule, are cutie de scule. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Știu. Mie-mi spui? — Hai să vedem, spuse el, cu ochii la boiler. Pare o treabă simplă, dar nu se știe niciodată. După care și-a ridicat mânecile, dezvelindu-și curbele minunate ale încheieturii, și s-a pus pe treabă. Lisa stătea în bucătărie, cu un genunchi la piept, bucurându-se - prea mult - de prezența unui bărbat atrăgător în casa ei. Orice ar fi, se decisese ea, nu vor discuta despre problema cu publicitatea. Nu vor exista elemente negative care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de a flirta. —Spune-mi despre tine, ordonă ea cu o elocvență încrezătoare, de undeva din spatele lui. — Ce vrei să știi? Nu era deloc gentil în modul cum lovea și îndoia metalul. După care s-a întors, ușor indignat. —Haide, Lisa. O asemenea întrebare ar goli brusc mintea oricui. — Păi, spune-mi cum ai ajuns să conduci un post de televiziune comercial, un post de radio și câteva reviste de succes la vârsta de treizeci și doi de ani. Eh, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă au mașină. Dar Jack are un BMW. — În tinerețile mele idealiste, spuse el, lovind o țeavă cu ciocanul. Se poate să se fi spus despre mine că sunt socialist. Dar acum nu se mai poate spune asta, nu? întrebă Lisa alarmată. Nu, rânji el. Nu te îngrijora așa. Am renunțat când am văzut că majoritatea este mulțumită cumpărând bilete la loterie sau cumpărând acțiuni la societăți privatizate și că fericirea lor economică vine din mândria că se pot descurca singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că majoritatea este mulțumită cumpărând bilete la loterie sau cumpărând acțiuni la societăți privatizate și că fericirea lor economică vine din mândria că se pot descurca singuri. Așa este. Tot ce trebuie să faci este să muncești destul de mult, spuse Lisa. Până la urmă, ea asta făcuse. Făcea parte din clasa muncitoare - sau ar fi făcut, dacă tatăl ei ar fi muncit vreodată - ceea ce nu constituise niciodată un dezavantaj. Jack s-a întors și i-a aruncat un zâmbet complex. Compătimitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi făcut, dacă tatăl ei ar fi muncit vreodată - ceea ce nu constituise niciodată un dezavantaj. Jack s-a întors și i-a aruncat un zâmbet complex. Compătimitor și trist. —Fă-mi un scurt istoric al carierei tale, îi spuse Lisa. Jack s-a întors spre boiler și a început cu o lipsă de entuziasm evidentă: — Am terminat facultatea cu un masterat în comunicare și am făcut călătoria obligatorie în străinătate - doi ani la un grup media din New York, patru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Irlanda exact la începutul miracolului economic, am lucrat la un trust de presă, de unde m-au dat afară, după cum am spus. După care, acum doi ani, dragul de Calvin Carter mi-a oferit ceva aici. —Și cum te relaxezi? Lisa se bucura de imaginea pe care o oferea cămașa strâmtă a lui Jack, mulată pe mușchii spatelui în timp ce el stătea aplecat. —Adică, spuse ea, atașând un zâmbet dulce, care din păcate s-a dovedit a fi irosit, joci golf? — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întâmplare la ușile oamenilor, neanunțat, și insist să le repar boilerele. Câteodată chiar dacă nu sunt stricate. Tăcu pentru a se concentra la înșurubarea metodică a unui șurub. —Ce altceva? Ies cu prietena mea. Mă plimb cu barca. Cu iahtul? întrebă Lisa nerăbdătoare, ignorând mențiunea legată de Mai. Nu, nu chiar. Deloc, de fapt. E o ambarcațiune pentru o singură persoană, ceva mai mare decât o placă de surf. Așa, să vedem. Joc Sim City jumătate din noapte, se pune? — Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pune? — Ce e ăla, un joc pe calculator? Bineînțeles că se pune. Ce altceva? Nu știu. Mergem într-un bar sau ieșim să mâncăm și vorbim des să mergem la cinema, dar - și asta chiar nu înțeleg - nu ajungem niciodată. Lisa nu era mulțumită de pluralul din fraza asta. Presupunea că este vorba despre el și Mai și nu știa ce fac în loc să meargă la film, dar putea să ghicească. Mă văd cu câțiva prieteni din facultate, mă uit la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorba despre el și Mai și nu știa ce fac în loc să meargă la film, dar putea să ghicească. Mă văd cu câțiva prieteni din facultate, mă uit la televizor destul de mult, dar aici e vorba de job! A, da, spuse Lisa jucăuș, după care realiză ceva. Asta îți place cel mai mult, nu? Să te ocupi de postul de televiziune. —D... da. Apoi l-a privit pe Jack cum se schimbă la față, amintindu-și cu cine vorbea. Păi, îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și suntem pe punctul de a atrage investitori care să asigure programe și mai bune din punct de vedere calitativ. —Superb, spuse Lisa evaziv. Deja se săturase de subiectul Channel 9. Și altceva ce mai faci? —Aaaaahhh, gândi Jack cu voce tare. Îmi vizitez părinții aproape la fiecare sfârșit de săptămână. O oră, două, acolo. Nu mai sunt tineri și timpul petrecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
