12,319 matches
-
Ploiești. Kemet nu știa de acest demers și se frământa cum va face pentru a merge acasă să-și facă buletin. A fost foarte bucuros să afle că nu trebuie să meargă la raionul său. Dinu l-a trecut ca locatar la adresa unde locuia, și astfel putea să-i facă și buletinul. A venit ziua cu pricina pentru depunerea actelor la miliție, Kemet a mers însoțit de nenea Dinu, iar la miliție îi aștepta Gică Lungu. Comandantul i-a primit și
KEMET VA AVEA BULETIN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355295_a_356624]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > INIMĂ RĂNITĂ (2) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Apartamentul era mobilat și avea un ceva în organizarea interioară, care-l definea pe locatar ca fiind burlac. Un burlac stăpân pe o bucătărie cu inventar complet, nou, modern, dar nefolosit. Când Olga, înviorată după călătorie de apa caldă a dușului, l-a întrebat ce dorește să pregătească pentru seară, acel burlac a refuzat orice
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
mult plecat! „Am cunoscut mai mulți vecini de scară iar unii m-au ajutat la aducerea mobilei și a căruciorului cu rotile și mi-au împrumutat diferite scule... spune Victor Cmeciu, oricum mai mulți vecini m-au văzut că sunt locatar în acest bloc, chiar dacă între timp am facut mai multe călătorii la părinți la Diosig pentru bunuri necesare dotării locuinței”, susține handicapatul, dezamăgit de faptul că cei de la primărie vor să-l evacueze din nou. „Doamna Rodica Brad, șef de
SA AJUTAM UN COLEG JURNALIST HANDICAPAT AJUNS INTR-O SITUATIE EXTREMA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356771_a_358100]
-
înapoi peste 2 ore, ci să mă plimb, pe jos, prin zonă. Întâmplător am ajuns la blocul în care am locuit cu 15 ani în urmă. Cuprins de nostalgie, am intrat în scară D să mă uit pe tabelul de locatari să văd cine locuiește acum la apartamentul 4. CULMEA !! N-o să vă vină să credeți! Nici mie nu mi-a venit să cred. Locuiesc chiar eu! Da, chiar numele meu și al fostului meu coleg de apartament erau trecute pe
UN TABEL VECHI DE 15 ANI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356814_a_358143]
-
indecente legate de ea. Dar vazand-o căzută acolo jos, am simțit doar groază și respingere.” Ce voi fi eu și ce vei fi tu peste 15 ani? Nu mă gândesc dacă numele meu va mai figură pe tabelul de locatari din scară D, ci mă gândesc dacă voi fi mort sau viu - spiritual sau fizic. Revenind la ideea de valori, îmi pun întrebarea: “Pentru ce imi trăiesc viața? Ce rămâne cu adevărat în urmă mea? Asigurările pe care le-am
UN TABEL VECHI DE 15 ANI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356814_a_358143]
-
sânge, Domnul tace mereu, Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, Luna strălucea ca o garoafă, Singura fereastră a celulei, cu gratii Lăsa la vedere un chip gălbejit De vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens , roșu. Acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii lovea cu sete cuiele Spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E cam târziu, i-
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
și să ceară? De ai afla, ți-ai face semnul crucii: Colecție de sute, cum să piară? Tot pe furiș erau cărați în gheară. De vină sunt pisicile duducii. Am auzit și noi dintr-o poveste: Ziceau, cuprinși de milă, locatarii, De la un străbunic ce nu mai este. Papucii de-ai abandonat, șalvarii, Să nu te-ntorci pretențios „de peste”, Din vremea-n care concertau cobzarii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: O poveste / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292
O POVESTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356528_a_357857]
-
a pus pe fugă cu câteva amenințări și înjurături. Atâta doar că, în toată zona, nimeni nu putea da detalii despre persoana înfățișată de acest portret robot. Nici despre mașina în cauză nu se obținuseră date în plus. Doar un locatar pensionar a afirmat că mașina nu era de producție românească. Tot el susținea că nu a fost parcată în vecinătatea blocului decât în ultimele două trei zile, spre seară. Din nefericire, nu s a uitat niciodată la numărul de înmatriculare
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
