2,404 matches
-
București (1979, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983, 1992) și Ordinul Al Merito por Servicios Distinguidos în grad de comandor (1987, Republica Peru). Poet manierist, fascinat de civilizația barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
care, asemeni lui Werther, de pildă, este un gen proxim, o paradigmă pe care literatura o propune vieții, nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se înscrie pe sine în propriul scenariu fictiv). O interpretare interesantă a cărții, aparținând lui N. Steinhardt, e remarcată de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Marea autobiografie pe acela al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. Din aceeași generație cu Al. Andrițoiu și Ion Brad, de care îl leagă și afinități temperamentale și de atitudine poetică (apartenența mai pronunțată la tradiție, la versul muzical și la rafinarea livrescă), C. traversează, ca și confrații săi, o anumită criză a limbajului și a adeziunii la poezia oficială pentru a evolua - într-un mod mai decis decât ceilalți - spre un intimism de substanță, preocupat de marile teme ale existenței: iubirea, lupta
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
și amuzam: oricât de superficială ar fi o femeie, are instinctul emoțiilor. Celuilalt nu-i plăceau clasicii, îi cunoștea pentru că era în curent cu orice, iar din Racine scotea câteva idei interesante și nu explicarea vieții. Cam viața îi era livrescă, nu-l sesizau apropieri cu cele ce i se întîmplau și lui. Se considera uneori personagiul central din vreo carte care îl pasionase pentru cine știe ce teorie ce putuse să extragă de acolo, dar apropierea era complect convențională și totdeauna complezentă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
civilizate, Îi intersectau; că părul i se rărea În față; un nas evreiesc, o buză grea, atotsavurândă, atotrespingândă. O, acesta era un divertisment artistic al străzilor pentru domnul Sammler când era iscat spre el de vreun șoc. Era studios, era livresc și fusese instruit de cei mai buni scriitori să se distreze cu percepții. Când ieșea pe stradă, viața nu era goală. În acest timp oamenii chitiți, agresivi, puși pe treabă, volitivi făceau cum făcea omenirea În mod normal. Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu altă lume. Nu o trăisem ca să știm ce nu avem. Singura Golden Age Nostalgia pe care o aveam eu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
marea ei experiență, atât de dramatică, în care ea și-a înțeles copilul, autist cum era. Îl înțelegea practic, îi venea în întâmpinare. Matei citea teorii despre autism și încerca să priceapă, uneori copleșit de neputința trecerii deșertului între înțelegerea livrescă și trăirea lui de tată. Toată cartea lui este chinul unui părinte cu trei cruci de dus: un copil care nu era ca noi, un copil pe care îl căuta în cărți ca să îl priceapă și un copil pierdut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ani între izvoarele teoretice beute la mama lor occidentală acasă (cu totul, în medie, una-două luni pe an), viață trăită într-o lume greu de vârât în patul procustian al surselor mele teoretice, la mama mea acasă, tentative instituționale și livrești să ajustez bucăți de viață trăită la bucăți de viață citită, și invers. Poate că am vrut să înțeleg eu cum a fost cu putință trecerea de la Autobiografie la CV. Am vrut să mă înțeleg pe mine. Uneori prin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și în adevăr niciodată nu se întâmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne, toți și toate făcând roată în juru-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ochi de urs și alte povestiri Sadoveanu evergreen*tc "Sadoveanu evergreen*" Convertirea pe drumul livresculuitc "Convertirea pe drumul livrescului" Înainte ca Sadoveanu să fie considerat prozatorul nostru reprezentativ, un fel de arhivă națională în care istoria, geografia, etnoidentitatea și mentalitatea poporului sunt liniile esențiale, scriitorul s-a confruntat în epocă cu o serie de prejudecăți, atât artistice, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său: țărănesc, istoric-național și livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu expune trei modalități prin care personajele înțeleg să refuze societatea și să se recuze de la civilizația modernă. „Visul lui Sadoveanu este al unui om armonios într-o lume armonioasă“, ne arată Nicolae Manolescu. În primul rând, dispersia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unde pădurarii, vânătorii, pescarii și fugarii își trăiesc pe deplin libertatea naturală și neconstrângerea socială. Urmează un ideatic univers țărănesc, un tip de societate arhaică, simulacru ce reface așa-zisul paradis social pierdut, și, al treilea model de existență alternativă, livrescul pur. Se observă ușor cum aceste trei tendințe sunt, de fapt, diferitele grade - ca intensitate și asumare - ale utopiei despre care vorbește Nicolae Manolescu. În primul caz, s-a subliniat confuzia dintre natural și primitiv, ignorându-se faptul că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arzători... factura narațiunii apare cu totul alta șdecât în O istorie de demultț, mai puțin dramatică. Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își amintește vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau această povestire: „Eu n-am nici un merit. Am spus toate așa cum s-a întâmplat și atâta tot“. „Una dintre capodoperele lui cel mai puțin știute, sintezăde descriere și de invenție grațios livrescă. Nicăieri nu e Sadoveanu mai firesc și totodată mai prețios.“ (Nicolae Manolescu) Roxelanatc "Roxelana" Itc "I" În primăvara anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având buni tovarăși pe Ștefana Velisar și Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
elemente europene, mai realiste, și de elemente orientale, mai protocolare“. Fără ca povestirea să fie ea singură reprezentativă („experiența Divanului persian și a Crengii de aur este evidentă în Roxelana“), trebuie spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era la fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo intenție satirică aici? Bun, e-n regulă, pot să suport o glumă. Mi-am prins ceafa cu mâinile și am început să mă gândesc. Ce dracu sunt grăunțarele? Păi vezi? Viața livrescă, viața contemplativă. Martina, ea chiar a reușit să mă vindece de acufenă. Nici un chițăit de mai bine de trei ore. Chestia mare pe care o presupune cititul e - trebuie să fii în cea mai bună dispoziție pentru așa ceva Calm. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ascensiune pe versantul moral al existenței. Luminare e mai puțin roman decât mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens, că faptele se pot înlănțui într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir indică „sursele Miței” în romanța lui C. A. Rosetti A cui e vina („m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate”) și în alte poezii ale secolului al XIX-lea, de la Păstorul întristat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
imediat. Asta ar fi trebuit să fie epilogul, dacă autorul n-ar fi avut reaua inspirație să caute dincolo de această narațiune, cam posomorită, dar foarte solidă, și memorabilă, alte semnificații, urmărindu-și piticul său și în perioada postbelică. Sânt foarte livrești și deloc serioase evenimentele care urmează, și autorul abia găsește cu greu o idee de încheiere, care nu se reține. Nu citisem această carte și poate că nici n-aș fi citit-o vreodată, dacă o reclamă excepțional de eficientă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Damian!" (Mircea Damian fiind bine cunoscut prin ieșirile lui intempestive). Dar făcătorul de cuvinte de acest gen nu era numai imitator prin structură, cum părea la prima vedere. Există un gen de făcători de cuvinte posesori ai unei vaste experiențe livrești, care au străbătut mari spații ale culturii, așa cum pășuniștii au străbătut cu tălpile lor goale pășunile și plaiurile descrise de ei. Tipul acesta e foarte rar și reprezintă pentru făcătorul de cuvinte de pe plaiuri fascinația "inteligenței", după cum pentru făcătorul de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de constatat, un teritoriu al eternității, de vreme ce Ziditori sunt Dante, Shakespeare, Goethe ori Pico dela Mirandola, iar între personaje Ofelia, Desdemona, Margareta lui Faust, Don Qui jote și încă, alături de rezidenți ai Olimpului. și, ajunși aici, să notăm, apăsat, tentația livrescă a poetului‐ cărturar. Mai rămâne să zic că, pentru mine, Mihai Munteanu e acela care vede, lămurit, cum „Se‐ ntoarce‐n veșnicie clipa/ și râpa‐ n bulgării din deal. și e îndestul. Dumitru Ignat membru al Uniunii Scriitorilor din România
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
găsi, în timp, un rost în apartenența la ele. Desigur, instituțiile pot constrînge indivizii să le urmeze în mod legal. Dar ele nu pot funcționa cu adevărat doar impunînd convenții legale, fără a propune și convingeri morale. Altminteri, distincția ușor livrescă dintre societatea legală și societatea reală riscă să devină modul schizoid de funcționare cotidiană a societății : cînd după convenții, cînd după convingeri. Safeăsarma De cîte ori se apropie sărbătorile de iarnă, mă cuprinde un soi de pathos sarmalic. Începe (iar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Acum, firește, îmi vine să râd de maniera asta estetizantă pe care-o foloseam pe atunci în scris pentru orice fleac. Trăsăturile Ginei și ale mediului ei apar în această pagină de jurnal de două ori deformate: din cauza acestui manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice. Gina era cu adevărat o fată crescură într-un mediu de bătrâni, și care avea în consecință destule ticuri și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voci ce se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]