altceva ce mai faci? —Aaaaahhh, gândi Jack cu voce tare. Îmi vizitez părinții aproape la fiecare sfârșit de săptămână. O oră, două, acolo. Nu mai sunt tineri și timpul petrecut cu ei pare mai prețios. Știi ce vreau să spun? Lisa schimbă subiectul cu o grabă disperată. — Mergi vreodată la deschideri de restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mergi vreodată la deschideri de restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea. — Deci mai mult latri decât muști? El s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cutia cu scule. — Are un cronometru cu douăzeci și patru de ore, deci îl poți programa să ai apă caldă oricând vrei. Ne vedem mâine și scuze că am venit fără să anunț. Nici o proble... Dintr-odată, dispăruse. Casa părea goală și Lisa se simțea singură, mult prea singură, cu gândurile ei. Lui Oliver îi păsa de haine, de petreceri, de artă și muzică, îi plăceau cluburile și oamenii importanți. Jack era un socialist prost îmbrăcat care făcea sport nautic pe o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
său despre salsa. Cum l-a terminat, i l-a trimis lui Gerry, care a scanat pozele și schițele lui Joy. O să mă joc puțin cu diverse caractere și culori, spuse el. Lasă-mi puțin timp, apoi i-l arătăm Lisei. Ai încredere, îl fac frumos. — Am încredere în tine, promise Ashling. Gerry era o oază de calm, încredere, un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la Londra, inclusiv contabilul grupului, pentru a discuta probleme foarte serioase, și nici unuia dintre voi nu îi pasă. Deși ar trebui, încheie ea amenințător. Cu toate că era văzută ca o babă morbidă, cuvintele ei aveau efect asupra tuturor. Mai ales asupra Lisei. Nu era încă nici o veste despre problema cu publicitatea. Avea nervi de oțel, dar chiar și ei i se părea îngrijorătoare situația. Jack ieși din biroul său. —Au sunat, spuse domnișoara Morley. Ajung aici în zece minute. —Mulțumesc, oftă Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și atrăgătoare. Textul era separat pe coloane și casete și tot articolul era dominat de poza erotică cu acel cuplu care dansa, cu femeia al cărei păr atingea podeaua. L-a scos la imprimantă și Ashling i l-a dus Lisei ca pe un sacrificiu sacru. Fără să vorbească, Lisa s-a uitat peste pagini. Nici măcar expresia de pe fața ei nu lăsa să se vadă nimic. Tăcerea dură atât de mult, încât entuziasmul lui Ashling începu să se diminueze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și tot articolul era dominat de poza erotică cu acel cuplu care dansa, cu femeia al cărei păr atingea podeaua. L-a scos la imprimantă și Ashling i l-a dus Lisei ca pe un sacrificiu sacru. Fără să vorbească, Lisa s-a uitat peste pagini. Nici măcar expresia de pe fața ei nu lăsa să se vadă nimic. Tăcerea dură atât de mult, încât entuziasmul lui Ashling începu să se diminueze și să se transforme în îngrijorare. Dacă greșise totul? Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nici măcar expresia de pe fața ei nu lăsa să se vadă nimic. Tăcerea dură atât de mult, încât entuziasmul lui Ashling începu să se diminueze și să se transforme în îngrijorare. Dacă greșise totul? Poate nu era deloc ceea ce își dorea Lisa. —E o greșeală de scriere aici, spuse Lisa cu o voce în care nu se simțea pic de intonație. Greșeală de tipar aici. Și alta aici. Și alta aici. Când a ajuns la final, i-a împins paginile înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Când a ajuns la final, i-a împins paginile înapoi și a spus: —Bine. —Bine? întrebă Ashling, care încă aștepta să primească recunoștință pentru munca pe care o depusese și pentru grijile pe care și le făcuse. — Da, bine, spuse Lisa nervoasă. Corectează-l, apoi bagă-l. Ashling se întristă. Nu se putea abține să nu fie dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și pentru grijile pe care și le făcuse. — Da, bine, spuse Lisa nervoasă. Corectează-l, apoi bagă-l. Ashling se întristă. Nu se putea abține să nu fie dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia căcatul ăsta de pe biroul meu și rescrie-l complet“, o luau ca pe un tribut. Apoi Lisa schimbă complet subiectul când și-a amintit ceva. Foarte degajată, întrebă: Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia căcatul ăsta de pe biroul meu și rescrie-l complet“, o luau ca pe un tribut. Apoi Lisa schimbă complet subiectul când și-a amintit ceva. Foarte degajată, întrebă: Hei, cine era bărbatul acela cu care erai aseară? —Care bărbat? Ashling știa foarte bine despre cine este vorba, dar profita de ocazia unei mici răzbunări. Un tip blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
foarte bine despre cine este vorba, dar profita de ocazia unei mici răzbunări. Un tip blond, ai plecat cu el. —Ah, Dylan. Apoi nu a mai spus nimic, bucurându-se de fiecare moment. Și cine este el? s-a văzut Lisa obligată să întrebe într-un final. —Un vechi prieten. —E singur? — E căsătorit cu cea mai bună prietenă a mea. Deci ți-a plăcut articolul meu? întrebă Ashling brusc. Am spus că este în regulă. Lisa era nervoasă. Următoarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]