cea mai potrivită. În 1980, când i s-au deschis porțile Rohiei, „Casa Poetului”, plănuită de poetul Ioan Alexandru, el însuși îndrăgostit de Mănăstirea Rohia, era în construcție. Când a fost gata, în același an, părintele Nicolae a fost primul locatar. Cel care avea să înnobileze locul, făcându-l motiv de pelerinaj în plus pentru cei trăitori întru credință ortodoxă și iubitori de literatură. Camera / chilia părintelui Nicolae e modestă. Câteva cărți dragi, propriile sale cărți apărute antum și postum, fotografii
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
mulți pești. Cum valea străbătea orașul, pe malul ei, pe întreaga lungime, era un parc nu prea lat, dotat cu bănci pentru odihnă. Casele care aveau grădinile spre vale aveau o porțiune mai lată cu copaci ca o mică pădurice. Locatarii respectau curățenia apei curgătoare cât și a micii pădurici, nu mai lungă de 300 metri, ce se întindea până la podul ce traversa apa. Am făcut aceasta largă descriere pentru că mi-am amintit de o sărbătoare hazlie a zilei de 10
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
mulți pești. Cum valea străbătea orașul, pe malul ei, pe întreaga lungime, era un parc nu prea lat, dotat cu bănci pentru odihnă. Casele care aveau grădinile spre vale aveau o porțiune mai lată cu copaci ca o mică pădurice. Locatarii respectau curățenia apei curgătoare cât și a micii pădurici, nu mai lungă de 300 metri, ce se întindea până la podul ce traversa apa. Am făcut aceasta largă descriere pentru că mi-am amintit de o sărbătoare hazlie a zilei de 10
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
mulți pești. Cum valea străbătea orașul, pe malul ei, pe întreaga lungime, era un parc nu prea lat, dotat cu bănci pentru odihnă. Casele care aveau grădinile spre vale aveau o porțiune mai lată cu copaci ca o mică pădurice. Locatarii respectau curățenia apei curgătoare cât și a micii pădurici, nu mai lungă de 300 metri, ce se întindea până la podul ce traversa apa. Am făcut aceasta largă descriere pentru că mi-am amintit de o sărbătoare hazlie a zilei de 10
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
arăta dezolant, grămezi de moloz și resturi de materiale de construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Exista și lift, dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și vor încerca să-și urce mobila cu el. Ajunsă în fața ușii era atât de emoționată încât nu reușea să introducă cheile în yală. Le scăpă pe jos și se umplură de praful rămas de la constructori
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
o bufnea râsul în tramvai când își amintea cum îl chinuia pe săracul om în momentele intime, cum urcându-se peste el începea să-l muște de peste tot, iar el abia se abținea să nu țipe, ca să nu-l audă locatarii din camerele vecine sau să alarmeze paza hotelului că nu se știe ce a pățit domnul Secretar de Stat, de țipă. Se gâdila și aceasta o distra pe Minodora, așa că atunci când dorea ceva de la el trecea la agresivitate. Ori îi
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
a întrebat despre călătorie și s-a minunat că venim de la o așa mare distanță. În câteva fraze ne-a satisfăcut întreaga curiozitate privind pensiunea, ca așezare și construcție, oferindu-ne apoi amănunte referitoare la programul de masă și dispunerea „locatarilor” în cele două clădiri pe care ni le arătase Rodica la sosire. S-a retras discretă, după ce ne-a urat poftă bună, pășind fără a fi auzită, în mers ușor, de parcă plutea, imediat ce Mădălina a venit și a așezat pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
sale porniseră; aceeași încăpățânare cu care, pe vremea puterii, era cel mai rău câine de pază și cel mai slugoi cu figura milităros intransigentă; la sate trimițând în pușcărie mii de țărani, la oraș dărâmând închiderea balcoanelor cu care bieții locatari mai căutau puțină căldură, într-o singură noapte după ce-o însoțise pe Coana Leana, doar pe motivul că aceea pufnea văzându-le. Iar, în lumea mondenă, tot pentru Coana Leana, obligând Taromul la o cursă nerentabilă București-Bangkok, numai ca să
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > HERCULANE 2009 SEPTEMBRIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 450 din 25 martie 2012 Toate Articolele Autorului Herculane 2009 septembrie * Hotelul Hercules, Coridoare tăcute, Văduv de locatari! * Foste luxoase saloane, Acum goale, pustii, Fără valsuri vieneze! Aud pașii Împărătesei, Prin hotelul Decebal, Acum cuib de cucuvele! Domogledul privește, Cu aceeași ochi, Mereu împietriți! Soclul zidit solitar, Din marmură albă, Un Hercules trist. * Băile Herculane septembrie 2009 Referință
HERCULANE 2009 SEPTEMBRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354697_a_356026]
-
el locuiește acolo. Intrară și se opriră în fața unei uși din spatele căreia se auzea muzică și multe voci de femei și bărbați, dar nu se înțelegea nimic din ce se vorbea. El acoperi subtil plăcuța prinsă pe ușă cu numele locatarului, ca și când nu ajungea la soneria pe care a acționat-o lung, fără întrerupere. Când ușa se deschise larg la perete nu se mai auzi nicio voce și se făcu întuneric în acel apartament. Doar acordurile unei melodii de dans pătrundeau
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Estul societăților socialiste „multilateral dezvoltate” aveau în mâini sticle de băuturi alcoolice!!! Așa am ajuns să cred că ar fi mult mai bine, și pentru noi dar și pentru Occident, dacă întreaga noastră clasă politică de azi, în frunte cu locatarul chiriaș de la Cotroceni, și-ar lăsa ,,părul lung” și ar gândi așa cum ne cânta nouă Florian Pitiș, nu cum le cântă lor azi „copilul minune”. Cine știe? Poate așa s-or da și ei la „progresivă”! Sau, dacă nu ei
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
așa cum îi stă bine unei femei adevărate, misterioase și seducătoare. A trimis copacii-solii s-o vestească. Ei s-au și grăbit să-și împodobească falnicele coroane. Plopi, tei, arțari, molizi, tisa și tuia și, prin preajma blocurilor, în grădinițele amenajate de locatari și de edili, pomi fructiferi: vișini, cireși, caiși, pruni, nuci, piersici. Colțuri de paradis. O încântare. O explozie de ninsoare albă, parfumată. Nimic nu i-a mai stat în cale de astă dată: nici furtuni, nici aerul rece de la munte
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
le aveam și eu pe ale mele, la fel de importante. Primăvara, în fiecare dimineață când mă trezeam, fugeam la fereastră, să văd dacă salcâmului înalt și bătrân, cu coroana de crengi ciufulită mai rău decât o rândunică după ploaie, îi sosiseră locatarii: o familie de berze. Toamna urmăream cu privirea cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul să ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
leg picioarele, așa cum făcea tata Gogu, urmând ca după aceea, să-i răsucim aripile. -Și pe urmă? m-a întrebat nerăbdătoare. -O lăsăm aici până mâine după-amiază, când i-o dăm lui Matei, în locul iepurelui. Am ieșit din curtea fără locatari exact când ne strigau mamele să intrăm în casă. De la distanță o auzeam pe Cameluța care, cu o voce plângăreață, căuta să o convingă pe mama ei de ce își murdărise hainele; bineînțeles fiind departe de adevăr. Trecusem prin atâtea emoții
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-i o poezie, de nu e cineva ca să o scrie. Galilei - un mare oportunist, genial. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, luna strălucea ca o garoafă, singura fereastră a celulei, cu gratii, , lăsa la vedere un chip gălbejit, de vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens, roșu, acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii loveau cu sete cuiele spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E cam târziu, i-
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care începe să arate ca o casă adevărată a moșilor și strămoșilor duși. Totul pare sinistru, dar încărcat de istorie și adevăr. După ce coboară din caleașca trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al domnilor
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
dezghețul, pivnița se umplea ochi de apă, să poftească ăia să-l caute, dacă le dădea mâna. Ăia fiind, în acele împrejurări, indivizii ce umblau din casă în casă și răscoleau totul, în speranța că vor descoperi lucruri compromițătoare despre locatarii lor. Cred, adăugase mama, că lui Magda nici nu-i trecuse prin cap să le ascundă, iar să le ardă nici atât. Tată-tău obișnuia să spună că lui Magda i-a plăcut mereu să facă pe viteazul pe front, de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]